1,672 matches
-
La nouă. Avea părul strâns. M-am apropiat și am sărutat-o pe ceafă cu buzele deschise și ochii închiși. De când n-o mai sărutam așa? Și mă întrebam cum de renunțasem la ea atât de mult timp. Trupul ei călduț era din nou lângă mine în camera aceea nouă care ne-ar fi ajutat să uităm. Acum îmi va simți umezeala buzelor. La început o să-i fie greu, dar după aceea va fi din nou a mea, ca întotdeauna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ne lăsăm șfichiuiți de frig. Apoi Italia se ridică, închide fereastra și merge la baie. I-am văzut trupul gol traversând camera, își acoperea sânii cu mâna. Am întins brațul spre ceașaful unde stătuse și care păstra încă urma ei călduță și m-am gândit că se terminase, că se terminase așa, într-un hotel. Gândurile au alunecat pe cutele cearșafului. M-am gândit la un prieten al meu care în tinerețe frecventa o prostituată, mereu aceeași. În timp ce făceau dragoste, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a parfum amar, într-o pensiune ascunsă pe o străduță de lângă mezelăria unde ea a mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-o pensiune cu scări înguste, unde pe sub ușă intră curentul de la o altă ușă care se închide la același etaj. Tata fumează în timp ce casiera este în baie, se spală sub braț, își întinde buzele, și le rujează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe și aburinde sub hainele ude, noi încă o dată pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos chiloții și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-adevăr un miros ciudat în cameră, chimic, nesănătos, poate din cauza mobilei de proastă calitate, abia ieșită pe poarta fabricii. Am dat perdeaua la o parte, am ridicat storul și am deschis larg fereastra să intre mirosul nopții care era călduță, părea deja o noapte de vară. Italia tremura în pat. Am închis fereastra și am căutat o pătură. Am găsit-o într-un sertar al dulapului, o pătură maro, aspră, de cazarmă. Am îndoit-o și am pus-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ticălosul acela mic venise s-o ia. Și acolo unde fusese chipul lui, pe tavan, rămânea o crăpătură în tencuială, împreună cu o pată de umezeală care îi semăna mult. M-am ghemuit lângă ceea ce îmi lăsase, trupul acela nemișcat și călduț încă, i-am luat mâna și am așezat-o pe mine. Bine, du-te, Buruiană, du-te acolo unde viața nu va mai putea să te lovească, du-te cu mersul tău ciudat de câine. Și să sperăm că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-i cheme un taxi și să nu-i mai telefoneze niciodată. Când se oferi s-o conducă pe scări Îi răspunse cu voce rece și plată: — Nu e nevoie. Adio. Fima intră la duș. Cu toate că apa era de-abia călduță, aproape rece, Își adună toată voința și se spălă, se săpuni și se clăti Îndelung. Dintre toți trei, cel mai ticălos era totuși avocatul Prag, se gândi. Apoi se Îmbrăcă cu lenjerie curată și strângând furios așternutul, prosoapele din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să facă ce propusese Dimi, să găsească o lanternă puternică, să coboare În valea Întunecată, să caute câinele rănit și să Încerce să-l salveze. La două și jumătate se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În Alaska. Sau În insulele Galápagos. Prin obscuritatea pântecului Annettei, prin Întunericul labirintului de canale umede, sperma lui oarbă Își croia chiar În clipa asta drum, cu mișcări ridicole ale codiței, se zbătea dintr-o parte În alta În lichidul călduț, un fel de Fima-cap rotund și chel, probabil purtând și el o caschetă microscopică udă, fără ochi, fără minte, tânjind și căutând În adâncuri sursa tăinuită a căldurii, nimic mai mult decât un cap și o codiță și nevoia de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cine erau, de fapt, oamenii care spuneau despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit la birou pe la șase și jumătate. Nu era încă nimeni aici, iar în hol și pe culoar mai adăsta încă un aer călduț, stătut. Deschise fereastra, burnița, și în hala mașinilor fusese ridicată ușa de fier. W. începu să-și trieze teancul de hârtii care se adunaseră pe biroul lui în ultimele zile. Alături de scrisorile și anchetele care-l priveau personal, erau puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se întorcea obosit din călătorie cu servieta lui, se așeza în fotoliul de piele de la ferestrele orientate spre sud, fără să mai arunce vreo privire către acel peisaj care se întuneca treptat; camera de zi era acum exilul lui, luminată călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urmă se Întorseseră Împotriva operei lui, deplângând faptul că iubitorii de teatru fuseseră privați de plăcerea de a urmări spectacolele și chiar cerându-le să Își Înnoiască eforturile de a le pune În scenă. Ce speranțe deșarte! Cronicile variaseră de la călduț la rece ca gheața, incapabile să le stârnească vreo clipă de disconfort lui Hare sau lui Daly. O sursă suplimentară de amărăciune era faptul că situația lui Daly se Îmbunătățise imediat după avortul provocat - căci nu se putea numi altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar care, îmbrăcați acum în civil și la fel de pașnici, vizitau locul faptei de odinioară. Am văzut indicatoare arătând unde sunt cimitirele militare cu ordinea lor, cruci înșirate cât pentru un batalion, am văzut ruine repede acoperite de buruieni. Marea era călduță. Am întâlnit și fete, care porniseră la drum din Suedia, Canada, Scoția, singure sau câte două, și trimiteau de peste tot cărți poștale la Haparanda, Toronto, Glasgow. Dar nu eram liber pentru nici una din ele, fiindcă încă eram prizonierul obtuzității suabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ducă persoana cu camioneta peizană la un agent dă la Fabrica dă Săpun Silveyra, care făcea și el o bișniță beton, că căra grăsime dă ciolan, m-am tras În Otelu și Restorantu din Gouveia și-am servit un completo călduț pă bune, care ginitoru dă noapte l-a onorat cântând că, bașca, iera d-acu trecute dă nouă, cu o apă milenară Sifonazo la o temperatură sub nivelu mării. Ș-așa, mai o dușcă, mai o spaimă, m-am Îmbulinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simbolist pe care Îl frecventa, chiar dacă precum pasărea călătoare, chiar perimatul Vielé-Griffin. E 3 ianuarie 1884; mâinile pătate cu cerneală ale tineretului literar Își dispută, cine s-ar Îndoi de așa ceva, ultimul exemplar al revistei Étape, care tocmai a ieșit călduț din cuptor. Ne aflăm la cafeneaua Procope. Sub basca studențească, unul vântură o notă ascunsă În ultimul fascicul al publicației; altul, numai fumuri și mustață, repetă fără Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar trebui să ne facă frenetici atît în durere cît și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doarmă liniștită. Aproape că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar Kate dormea, visând vise de copil mic, despre norișori roz și paturi călduțe și oameni pufoși care miros bine și multă mâncare și mult somn și mulți oameni care te iubesc. Și despre lipsa necesității de a sta la coadă la budă. Am luat sticla de vin și m-am dus jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Laura, Adam nu e nebun după mine, am protestat eu. Sigur că am spus asta numai ca Laura să insiste cu faza că Adam e înnebunit după mine, iar eu să simt din nou în stomac senzația aia de încântare călduță. —E nebun după tine, mi-a zis Laura. Iar tu știi asta. Și ce-i cu asta? am sărit eu. Chiar dacă Adam e nebun după mine - deși nu avem nici o dovadă în acest sens -, ce-ar trebui să fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o cu mine în pat, ținându-i trupușorul mătăsos și călduț lipit de pieptul meu. Am stat așa o vreme, picotind și ascultând cu jumătate de ureche cearta care se auzea din bucătărie. Chiar ar trebui să mă scol, m-am gândit. Poate că înainte de plecare, Helen sigur o să zică ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
frontul emoțiilor mele s-a dezlănțuit iadul. Am simțit că încep să tânjesc după el, că-l doresc (da, și mai tare!), m-a cuprins un sentiment de „uite ce-am piedut“ și am fost invadată de un alt sentiment călduț și pufos. Când am ajuns în brațele lui, mi-am adus aminte de cum mă făcuse Adam să mă simt. Crezusem că uitasem cât de minunat era să fii cu el. Dar amintirile au năvălit peste mine cu forță. Capul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În România. Și vor rămîne fără viitor, prezent, stare materială. Spre deosebire de alți compatrioți, cu apetit vienez pentru cîntecul lebedei, care nu se tem că vor rămîne fără ceva pentru că nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de călcat o bluză, o cămașă, o față de pernă, o eșarfă de mătase, le trec mai întâi peste fața ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și râde. Lumea e galbenă, apoi roz, albastră și verde, albă și albă și albă, violet, bariolată, mătăsoasă. Și asta se cheamă fericire. Feeericire. Dănduța era atât de nostimă, un cozonăcel pufos, ne topeam după ea, era - incredibil
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
e alb, e urs, e coroană“. D.D. e tuciuriu. „Adică are pulovăr alb ?“ „Nu, e alb la față.“ Urare pentru mine : „Să fii ca niște globuri, să fii aurie, argintoasă“. Ieri : „Ce păr frumos ai tu, mama. Ce molcuț. Ce călduț!“. A aflat că nu există Moș Crăciun chiar de la bunica ei, pe care a tras-o de limbă până a cedat! Ce lovitură! După ce a plâns toată ziua, spre seară, sfârșită, îmi spune cu glas stins : „Nu există Moș Crăciun
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
smulgînd ațele. Jack Își omorî timpul gîndindu-se la Karen. Au trecut zece zile de la petrecere. Viața era aproape perfectă. A trebuit să-și ceară scuze de la Spade Cooley, iar Welton Morrow era șucărit pe el și pe Karen, dar relația călduță dintre Joanie și Ellis Loew Îi fusese de mare folos. Camerele de hotel erau scumpe, Karen trăia cu ai ei, la el acasă era un dezastru și Începuse să neglijeze plățile către copiii Scoggin, ca să plătească la Ambassador. Lui Karen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]