1,434 matches
-
echipamentul sergentului, de frică să nu mă ghicească rușii, i-am dat ceasul și busola. Una micuță. Când a văzut asta, sergentul mi-a înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că cine știe... Am ascuns o sub căptușeala vestonului, aici la umăr.” „Strașnică treabă ai făcut” - l-am lăudat eu... Într-o zi, în sfârșit am ajuns la un lagăr cu barăci. Brad s-a lipit de mine și am reușit să intrăm amândoi în aceeași baracă. Apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un bărbat În uniformă, care mirosea a dezinfectant, Îmi scotoci prin buzunare. Când le scoase cu căptușeala În afară, am simțit cum gulerul hainei mi se lipește de gât și când l-am atins am descoperit că era sânge curs din locul În care fusesem lovit. După aia cineva aruncă o scurtă privire la capul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bărbat care nu era în nici un caz Daniel Riegel. Bărbatul ăsta, care purta o cravată verde-albăstruie și un costum gri închis, părea genul care ar fi putut să-l cumpere pe ecologist cu mărunțișul care-i căzuse din buzunar în căptușeala hainei. Cei doi se țineau de mână peste masa așezată pentru micul dejun. Weber se dădu înapoi, se întoarse și merse mai departe. Poate că-l văzuse. Se întoarse și o luă în sensul opus. Se uită peste umăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să încerce orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc în instalația electrică a acestui avion. În cală și-au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic, în întuneric, la mai puțin de zero grade, prin simplă imitație. Fiecare cod care a supraviețuit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu o masă de biliard. De câteva săptămâni, tata spăla vase într-un subsol, opt ore pe zi. Între timp, căpătase destulă îndemânare. Toni îi dăduse un palton vechi de-al lui, unul lung, iar el îi lărgise buzunarele, tăind căptușeala. Ca să-l ajute, doamna Sanowsky stătuse la mașina de cusut până noaptea târziu. În pauzele partidei de wrestling, tata umbla de colo până colo, cu paltonul pe el, iar Toni îl examina cu priviri de expert. Spunea: „Asta e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe câmpiile acelea Înnebunitoare și fiecare pas e gând și fiecare gând e Înger și nici nu-ți mai pasă de nimeni și nu-ți mai pasă de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el cele trei mătănii pe care le cerea citirea rugăciunii: — Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Se auziră foșnind satenurile din căptușelile caftanelor boierești și răsuflările grele ale celor care, învingându-și vârsta, băteau cu gesturi mari prima metanie. Pe vodă îl ajutară să se ridice cei doi feciori, Constantin și Ștefan. — Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și recuperez mingea și, cu cât mai mult aveam de alergat ca s-o prind, cu atât mai mare era isprava. „Am prins-o! Am prins-o! Am prins-o!“ și o zbugheam spre baza a doua, ca să prind în căptușeala mănușii - la nici doi centimetri de la pământ - mingea aruncată cu putere, razant, exact pe mijloc, de-ai fi zis că merge sigur la țintă... Sau mă-ntorc spre gardul de sârmă, „Am prins-o, eu am prins-o!“ - ușurel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse la punct niște amănunte. — N-am știut că ai doi copii. Celălalt unde e? Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prin zăpada aceea prăfoasă. Cât am mers? Nu știu, se făcuse seara și eu eram tot în imensitatea troienelor. Nicio mișcare, nici un punct de reper, zăpadă și iar zăpadă. Eram ostenit de moarte. Pufoaiaca de pe mine era călduroasă, iar în căptușeala ei aveam mii de ruble. Pantalonii erau din stofă groasă de lână, iar bocancii din piele și talpă nouă; în sac se afla calapodul, cu talpă, piele și cu tot ce-mi trebuia în meseria mea. Și ce bine mi-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bâzâind în jurul capului mă face să mă întorc și să o privesc. În pungă e pălăria pe care Lauren Hyde mi-a dat-o în New York. Pălăria pe care Palakon mi-a zis să o aduc cu mine pe QE2. Căptușeala interioară a fost îndepărtată. Acolo unde era trandafirașul roșu, e o gaură. Pe una din părțile pălăriei sunt confetti roz și verde. Nici măcar nu pot să mă mai ating de pungă. Înghit involuntar până când pun la loc cu grijă punga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
jos un bărbat Înalt și subțire. Verifică adresa uitându-se pe o bucățică de hârtie, Își luă lucrurile - umbrela și geamantanul - și Îl plăti pe șofer. Își scoase pălăria și privi Înăuntrul ei de parcă ar fi citit niște instrucțiuni pe căptușeală. Apoi Își puse la loc pălăria și se veni spre verandă. Desdemona și Lina auziră amândouă bătaia În ușă. Se Întâlniră la ușa din față. Când deschiseră ușa, bărbatul se uită de la o burtă la alta. ― Am ajuns la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care să deschidă cutia în care se afla. Părea închis într-un fel de sicriu. Dar nu era asta. Nu se făceau sicrie așa de rezistente și de tari ca fierul, cum era acela pe care-l simțise el prin căptușeală. E adevărat că un om îngropat în pământ nu ar fi putut să forțeze și să-și deschidă sicriul; pământul de deasupra opunea destulă rezistență Dar nu ar fi o rezistență de oțel. Capacele se așezau ceva mai deasupra sicrielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să existe - dar n-avea să se gândească la asta acum. Pentru că avea senzația unei deplasări. Deplasarea părea să fie în direcția în care se afla capul său. Gosseyn întinse mâna încercând să-și verifice senzația. Câteva momente după ce atinsese căptușeala de deasupra lui, nu mai avea nici o îndoială: "tavanul" se deplasa alunecând către picioare; foarte încet. Această dublă informație îi sugeră tabloul unui container cu placa de jos culisantă. Interesant, și logic, oamenii aceia care puteau "vedea" în interiorul unui creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cea mare pentru seara de azi. Scoase și acum, cu același suspin recunoscător, superbul obiect. Era o perucă blondă neobișnuit de bogată, cu bucle care coborau maiestuos și cât se poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai că porți pe cap părul tău natural. Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
frumos, care-mi venea bine, alegere aprobată și de Ana. Mai trebuia modificat ceva la manșetele pantalonilor, dar am fost asigurat că "se face până mâine". Prețul era cam piperat, însă vânzătorul mi-a întors, zâmbind, haina, arătându-mi, pe căptușeală, eticheta unei firme de prestigiu, Armani sau cam așa ceva. Am zâmbit la amintirea că doar cu câteva zile în urmă auzisem, la radio, că fusese confiscat un mare lot de haine cu etichete contrafăcute. Au urmat pantofii, cămașa și... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu ia ceva din casă; ajunși în odaia cu masa de joc, începu din nou să scotocească, întoarse tablourile pe dos, cercetă căptușeala de lemn a oglinzii, aruncă ochii în toate părțile, în sfârșit ridică capacul cheselei cu tutun și începu să miroasă.) Are tutun bun moșu, și știi de unde, nici nu-ți trece prin gând, are debit de tutun, pe care îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi? Otilia vorbea cu siguranța ei obișnuită, fără vreo intenție, dar cuvintele ei fură pumnale pentru Costache, care, privind aiurit dușumeaua, scotoci repede buzunarul și băgă de seamă că fundul căptușelii era rupt și că plicul căzuse jos. Otilia luă scrisoarea, o răsuci, o scoase din plic și-și aruncă distrat ochii deasupra. Era în obiceiul ei de a-și satisface fără împotrivire din partea lui Costache orice curiozitate. Moș Costache scoase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pe drum, în mașină, Max o luase și pe tânăra româncă, și, la un moment dat, în zona Cotrocenilor, mașina face un viraj brusc, se aude o scrâșnitură, suntem bine zguduiți dar rămânem pe roți; - doar că, în șocul ăsta, căptușeala de sus a capotei se rupe și cad, una după alta, arme; nu mărunte, de ținut în palmă, ci mai mari. Nu fac decât un singur lucru: o apuc zdravăn de umeri pe fată - al cărei tată era militar de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
portofelul de acolo? — Nu. În aceeași noapte a dispărut de sub scaun. — Atunci unde-i acum? Aici, spuse Lebedev și râse deodată, ridicându-se de pe scaun cât era de lung și privindu-l cu plăcere pe prinț. A nimerit aici, în căptușeala propriei mele redingote. Binevoiți să vedeți și dumneavoastră, pipăiți-l. Într-adevăr, în căptușeala din partea stângă a redingotei, chiar în față, la vedere, se formase un fel de pungă și, pipăind-o, puteai imediat să-ți dai seama că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum? Aici, spuse Lebedev și râse deodată, ridicându-se de pe scaun cât era de lung și privindu-l cu plăcere pe prinț. A nimerit aici, în căptușeala propriei mele redingote. Binevoiți să vedeți și dumneavoastră, pipăiți-l. Într-adevăr, în căptușeala din partea stângă a redingotei, chiar în față, la vedere, se formase un fel de pungă și, pipăind-o, puteai imediat să-ți dai seama că în ea este portofelul de piele, căzut acolo din buzunarul rupt. — L-am scos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pungă și, pipăind-o, puteai imediat să-ți dai seama că în ea este portofelul de piele, căzut acolo din buzunarul rupt. — L-am scos și m-am uitat, toți banii sunt la loc. I-am dat drumul iarăși în căptușeală și umblu așa de ieri, chiar mă lovesc de el cu piciorul. Și n-ai de gând să-l găsești? N-am de gând, he-he! Și imaginați-vă, mult stimate prinț, deși nu sunt un subiect demn de atenția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o piatră din grădina mea în prima noapte după ce a dispărut. Ce ziceți de asta? — Vezi, să nu-i spui de-a dreptul că ai găsit portofelul. Fă în așa fel încât să vadă că nu mai ai nimic în căptușeală și el o să înțeleagă. — Oare? N-ar fi mai bine să-i spun că l-am găsit și să mă prefac că până acum nu mi-am dat seama? — N-nu, spuse prințul, căzând pe gânduri. N-nu, de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Constată că s-au adunat destule lectici în fața sălii de lectură. Înseamnă că invitații au început să sosească. Trebuie să se grăbească. Mai aruncă încă o privire în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luăm de-aici, atîta. Dar ascultă-mă o clipă. Acum vorbea În grabă. Se uită peste umăr, apoi Îi atinse fața. Mă asculți? Uită-te la mine... Cartea ta de indentitate și cartelele, Vivien. Ți-am făcut o gaură În căptușeala paltonului. Poți zice că le-ai pierdut cînd ai căzut. Bine? Mă Înțelegi, Vivien? Viv Înțelegea, dar mintea Îi rătăcea spre altceva care i se părea important. Simțise că mîna i se desprinsese dintr-a lui Kay, iar prin degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]