KorAP: Find »[drukola/base=călugăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...432 >

10,800 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

cu toate. Săracu’ turc. Și poate că va mai urca și paralizia lui taică-său măcar până la brâu... Episodul 88 DESPINA Pomenit-am cu câteva rânduri mai înainte de un nevinovat, dar atât de elocvent schimb de priviri între tânărul nostru călugăr și Despina, fata venerabilului vel-logofăt Samoilă. Ne îndrituim a spune că într-o cronică având avantajul perspectivei a trei secole de cultură scurse de la evenimentele care-i fac obiectul, ceea ce atunci putea părea o privire clară, limpede, nouă ne poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
acel je ne sais quoi pe care-l aveau în urmă cu 350 de ani tinerele fete de boier. în fața Despinei, peste masă, Iovănuț continua să se simtă vinovat deoarece, dacă Cetitoriul își aduce aminte, la un moment dat junele călugăr surprinsese fără voie mișcarea eminamente pofticioasă făcută de Despina de a duce la gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit de nimeni, ci numai dând ascultare unui ghes lăuntric, mi-aș lua îngăduința a vă întreba ceva, domnia-voastră v-ați lua îngăduința a-mi răspunde? — De nu cumva întrebarea dumitale, preacuvioase călugăr, iese din hotarele firești ale bunei-cuviințe, fiți încredințat că v-aș răspunde - zise Despina împurpurându-se ușor. — întrucât - zise Iovănuț - din câte mă știu, niciodată nu mi-am dorit altceva decât să nu calc rânduielile unei bune creșteri și deoarece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
frâu slobod vorbelor ce-mi stau pe limbă, iată, așadar, ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț. Ce fericită trebuie să fiți! — Fericită? De ce? — Dumneavoastră nu știți ce-nseamnă să fii călugăr - răspunse Iovănuț. Sigur, avem și satisfacții, nimeni nu poate nega. însă dacă dumneavoastră, de pildă, nu vă place cutare sau cutare lucru, puteți cere spijinul tatălui, să-ndrepte ori să schimbe acel lucru, pe când eu îndoindu-mă, să zicem, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
văru-meu a zis că nu-i, că dacă era ficțiune de unde știți dumneavoastră așa exact ce făcea sultanu în camera lui, că numai el și cu șefu-său mai știu, că au dat peste un Iorga inedit, așa zicea. Pe călugării dumneavoastră i-am găsit cu văru, deși erau în chirilică, dar pe ceilalți nu. Așa că vă rog ori să spuneți sursa, ori, dacă e ficțiune, apoi să scoateți opera din realitate și s-o mutați unde-ți ști, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
PE CALE Din jale s-a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se rupea sufletul. Tușind stânjenit, Metodiu zise: — Ave, homine! Morituri te salutant! — Proșe pane - răspunse hangiul, ștergându-și lacrimile și ridicându-se. Vru să suie treptele spre intrare, dar un nou acces de plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod vos scitis, pater, mater

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și sui bătrânește treptele hanului. — ... îmi venea zăpada în ochi, de la copitele calului, dar tot m-am aplecat si l-am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea Vasea înăuntru și toți, inclusiv cei doi călugări, îl ascultau neclintiți. Am descălecat, m-am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Se pleacă la Cracovia poimâine, cu rădvanul. Mâine la prânz trec să iau banii. Vă salut. Și ieși. Episodul 111 METODIU DIXIT După ce pan Bijinski ieși din han, se lăsă o tăcere de început de leat. Toți erau stânjeniți, și călugării, și cazacii, făcându-și de lucru cu mătăniile, cu săbiile, cu paharele. Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul. Dar, ce-i drept, sunt foarte frumoși. Mai că nu i-aș da. Episodul 114 CASTELUL Nimeni nemaiavând nimic de zis împotriva soliei celor doi preabuni călugări, Metodiu și Iovănuț își luară rămas bun de la cazacii lui Vasea, strângându-și îndelung mâinile, îmbrățișându-se cu respect, ș-apoi, liniștindu-l încă o dată pe jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți în traistă și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
la castel”, ci spuneau „mă duc cu calul la Lugubru”, porecla fiind încetățenită multe verste împrejur. în altă ordine de idei, trebuie menționat faptul că, pentru a evita o cacofonie, castelul era de altminteri, cum și-au dat imediat seama călugării noștri, o superbă mărturie a goticului târziu. Și aici simțim nevoia să facem o paranteză: întrucât serialul nostru nu are numai un caracter epic, ci și unul instructiv, și deoarece, ca să poată urmări mai bine și pentru a înțelege adecvat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
palmelor! - spuse ca pentru sine majordomul. Păi la ora asta se bate? Se sculă, își puse țigara în colțul gurii și ieși să deschidă. Episodul 117 AL DOILEA DIALOG GOTIC După câteva clipe, bătrânul majordom Piotr reveni și anunță buimăcit: — Călugării Metodiu și Iovănuț, de la gurile... ale cui guri? șopti el uitându-se peste umăr. — Guri ale Dunării - îi suflă, din spate, Metodiu. — De la guri ale Dunării, cer permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Cu ce să vă servesc? O dulceață, un gem, o cafea, o..., dacă îndrăznesc, votkă? — Cel mult un gem - răspunse cu amabilitate Metodiu. Doamna Potoțki trase de șnur. Se auzi clopotul cel grav bătând în altă încăpere. Instinctiv, cei doi călugări își făcură cruce. într-un târziu, stârnind praful, apăru bătrânul Piotr. Episodul 118 AL TREILEA DIALOG GOTIC — Venerabile Piotr - spuse doamna Potoțki către majordom - te rog adu-ne trei gemuri însoțite de apa aferentă. — Gemuri? - exclamă bătrânul Piotr - ați spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cât să-mi fac un ceai - răspunse Piotr. — Bine, dar eu ce-am făcut când mi-a fost sete? — Ați mâncat mere - spuse Piotr. Atunci - spuse doamna - adă-ne trei gemuri și trei mere. Piotr ieși. — Vedeți? - spuse doamna către călugări. Acestea sunt necazurile mele. Multă lume crede că noi o ducem bine aici sus. Nu știe nimeni câte pătimim. Anul trecut mi-au fugit găinile: au apucat-o la vale în pantă și nu s-au mai putut opri. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mai câte!... O forță uriașă ne împinge spre căsătorie și ne lasă acolo. Episodul 121 DIN NOU PAN BIJINSKI — Ceea ce-ați spus dumneavoastră e frumos, nimic de zis - grăi deodată o voce care venea de nicăieri și cei doi călugări văzură cu uimire cum în patul doamnei Potoțki se deschide o trapă din care ieși capul, apoi trupul îndesat al intendentului castelului, pan Bijinski - dar pot să spun că ați vorbit in abstracto. Căsătoria este, finalmente, oricât am coti-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Bijinski, scuturându-se de colb. — Vai, cum m-ai speriat! - bătu din palme doamna Potoțki și sări să acopere cu pătura gaura mare, neagră ce se căscase în pat. Așa e pan Bijinski - zise ea în chip de scuză către călugări. Nu suportă să apară pe ușă. Odată, pe când trăia Potoțki, a ieșit din sobă. — Alte vremuri - zise pan Bijinski. E mare mizerie în pivniță - completă el, arătând spre pat. Piotr ăsta nu mai face nimic. — Pe anumite porțiuni - spuse Metodiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
fi băgat de seamă fără doar și poate că de multe episoade atenția distributivă a autorilor pare să fi slăbit; în adevăr, cum altfel s-ar putea explica faptul că un atât de promițător și simpatic personaj cum e tânărul călugăr Iovănuț e sistematic uitat sau - mai grav - pur și simplu dat la o parte de mâna nedibace a unuia din povestitori? La sesizarea anonimă a unui grup binevoitor de cetitori pe care noi, naratorii secundari, am înaintat-o naratorilor principali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
oare se „căsătoresc” lucrurile, faptele între ele? Sau nu e vorba de așa ceva, ci de o orgolioasă singurătate? Singurătatea dulapului din stânga e mai mică sau mai mare decât singurătatea primei Epistole către Corinteni? Iată întrebările care-l încercau pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
răspunse pan Bijinski. Faceți cum știți. Episodul 125 MICI DISCUȚII — Să lăsăm totuși aceste griji la vremea lor - zise cu finețe doamna Potoțki - căci, iată, luându-vă cu vorba, nici n-am avut timp să vă prezint doi oaspeți dragi: călugării Metodiu și Iovănuț din Transnistria. — Din Moldova, scumpă doamnă - sugeră Metodiu. — Sau din Moldova - se corectă doamna Potoțki. Faceți cunoștință. Zbignew și Malgorzata se apropiară, se înclinară adânc în fața moldovenilor. — Cred că sunt în asentimentul tuturor - spuse Zbignew - dacă îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pentru alergat, cap pentru plecat, ochi pentru mângâiat, spate pentru purtat, nas pentru adulmecat, gură pentru, mă rog, dumicat, și câte și mai câte! De toate voi face, părinte - zise Malgorzata. — Da’ de ce să faci de toate? - spuse nervos înțeleptul călugăr. Cine te pune? Să faci ce-ți spune bărbatul, asta să faci! Că atunci când vă amestecați voi în treaba lui, știți ce se-ntâmplă? Cunoști povestea cu găina care n-a mai vrut să ouă c-a băgat până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Bijinski. — Să vă-mbrăcați gros până treceți Polonia, să nu răciți - adăugă Malgorzata. — Să fiți atenți cu cine vorbiți despre recoltă - zise Zbignew. Și îi mai sfatuiră în privința unor lucruri mai de amănunt, apoi gazdele îi conduseră pe cei doi călugări la drumul mare, la o bifurcație, unde se afla un fel de indicator primitiv cu două scânduri, cum mai există și astăzi. Pe o scândură arătând drumul din stânga scria „Roma 865 suliți”, iar pe cealaltă, îndreptată spre dreapta, „Roma 612

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
drumul mare, la o bifurcație, unde se afla un fel de indicator primitiv cu două scânduri, cum mai există și astăzi. Pe o scândură arătând drumul din stânga scria „Roma 865 suliți”, iar pe cealaltă, îndreptată spre dreapta, „Roma 612 suliți”. Călugării o luară pe drumul cel mai scurt și în curând de pe urma lor nu se mai zări decât colbul. Și-acum, la masă! - zise doamna Potoțki către cei rămași. Episodul 129 LA MUNCĂ! Sunt ore și sunt zile când o ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și cerul e închis. Episodul 149 PRIMELE MINUTE LA VENEȚIA Cum spuneam, Metodiu și Iovănuț intrară în Veneția. Palimpsestul către care, din când în când, mai aruncăm câte-o privire, nu ne spune pe unde-or fi pătruns bunii noștri călugări în oraș. La urma urmei nici nu importă. Cert este că era nu cu mult înainte de lăsarea întunericului și vaga adresă pe care-o aveau moldovenii (Părintele Fabricio, Venețiaî nu-i scutea de îngrijorătoarea problemă a locului unde urmau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]