KorAP: Find »[drukola/base=călău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...95 >

2,351 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu, ce din păcate ascunde crinul nelegiuit Întipărit În carnea-ți albă de călăul din Lille! A sosit primul nerod, atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub pelerina care Îl Învăluie, dar Îmi arată semnul templierilor din Provins. E Soapes, ucigașul plătit al grupului din Tomar. — Conte, Îmi spune, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Își leapădă tunicile și apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă Înșfacă, mă silesc să Întorc capul, iar În spatele meu a apărut acum un călău cu două ajutoare diforme, ei mă apleacă peste un fel de frânghie și cu o pecete de foc sunt juruit să fiu pradă eternă a temnicerului, surâsul infam al lui Bafomet se imprimă pentru totdeauna pe umărul meu - acum Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
acela e condamnatul, cineva tot o să-mi vină În ajutor - complicii mei, cel puțin -, nu se poate substitui un prizonier fără ca nimeni să-și dea seama, nu mai suntem pe timpurile Măștii de Fier... Naiv! Într-o sclipire Înțeleg, În timp ce călăul Îmi Împinge capul deasupra unui vas de aramă din care se ridică aburi verzui... Vitriolul! Mi se aplică o pânză peste ochi, iar fața e Împinsă În contact cu lichidul vorace, o durere insuportabilă, străpungătoare, pielea de pe obrajii mei, de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

1956. Are unul din creierele alea matematice care apar, din anumite motive, În cadrul tribului. Eddy Teller are unul din ăsta. Și Einstein a avut unul. Farkas s-ar putea să aibă chiar două. Farkas ridică ochii din meniu, stînjenit, dar călăul său nu-i dă pace. — Am Încercat să-l Învăț cum să se Îmbrace. L-am dus la Londra cu avionul meu personal, l-am dus la croitorul meu de pe Bond Street, l-am cărat chiar pînă la cabina de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

nimic. Spuneam că a fost un instrument al laturii obscure a lui Dumnezeu. Astfel, lăsând deoparte cărțile, am căutat calea puterii în discipolii Iscarioteanului, în chinuiții mijlocitori între bine și rău, între viață și moarte. Îi consideram pe ucigaș, pe călău, pe bufon și pe prostituată drept uși ascunse spre casa de taină a puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
față o măsuță cu toate cele trebuincioase rasului bărbii. Cu un gest teatral, fir-ar el blestemat! a poruncit plebei să tacă și apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd nimic, sau poate că am leșinat. Nu-mi mai amintesc. Știu doar că m-am trezit pe când eram tras de subsuori pe o podea de cărămizi arse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
un spasm a cutremurat-o din cap până-n picioare, a dat ochii peste cap, și capul i-a căzut din nou pe piept. După care s-a așternut tăcerea. Haganului i s-a făcut milă. A mișcat un deget, și călăii au slăbit brusc frânghiile, după care a fost trasă cu toată puterea în jos de brațe. S-a auzit un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului s-a ivit prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

toiul nopții, l-a primit cu blândețe. Spre deosebire de supraveghetorii din subordine, le vorbea elevilor cu dumneavoastră. Internatul din Meaux era al treilea prin care trecea, și nu era cel mai dur; știa că, aproape totdeauna, victimele refuză să-și denunțe călăii. Nu putea face decât un lucru: să-l sancționeze pe supraveghetorul ce răspundea de dormitorul elevilor dintr-a șasea. Pentru acești copii, majoritatea lăsați În voia soartei de părinți, el reprezenta singura autoritate. Ar fi trebuit să-i supravegheze mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire. Doreai să vină seara - privește-o, a venit; În vânătă-nnoptare orașul s-a-nvelit, Dând unora odihnă și altora mâhnire. În vreme ce mulțimea de muritori mișei, Sub bicele Plăcerii, călău fără-Îndurare, Culege Remușcarea, la josnica serbare, Durerea mea, dă-mi mâna - noi să fugim de ei... Am făcut o pauză. Fetele erau sensibile la acest poem, o simțeam, tăcerea era absolută. Era ultima oră de curs; peste jumătate de ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

adâncuri și le Îneca sau le sufoca. Calea cea mai scurtă cu asemenea oameni era să te descotorosești grabnic de ei, să‑i prefaci În hoituri. Pe lângă aceștia, mai erau și evreii, care‑și pierduseră dreptul la existență și cărora călăii le spuneau doar atât: „Nu există nici un motiv pentru care să nu mori”. Și astfel, de la gulagurile din Rusia asiatică și până pe coasta Atlanticului, a existat un record de distrugere sau ceva ca o anarhie diseminatoare de moarte. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - În cazul În care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat În cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin Înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (Într-o oarecum enigmatică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

toate zilele... (Coloană de lumină și coloană de voci în adorare.) ARTUR, OSÎNDITUL Mascaradă în trei acte Ca să prepari un sos de iepure, ai nevoie de iepure; ca să crezi în Dumnezeu, ai nevoie de un Dumnezeu. Stavroghin Personaje: ARTUR GARDIANUL CĂLĂUL COLONELUL GUFI GUVERNATORUL TOBOȘARI, TROMPEȚI ACTUL I O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vede că n-ați mai fost niciodată osândit. Se vede că sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar o s-aveți. Nu uitați că un cap poate fi tăiat dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
osândit. Se vede că sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar o s-aveți. Nu uitați că un cap poate fi tăiat dintr-o singură lovitură, ori din două lovituri... Ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru dumneavoastră, numai și numai ca să fiți mulțumit... Vă jur! ARTUR (Înmuiat.): Și cu murdăria de aici? GARDIANUL: O nimica toată! Ne apucăm amândoi și într-o oră măturăm, spălăm pe jos, aerisim... Aduc eu cârpe, domnule! ARTUR: Și cu călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mâna. Și mai e și miop. ARTUR: Asta întrece orice măsură. GARDIANUL: Nu, știu eu cât să-i dau. Odată... Pufnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nimic, nimic! Eu mă sinucid! GARDIANUL (Îngrozit.): Nu știți ce spuneți! (Îi acoperă urechile.) ARTUR (Epuizat, la pământ, icnind.): Nu mai vreau nimic... Să se termine odată! GARDIANUL: Știam eu c-o să se termine totul cu bine... ARTUR: Să vină călăul! Să se termine! GARDIANUL: Imediat, imediat... (Agitat, prin încăpere.) Numaidecât... Întotdeauna întârzie... blestematul... (Pentru sine.) Pezevenghi bătrân, era treaba terminată... (Privește în stradă.) Nu vă faceți probleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre icnete.): O, nu să nu faceți asta! Îl nenorociți pe călău. Îi luați pâinea de la gură... ARTUR: Bine, gata... Am să fac tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi e bine? De unde știți că nu mă prefac? De ce sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă disprețuiesc profund, că vă consider un gândac, o coropișniță, că simpla dumneavoastră prezență mă face să râd, mă duce la isterie... ARTUR ( Afectat.): Nu-i frumos... GARDIANUL: Ce-i frumosul? Ce-i adevărul? Nu vedeți ce se întâmplă aici? Călăul n-a ajuns încă la locul execuției! Plângeți-vă împotriva călăului, împotriva securii. Cereți o secure nouă! De zece ani e vorba ca municipalitatea să cumpere o secure nouă și nu s-a făcut nimic, nimic... ARTUR: Poate că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
simpla dumneavoastră prezență mă face să râd, mă duce la isterie... ARTUR ( Afectat.): Nu-i frumos... GARDIANUL: Ce-i frumosul? Ce-i adevărul? Nu vedeți ce se întâmplă aici? Călăul n-a ajuns încă la locul execuției! Plângeți-vă împotriva călăului, împotriva securii. Cereți o secure nouă! De zece ani e vorba ca municipalitatea să cumpere o secure nouă și nu s-a făcut nimic, nimic... ARTUR: Poate că n-au bani, poate că-s încurcați și ei... GARDIANUL (Muget.): Nuuu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați dat speranțe ca să mă vedeți cum mă chinui, cum mă consum... Ho-ho-ho... De fapt asta ați vrut, asta v-ați dorit dintotdeauna... să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și lasăăă... (Rușinat.) Am uitat... ARTUR (Îmbărbătându-l): Nu-i nimic. Lasă. GARDIANUL (Caută sprijin moral.): S-a zis cu mine... Mă duc... Mă curăț... Toți îl cântau... Se ridicau în picioare și-l cântau... (Plâns cu sughițuri.) Până și călăul cânta... până și osânditul... se așeza în genunchi și cânta plângând... săreau hainele de pe el și noi... O, Doamne, ce-ai făcut din noi? Cu ce ți-am greșit? Și după ce terminau de cântat, izbucneau în strigăte! Vivat! Vivat guvernatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o noapte înaintea execuției... (Trage un gât.) Nu? Omul putea să facă ce voia cu ea. Putea să se facă criță... (Trage alt gât.) Ori putea să i-o dea gardianului... ca să nu-l scoată ploaia din groapă... (Bea.) Ori călăului... să-i sterilizeze securea.. Omul era liber... făcea ce voia... Ehe! Osândiții de altădată! Erau mii de chichițe și ei le știau pe toate. ARTUR ( Ia sticla și bea; își vor da sticla unul altuia.): Ce-a fost a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi! GARDIANUL (Victorios.): Va sta ploaia! Vom salva orașul! ARTUR: Va sta ploaia! Va sta ploaia! (Entuziasmați și înduioșați, cei doi se îmbrățișează.) (Pe aceste replici CĂLĂUL își strecoară capul în încăpere; și el, ca și celelalte personaje, se prezintă într-o jalnică stare fizică; e vizibil speriat de manifestările celor doi; ezită.) GARDIANUL și ARTUR (În dans grotesc): Va sta ploaia! Vom salva orașul! Vom salva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
strecoară capul în încăpere; și el, ca și celelalte personaje, se prezintă într-o jalnică stare fizică; e vizibil speriat de manifestările celor doi; ezită.) GARDIANUL și ARTUR (În dans grotesc): Va sta ploaia! Vom salva orașul! Vom salva onoarea! CĂLĂUL (Ascuns după ușă, încercând să le atragă atenția.): Pst! Pst! GARDIANUL: Trompeți! Baldachin! ARTUR: Eșafod! Covor! CĂLĂUL (Bate ușor în canatul ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]