2,073 matches
-
ori când venea ca mesager de la Paris din partea Marianei. Rămâne, dragul meu - să ne întâlnim Dincolo, când Creatorul mă va chema la El. Numai El știe când va fi acea zi! După ce urna a fost încorporată într-o nișă la căpătâiul părinților săi, s-a tras țărâna peste lespede și s-a așternut un substanțial covor floral multicolor. Flori multe din partea celor care l-au iubit, îl vor iubi și în inima cărora va rămâne veșnic pentru bunătatea și sufletul lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul doar câte un ins fără căpătâi, câte un târâie-brâu pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine mai mare, pentru mentalitatea din Lisa, decât trândăvia. Clopoțelul de deasupra ușii, la Nica lui Laie, care-și deschisese cârciuma chiar la poarta bisericii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mor și eu... Cartea magică a tinereții mele Impudica moarte de Dagmar Rotluft a fost fă ră-ndo ială cartea adolescenței mele, dar, din păcate (pentru mine cel de acum, care pierde o ocazie de-a fi original), și cartea de căpătâi a mai tuturor tine rilor din generația mea. Așa că nu știu ce-aș putea scrie despre ea pentru ca pagina asta să merite, cât de cât, citită. Numele lui Rotluft nu-mi spunea mai nimic pe-atunci, când nu citeam cărțile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cortegiul făcu cale-ntoarsă. Vremea asta câinoasă a ținut în acel sat aflat la poale de munte cam o săptămână. Nimeni nu s-a putut mișca de la casa mortului. Nici măcar preotul care, de voie, de nevoie, a trebuit să rămâie la căpătâiul răposatului. Bineînțeles, toate aceste guri, mai puțin cea din coșciug, trebuiau hrănite. S-a mâncat și s-a băut tot ce fusese pregătit pentru pomană, s-au pregătit alte bucate, dar și acelea au dispărut de parcă nici n-ar fi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În plus, această bursă era de două ori mai mare decât una obișnuită. Se părea că pentru tânărul Nicolae Apostol aveau să vină și zile mai bune. Revenit in N, baiatul se duse la cimitir și aprinse o lumânare la căpătâiul capului tatălui său adoptiv. Era, acesta, un fel de a-l "anunța" pe cel dispărut de marea reușită și de a-i mulțumi pentru tot ceea ce-l învățase, pentru modul cum îl încurajase, chiar și de dincolo de moarte. Ce bizar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar îmbrăcat cu pieptarul (cu excepția ședințelor comportând o călătorie în lumea de dincolo), reprezintă de asemenea cele trei lumi și copacul cosmic. La tungușii occidentali, ca și la cei orientali, nu există un
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
Cuvântul șuieră, atât de lent că ea n-o să-l audă niciodată. Eu n-am vrut. Dar în contact cu aerul, cuvintele se transformă în zburătoare. După două săptămâni, Mark se ridică în capul oaselor și gemu. Karin era la căpătâiul lui, la un metru de fața lui. El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark să vorbească și să meargă. Cu ajutorul Bunului Samaritean, va reuși cu siguranță și a doua oară. Ceva dinăuntrul ei aproape că se bucura de această a doua șansă de a-l crește - de data asta fără greșeală. Singură la căpătâiul lui, între două vizite ale asistentelor, începu să-i vorbească din nou. Poate că vorbele ei aveau să-i ajute creierul să se concentreze. Nici una dintre cărțile de neurologie pe care le studiase nu nega această posibilitate. Nimeni nu cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el să-l vadă pe Mark așa cum era acum. Nu-și dorise de la Daniel decât povești, povești cu Mark, de mai demult. Lucruri pe care nu era convinsă că și le amintea corect, după atât de multe zile petrecute la căpătâiul lui. Își aminti, însă, să-l întrebe pe Daniel despre viața lui. Pauza asta îi făcu bine, chiar dacă nu se putea concentra asupra detaliilor. —Cum merg treburile la Rezervație? Fusese nevoit să plece de la Rezervație, demoralizat de compromisurile lor. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Atunci, spune-le să vină de voie bună, să vină cu miile! Să intre ca o armată de oameni, să nu să se lase înghițiți ca o turmă de victime. Gîndește-te cum va arăta institutul cu douăzeci de oameni la căpătîiul unui pacient Nu vom avea nici o scuză dacă nu-i vom vindeca pe oameni! Vom fi ca - vocea îi deveni melancolică - o catedrală cu o congregație de preoți. Va arunca institutul în aer deschizîndu-l către ceruri. — Nu cred că ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini. I-ar fi trebuit mai mult de cinci minute, ca să transporte distorsorul până acolo. Hotărându-se brusc, Gosseyn ridică receptorul telefonului aflat la căpătâiul patului Patriciei Hardie și, când o voce de femeie îi răspunse, solicită: ― Vă rog, dați-mi-l pe tâmplarul șef. O clipă mai târziu, o voce groasă îi răspunse și Gosseyn îi explică ce dorea și închise. Tremura de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că se petrece ceva oribil. Fără să-și amintească că s-ar fi hotărât să se ridice, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nouă pentru camera dvs. nr. 974 cu primul nume care mi-a venit în mine ― John Wenthworth. Apoi când mi s-a terminat schimbul, am urcat la dvs. cu un șperaclu și v-am găsit zăcând, cu magnotofonul funacționând la căpătâi. Am scos înregistrarea inițială și am înlocuit-o cu alta făcută de mine după cum m-am priceput, astfel încât să contrabalanseze efectele deprimante ale celei dintâi. Am oprit-o când am urcat din nou să văd cum vă simțiți, deoarece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
4. M-a ajutat rutina unor tehnici părăsite încă din adolescență. Mi le dezvăluise o pisică. Pe-atunci, în fiecare noapte, ea se așeza pe pieptul meu, dormea acolo ca un sfinx minuscul. Câteodată eu aprindeam și stingeam becul de la căpătâi. Erau în joaca mea și spaime și orgolii : voiam să-i demonstrez puterea de a face lumină sau întuneric. Ea rămânea nemișcată. Retina i se contracta și i se dilata, pe rând; dar minunile noastre electrice păreau că n-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai evocăm...“ „Nu, nu“, m-am opus eu. „Chiar dacă spunem altceva, noi doi vorbim despre același lucru. Să evocăm, doamnă Gerda !“ (În glas mi se strecurase un fir de entuziasm.) „De ce să nu evocăm ?“ și am continuat : „știți, stăteam la căpătâiul bătrânei și mă întrebam cum naiba izbutise ea să arunce cu atâta precizie pantofii când abia se mai putea mișca... Asta nu înțeleg nici acum...“. „Câteodată mama avea putehi“, mi-a explicat doamna Gerda. (Acum părea împăcată.) „Mă îmbhăca, zicea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
peluzei se înălța Mașina, enormă masă strălucitoare, dominată de farul său de patru mii tri-liarde de lumini. I-ar fi trebuit mai mult de cinci minute, ca să transporte distorsorul până acolo. Hotărându-se brusc, Gosseyn ridică receptorul telefonului aflat la căpătâiul patului Patriciei Hardie și, când o voce de femeie îi răspunse, solicită: ― Vă rog, dați-mi-l pe tâmplarul șef. O clipă mai târziu, o voce groasă îi răspunse și Gosseyn îi explică ce dorea și închise. Tremura de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că se petrece ceva oribil. Fără să-și amintească că s-ar fi hotărât să se ridice, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nouă pentru camera dvs. nr. 974 cu primul nume care mi-a venit în mine ― John Wenthworth. Apoi când mi s-a terminat schimbul, am urcat la dvs. cu un șperaclu și v-am găsit zăcând, cu magnotofonul funacționând la căpătâi. Am scos înregistrarea inițială și am înlocuit-o cu alta făcută de mine după cum m-am priceput, astfel încât să contrabalanseze efectele deprimante ale celei dintâi. Am oprit-o când am urcat din nou să văd cum vă simțiți, deoarece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întregi. Cum s-o privești ochi în ochi pe Maica Domnului? Oare la ce s-o fi gândind? Nu, nu se cuvine să-l judece pe omul din fața altarului, o fi vreun bătut de soartă, vreun năpăstuit, vreun om fără căpătâi, numai Dumnezeu, Unul, ne judecă pe fiecare în parte și pe toți la un loc, oriunde ne-am afla. Unii oameni însă, ca bărbatul ăsta, parcă te fac să te simți nu știu cum, strâmtorat sufletește. Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de domnișor bogat. Pe cămașa acum plină de sânge închegat era cusută frumos o monogramă, trei litere cu cozi încolăcite ca melcii, R.O.Z. Primul lucru pe care-l făcu conu Costache fu să apropie lampa cu gaz de la căpătâiul patului de cămașa pusă pe speteaza scaunului și să studieze, la rândul lui, cele trei litere. Numai pentru asta și tot meritase să facă drumul. Se așeză lângă rănit și se cufundă în gânduri, ignorând iscodelile bărbatului bine hrănit, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dor cu dor, Se sărută până mor; La fântâna lui Novac Se - ntîlnește drag cu drag, Se sărută până zac. 80 - Flori ca și înaltul vad, Mult bade te-am așteptat, Dac - am văzut că nu vii Pus-am dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvălii. Puțintel am așteptat Frumos vis, bade, -am visat, 161 {EminescuOpVI 162} Că năframa ta cea nouă Era bade ruptă-n două. - Minți, mândruță, minți tu bine, Nu-i ruptă năframa mea Ci-i ruptă inima ta, Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lucrul din mână. 83 Badeo, de trei zile - ncoace, Mai n-am dorului ce-i face. 84 - De unde vii, dorule? - De la voi puișorule. - Dar la noi la ce foc vii, C-o vinit urâtul dintâi Și s-o pus la căpătâi Și n-am leac din loc să-l mîiu. 85 Când treci bade pe la noi Pune-ți clopote la boi Și le pune la toți șasă Cu șinoare de mătasă, Să te-aud, bade, din casă, Din casă, de după masă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fără pîrlaz, Dragoste făr-de năcaz. 304 Hopa, hopa, Ce-o zis popa, Că mi-o zis ca să mă-nsor - Dar de fete nu mi-i dor. 305 Cîrțo, cîrțo, patule, Ce faci blăstămatule, Mișcă, mișcă din călcâie Ca moara din căpătâie. 254 {EminescuOpVI 255} 306 Vântul bate, scolăie Cârpa nanii roșie, Vântul bate, leagănă Cârpa nanii galbenă. 307 Părul tău e de inele, Nu mă pot uita de jele. 308 Ioane cojocul tău Nu L-aș lua dintr-un tău. 309
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
foc petrec amar; Soart-așa mi-au fost aleasă, Dar cu toate mă-nvoiesc - De - asta tot cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lungi. Un element deosebit de important îl constituie descoperirea unor nișe în partea de sus a camerelor funerare, în care se aflau mai multe opaițe cu semnul crucii. Aceste nișe prezentau o arsură puternică, ceea ce denotă arderea îndelungată a opaițelor la căpătâiul înhumaților. De remarcat, de asemenea, descoperirea unei catarame de argint aurit având incizate pe suprafață o cruce și doi porumbei. Între anii 1981-1982, în zona aceleiași necropole, efectuarea unor noi cercetări prilejuite de lucrările de construcție și edilitare constănțene au
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]