1,435 matches
-
pe care suntem în stare s-o bem Rînd pe rînd, toți membrii familiei, de la copii la bunici, iar apoi Ganjur și Sandan ne spun cît airak beau zilnic. Cantitatea variază între... 15 și 30 litri! E drept că, uneori, călărind cît e ziua de lungă, nu mănîncă nimic; beau doar airak din ploște de piele pîntecoase, laptele de iapă conținînd o sumă de elemente hrănitoare mult superioară oricărui alt fel de mîncare. Astfel că, repede, bolurile lor trec din mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
arenă intră un cal alb și în șaua lui se află o femeie neasemuit de frumoasă, în văluri albastre. Calul pășește încet, elegant, ca într-un manej de dresură. Perdelele se dau în lături și apare un alt cal alb, călărit de un prinț frumos, îmbrăcat în argint. Prin gesturi largi, el îi jură iubire și pleacă la luptă. Ea îi făgăduiește c-o să-l aștepte și-l urmărește cu privirea. Apoi vine un prinț întunecat, pe un cal negru. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Mi-ar fi oferit posibilitatea să închid în ea toate visurile mele și să fiu cea mai bună actriță din lume, femeia-actor, să conduc cele mai elegante mașini, femeia-șofer, să schiez pe una din cele mai populate părții, femeia-sportiv, să călăresc cei mai de rasă căi, femeia-jokeu, să cultiv cele mai ciudate soiuri de plante , femeia-agricultor, să traduc în cât mai multe limbi, femeia-translator, să scriu cât mai multe cărți , femeia-scriitor, să educ cât mai multe generații, femeia-profesor, să pregătesc cele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
se gîndesc Negrii încă mai trag cîte o țigară, încă li se mai pune căluș, încă mai sînt făcuți să tacă Își numără bănuții și ajung mereu faliți Și negrii încă mai glumesc. Negrii încă mai f..., încă se mai călăresc și o... Familiile se destramă, tatăl iese-afară enervat Îl întreabă ceva pe-un negru care nu-i răspunde nimic, Îi înșfacă de c... și-și vede de drum.. Negrii devin din ce în ce mai îndrăzneți, mai sălbatici și mai nestăpîniți Nu mai e
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
deoarece Bulevardul Maria cu acest nume nu exista încă - halele, cheiul Dâmboviței gemeau de lume. Agitația se prelungea până în Calea Victoriei. Tot felul de zvonuri sinistre circulau, se vorbea de numeroase arestări, se vorbea de stare de asediu și altele. Gendarmii călări și alte numeroase trupe patrulau și circulau pe toate stradele. Cavaleria șarjă pe cheiul Dâmboviței și pe strada Bibescu Vodă. Către seară toată lumea se abătu asupra Calei Victoriei spre a se duce la Palat, însă armata forma întreite cordoane de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pe timpul războiului din 1877. Îl las să vorbească: „Aveam obiceiul, pe când eram la Comenduirea pieții, ca în fiecare dimineață - dimineața de tot - să fac câte o preumblare călare prin împrejurimile orașului. într-o dimineață de vară, poate erau orele 6, călăream pe șoseaua Filaretului, cam prin regiunea viilor. Când văd venind înspre mine un grup compus dintr-o trăsură și oarecari cazaci călări. Grupul d-abia se zărea. Din spirit de prudență, m-am ascuns repede în dosul unor tufișuri dese
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Pe car brutarii fabrica pâinea și o arunca mulțimii de jos și lumii de pe la ferestre. Carul caretașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai reușite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoși călăriți de surugii în costume pitorești. Carul Societății de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, Marea lojă masonică națională română, Societățile germane, Societatea ungară, carul băuturilor spirtoase, berăriile Oppler și Luther, măcelarii. Aceștia vin cu 6 boi: 4 albi și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pene în frunte; iar pe coame cu panglici și rozete tricolore. Doi picheri precedează trăsura și servitori ai Curții, în livrea de mare gală, pe jos, însoțesc trăsura pe dreapta și pe stânga. D-nul general comandant al diviziei teritoriale, călărind la dreapta trăsurii și d-nul general inspector al Gardei civile la stânga. Drapelul Regimentului II de roșiori din escortă, cu comandantul regimentului în dreapta și locotenentul-colonel în stânga urmau trăsura Reginei, după care veneau ofițării superiori ai armatei și un pluton de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
vânătorii de munte. Voievodul Mihai a executat activitățile de instrucție la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, dar și la Sinaia. Cavaleria, fosta armă de elită, concurată puternic de aviație, nu l-a atras pe marele voievod Mihai, deși învățase să călărească de la o vârstă fragedă și era un bun călăreț. Aviația și marina erau arme puțin dezvoltate în Armata Română. Instrucția corespunzătoare se putea realiza în locuri depărtate de principalele reședințe regale și necesitau o anumită vârstă, ceea ce a impus abordarea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și liberă de orice pângărire”... I-am mulțumit înțeleptei doamne ale cărei spuse m au pus pe gânduri... Hotelul Kamogawa este o operă de artă „răsărită” pe țărmul Oceanului Pacific unde, de atâtea ori, am admirat răsăritul soarelui și surferii ce călăreau „bidiviii” oceanului, dimineața în zori, atât bărbați, cât și femei. Femeile seamănă cu niște „sirene” moderne, iar bărbații cu personaje desprinse din anime-uri. Hotelurile din Japonia sunt deosebite ca stil și confort, dar și ca poziție...Unele sunt așezate
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
prea mare cu bani de argint și-i urase drum bun. Apoi visul se tulbura ca oglinda unei ape În care ai aruncat pietre. Unda limpede se Înroșea Încet, Încet. și nu mai erau decât sânge și țipete de groază. * * * Călărise zi și noapte spre miazănoapte. Trecuse Dunărea pe podul umblător și neliniștea Începuse să-l cuprindă ca o boală. Pe la popasuri, oamenii povesteau Îngrijorați: alte puhoaie de barbari năvăliseră jefuind și distrugând totul În calea lor. Se știa de la puținii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor. Se știa de la puținii care scăpaseră că erau galbeni la chip, cu ochi pieziși, că purtau mustăți mari ca niște semilune În jurul gurii cu buze subțiri și că se Îmbrăcau În piei de animale. Erau călăreți neasemuit de buni, călăreau cai iuți și țineau sub șei bucăți de carne crudă ca să se frăgezească, spuneau ei. După câteva zile o mâncau chiar fără să o frigă. Aveau sulițe lungi În care fluturau coame de păr de cal și de pe care sângele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ce cunoaște o fecioară nevi novată despre viață? Clericul se Întoarse spre slujitorul lui devotat, la fel de rotofei ca stăpânul lui, și-l trimise În misiune specială, cu instrucțiuni foarte precise. Dacă nu i s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde a fost chemată. În astă vreme, obiectul uneltirilor lor infame călărea cu inima grea spre capela din pădure, făcându-se că nu aude reproșurile timide și pline de spaimă ale Berthei, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui, și-l trimise În misiune specială, cu instrucțiuni foarte precise. Dacă nu i s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde a fost chemată. În astă vreme, obiectul uneltirilor lor infame călărea cu inima grea spre capela din pădure, făcându-se că nu aude reproșurile timide și pline de spaimă ale Berthei, care se străduise zadarnic s-o Întoarcă din drum pe stăpâna ei. V Cam cu zece ani Înainte de , momentul când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Pentru puține ceasuri devenea și el un om ca toți ceilalți, uitând grijile domniei și ceremonialul sever de la Curte. De data aceasta Însă, lucrurile se petrecură altfel. Mai Întâi stăpânul apăru cu o suită prea puțin numeroasă. Numai doi oameni călăreau În urma sa și a lui Hildebrand. Nici unul nu dăduse semnal din corn, astfel că slujitorii nu erau la posturile lor În Curte, și părintele Anselm de abia apărea gâfâind de după colțul galeriei. Hildebrand ducea pe calul lui o mogâldeață Înfășura
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu-i rămânea altceva decât s-o Întrebe pe copilă. Dar aceasta era la fel de Încăpățânată, ridica din umeri și nu spunea nimic. O privea bănuitor pe bătrâna doamnă și refuza să pună mâna pe gherghef. Singura ei plăcere era să călărească pe deșelate și să hrănească șoimul cel nou, dăruit de ducele Bertold bătrânului său prieten. Judecând după aceste trăsături de caracter ale fetiței, doam na ministerialului ar fi trebuit să și bănuiască bărbatul de necredință. Adelheid era la fel de Îndărătnică și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu ajutorul unui arsenal com plicat de văluri, năframe, rochii și parfumuri alese? Adelheid Însă se arăta nepăsătoare față de toate acestea. De câte ori putea, se strecura afară din castel și se fofila la curțile din spate, Îmbrăcată ca un simplu paj și călărea pe deșelate caii cei mai sălbatici ai ministerialului. Slugile o divinizau, tinerii scutieri care-și făceau ucenicia pe lângă spada ascuțită a lui Hildebrand visau la pletele blonde pe care copila le lăsa să fluture În voie, iar Rishawa o privea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
E timpul ca orfana noastră să-și croiască un viitor, aici, În preajma noastră. Doamna ducesă a binevoit s-o primească printre tinerele ei protejate. Hildebrand plecă Îndoliat spre casă. Curtea lui nu va mai fi ce a fost, gândi el, călărind năvalnic și Întunecat spre conac. Dar porunca era poruncă și, deși i se strângea inima gândindu-se la viitor, altă ieșire nu exista. Doamna Rishawa protestă cu vehemență. — Nu ești Întreg la minte? Nu te-ai gândit ce singură o să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și se pregătiră de culcare. Lui Simeon Îi legară din nou brațele și picioarele, cercetând cu grijă legăturile. Apoi Hugo rândui un om de pază și spuse căscând: — Mai avem timp să tragem un somn de vreo două ceasuri. Apoi călărim mai departe, tocmai bine să ajungem În zori la Întâlnire. — Unde? Întrebă unul din ortacii săi. — La Sfântul Petru, ce, nu cunoști locurile? Doar ai mai făcut drumul acesta! — De ce nu călărim atunci mai departe? Întrebă un altul. Am putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tragem un somn de vreo două ceasuri. Apoi călărim mai departe, tocmai bine să ajungem În zori la Întâlnire. — Unde? Întrebă unul din ortacii săi. — La Sfântul Petru, ce, nu cunoști locurile? Doar ai mai făcut drumul acesta! — De ce nu călărim atunci mai departe? Întrebă un altul. Am putea Înnopta la călugări, În loc să stăm aici În frig. și-am găsi acolo și un păhărel de vin! — Cine ți-a spus că mergem la mânăstire? se răsti Hugo. Tare-ai mai vrea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la ceilalți, șoptind: — Sunt doi călugări. Nu-i omul nostru. Oricum, fiți cu băgare de seamă și stați În ascunzișuri până ce vă dau un semn. Trecură câteva clipe și tropotele se auziră din ce În ce mai aproape. Curând, după cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din ei Începu să cânte cu voce tremurată un Kyrie, Eleison. — Taci, Îi porunci celălalt. După vocea subțiratică și răgușită părea bătrân
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
voia să-l vadă, să se ostenească până la el. Răspunsul Îi fu repetat stăpânului cu frică mare și cu multe cuvinte ocolite, căci furiile lui loveau ca trăsnetul. Spre mirarea tuturor, Bertold ridică din umeri și se aruncă În șa, călărind spre bisericuță cu o suită puțin numeroasă. Ce și-au spus cei doi bărbați nu se va ști niciodată. Ducele a stat În coliba de pământ câteva ceasuri bune și a ieșit de acolo tulburat. Nu a apucat să mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din Burgundia. Poate că părintele Bernhard aflase ceva. Coborî În vale pe drumul cel mai scurt, căci se temea să se Întoarcă pe unde venise, prin poienile de sus. Deodată, la o cotitură Îi apăru În cale un cleric dolofan, călărind pe un asin la fel de bine Împlinit. Cu o voce armonioasă intona un psalm, adâncit În rugăciunea lui, Încât părea a nu vedea nimic În jur. După un prim moment de spaimă, Adelheid se liniști. Călărețul părea pașnic. Când ajunse la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doamnă, Îmi faceți prea multă cinste! Eu sunt doar un umil frate la mânăstirea Sfântul Trudpert. Părintele Constantius mă ceartă mereu pentru păcatul lăudăroșeniei, dar mereu greșesc. Adevărul e că pe tânărul domn Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu mergeam spre Säckingen, cum am spus, unde starețul mă trimisese cu niște veșminte. Domnul Bodo m-a salutat cu bunăvoință, am fost mișcat până la lacrimi că un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
starețul mă trimisese cu niște veșminte. Domnul Bodo m-a salutat cu bunăvoință, am fost mișcat până la lacrimi că un călăreț atât de falnic m-a băgat În seamă pe mine, umilul Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma mea chiote, răcnete, zăngănit de arme. Mi-a fost frică, netrebnicul de mine, și m-am ascuns Într un tufiș, rugându-mă fierbinte la Sfântul Apostul Petru să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]