10,188 matches
-
deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e nuditatea. Al doilea cel mai plictisitor lucru, zice ea, e sinceritatea. — Gândește-te la asta ca la o ațâțare. E lenjerie pentru cap, zice. O cămașă de noapte cucu-bau pe care o porți peste întreaga ta identitate. Al treilea cel mai plictisitor lucru din lume e trecutul tău de toată jena. Așa că Brandy nu m-a întrebat niciodată nimic. Nesuferita șefă de turmă care știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Aparatul de filmat sare la altă fată într-o rochie cu paiete, aceasta înaintează anevoie printre membrii unui public compus din vagabonzi și turiști din Midwest. De pe-o tavă argintie, fata oferă o selecție de tartine unui cuplu în cămăși hawaiiene identice care-și sărbătorește nunta de aur, dar cuplul și toți ceilalți, cu puloverele lor grele și colierele aparatelor de fotografiat, toți fixează ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Știu că e vorba de monitor. E straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mea. — Aceasta e domnișoara Arden Scotia, de la compania Denver River Loggina and Paper Scotias. Încă o victimă a Proiectului Brandy Alexander de Reincarnare a Martorilor. Mâna mare a lui Parker înghite mâna mea mică, pește mare și pește mic, toată. Cămașa albă apretată a lui Parker te duce cu gândul la o față de masă curată, așa întinsă și rigidă că ai putea servi băuturi de pe pieptul său umflat. — Acesta, Brandy înclină capul spre Seth, este Ellis Island, fratele vitreg al domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dai cu gel răcoritor, la fel de bine ar putea folosi o torță de pârjolit porci. — Visătoareo, îmi zice Evie. Revino printre noi. Toată hala aia cu porci e prea bocnă pentru cineva care poartă o rochie din oțel inoxidabil. Băieți în cămăși albe termoizolante și cizme cu tocuri joase împrăștie aburi supraîncălziți acolo unde înainte erau măruntaiele porcilor, și eu sunt pregătită să fac schimb de joburi cu ei. Sunt pregătită să fac schimb de joburi până și cu porcii. Lui Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Avem o hemoragie! Și Vivienne se apropie cu o batistă de hârtie ca să tamponeze Plumbagoul în exces de pe bărbia lui Shane. Sora Katherine îmi aduce ce i-am cerut, te rog, și sunt fotografiile, pozele lucioase 20x25 cu mine în cămașa mea albă. Nu sunt bune sau rele, urâte sau frumoase. Sunt pur și simplu așa cum arăt. Adevărul. Viitorul meu. Doar realitatea normală. Și-mi dau jos vălurile, broderia și muselina și dantela, și i le las lui Shane să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
este decît un loc de dormit. N-avea la el decît un sac de mînă cu strictul necesar. Se gîndise că o să găsească tot ce-i trebuie pentru a ajunge la Sarichiojd, chiar la Medgidia. Desfăcu sacul și scoase o cămașă de mătase, cutia cu sculele de bărbierit, ziarul Dimineața și o pereche de bocanci ușori, luați din Lipscani. Urma să bată cu piciorul un drum lung, prin grohotișul ăla și trebuia să fie asigurat. Ali Mehmet deschise ușa cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spate, cu o coamă leonină sură, chelia lucea în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strîmb. S-a apropiat de birou, șchiopăta ușor, costumul de lînă, era destul de cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a sprijinit cu degetele îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și fără să-l privească i-a spus: "Frățioare, a venit vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori au pus prea multe chimicale la spălat, că de spălat au trebuit s-o spele tot acolo, în fabrică, așa încît pînza s-a copt fără ca să poți să-ți dai seama cu ochiul liber. O luai, îți făceai cămașă ori bluză și la prima ploaie ori la prima spălătură se deșira toată. Asta era explicația servitorilor care se grozăveau că știu și ei secretele stăpînilor. Dar adjutantul Popianu era un spirit științific și de aceea l-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știuseră ce cumpără și plătiseră o nimica toată pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se desfăcea în fîșii dacă o udai. Iar la Vladia, dacă nu ploua, era praf și trebuia să-ți speli cămășile, iar dacă te prindea ploaia cu o cămașă din asta pe tine... Fusese felicitat pentru acțiune și mai ales pentru raportul inteligent și îngrijit, începuse o vreme în care nu prea erau evenimente și orice "caz" era bun pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se desfăcea în fîșii dacă o udai. Iar la Vladia, dacă nu ploua, era praf și trebuia să-ți speli cămășile, iar dacă te prindea ploaia cu o cămașă din asta pe tine... Fusese felicitat pentru acțiune și mai ales pentru raportul inteligent și îngrijit, începuse o vreme în care nu prea erau evenimente și orice "caz" era bun pentru a justifica răspîndirea jandarmeriei în teren în ochii unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în ce constă propunerea dumneavoastră?" Vorbise fără să o privească, înfipt bine în podea, cu picioarele ușor desfăcute, cu palmele strînse în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grave, adînci chiar, dar nu putea trece peste pragul stabilit încă de la venirea ei în Vladia K. F. nu era decît o femeie pripășită, venită de unde și-a înțărcat dracul copiii, de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o cămașă ruptă-n gît, o însoțitoare aproape inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o adevărată stăpînă, poate chiar stăpîna adevărată din Vila Katerina, de o inteligență ucigătoare, cu o minte instruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau cămașa de pe ei fără să vadă că pe la porți, pe la ferestre, se înghesuie tîlharii, șnapanii, escrocii, vrăjmașii. Ce zici, domnule dragă, ce zici?" Erau gînduri care apăruseră de la o vreme în mai toate ziarele opoziției, la ele îl dusese și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
valma, iar președintele corporației nu era altcineva decît domnul Stavri, "un om cu relații formidabile care poate pune pe roate tot comerțul local". Băieții de prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare, îmbrăcați într-un fel de cămașă caraghioasă, de culoare neagră, cu umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît tălmăcite, oricum, avea haz. Mărșăluiau transpirînd, cămășile erau închise la gît și dintr-un material gros, altceva nu se găsise la Schneier, el aducea postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un cîntec nu prea bine învățat, ceva cu "tinerețe, tinerețe", n-ar fi fost urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cam tîmpită, n-avea nici rost, nici cap, nici coadă, însă și-a dat seama din tonul ei că avea un schepsis. A ridicat din sprîncene cumva nedumerit, mai mult pentru a cîștiga timp, maiorul Stavri, care purta și el cămașa neagră cu umeri căzuți și mîneci bufante, zîmbi-rînji, arătîndu-și dinții negri-galbeni, totuși îi avea pe toți, ceva rar la un ins atît de rotunjor, "da, domnule Popianu, avem destulă energie pentru a instaura și nu pentru a tulbura ordinea publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la pensie, ci chiar o repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să se audă bîzîitul unui avion deasupra Vladiei și din avion să coboare nu Pangratty, ci domnul Caraiman, care pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un Comitet executiv, care se vedea că nu era același cu capii grupului, inginerul Stoicescu exprimîndu-se destul de des "va trebui să înștiințăm Executivul, așa a ordonat Executivul", că fiecare membru al grupului avea datoria să adune adeziuni, semnături, se distribuiau cămăși negre, insigne, că era băgată și marina militară, unul din activiștii zeloși fiind Gheorghe Teodoreseu, maistru militar, că sublocotenentul Georgescu, și el inginer, stătea în chirie pe strada Plevnei numărul 130, purta o corespondență neobișnuită cu provincia, îndeosebi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce să facă un maior, în retragere probabil, ajuns în capătul lumii ca să dea de gîndit Serviciului?, mai pomenea Leonard Bîlbîie de niște întîlniri la Șosea, în fața Bufetului ori în Cișmigiu, veneau cam tot aceiași, de fiecare dată îmbrăcați în cămașă neagră și pantaloni pană, aducea a carnaval, a mascaradă, nimeni nu putea interzice cuiva să bea bere cu amicii, chiar dacă ar fi venit în izmene, nu? Dar, pe neașteptate, între hîrtiile înaintate de Leonard Bîlbîie a apărut un raport cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Casa domnului director general al Siguranței Generale a Statului domnul Stan Emanuel. Strada Eleutheriade no. 11 bis casa colonel Alexandru Călătorescu. Strada Uranus no. 7. Vă raportez pe această cale că la ora actuală este organizată o cohortă de 300 cămăși negre, înarmate cu arme de foc personale și arme albe, că sînt asigurate mijloace de transport rapide din dotarea Arsenalului și că se fac eforturi deosebite de corupere a unor ofițeri din Garnizoana Bucureștilor. Cu deosebit respect am onoarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost altcineva, un băiețandru caraghios, cu hainele atîrnînde, cu gîtul subțire și brațele lungi, neștiind ce să facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
beri, domnule Mihail, vă seama că nu este vorba de nici un fel de aristocrație, beri, mititei, cîrnăciori, un fel de chermeză, numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă. Și eu l-aș fi crezut că a venit pe ascuns, furișîndu-se printre vagoane, dormind pe sub un gard de spini ca să nu fie reperat. Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
negri, ascunși de sprîncene stufoase și gene dese, ca niște perdele, încît nu poți decît cu mare greutate să-i prinzi privirea, spătos, herculean de-a dreptul, cu brațele mereu îndoite din cauza mușchilor care stau să-i plesnească haina ori cămașa, îndesat, picioare scurte, butucănoase, încît nu poate să meargă decît cu pași repezi și mici, ca un automat. Ați văzut, cred, automatele de pe la bîlciuri, la tragerea la țintă, întărește ochi și mînă pentru patria română, cam așa arăta locotenentul Georgescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]