1,541 matches
-
aveam eu chef. Las’ să voteze cine mai crede-n speranță și-n vorbe dulci de campanie. Păi să fii sănătos, dacă vii pe-aici să mă suni, ca să te-aștept la gară. Te salută și băieții, chiar dacă au gurile căscate... Sandu pune telefonul pe masă și mai ia o gură de vin. Lasă și el să-i scape un aaaaaaaa... Da, Gore și Sandule, votantul e leneș, nu se duce la vot, dar pretenții are. Vax, fără un ciurcil e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
plăcută a fost nunta evreiască organizată pe terasa hotelului, cu toate tradițiile, cu cântat din corn, cu Rabin, cu mirii îmbrăcați tradițional, cu mireasa complet acoperită: o evreică negresă, chiar spectaculos! După ce am văzut ceremonia, ne-am plimbat pe străzi, căscați și muți, printre baobabi și palmieri, în cămăși cu mânecă scurtă. Pe deasupra, acolo era o atmosferă foarte apropiată de Barcelona. Un Ramblas plin de copaci exotici pe care se făcea promenada ca un slalom între cârciumioare: italiene, spaniole, marocane, americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Lady Edgerly ? Trish ridică din sprânceană și ceafa i se colorează ușor în trandafiriu. — Îi cunosc pe Lordul și pe Lady Edgerly de ani de zile. Încuviințez. Lady Edgerly poate depune mărturie. Trish și Eddie mă privesc amândoi cu gura căscată. Poate că n-ar fi rău să adaug un mic detaliu gospodăresc. — O familie foarte drăguță, continui. Nu era chiar ușor să ții ditamai conacul curat. Și nici... să lustruiești diademele lui Lady Edgerly. Shit. Am mers un pic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prea ocupată să-i caut CD-ul cu Celine Dion ca să mai fiu atentă la împrejurimi. Nathaniel a făcut stânga și merge cu pași mari pe drum - dar eu pur și simplu nu mă pot mișca. Mă uit cu gura căscată la priveliștea din fața mea. Satul ăsta e absolut uluitor de frumos. Habar n-am avut. Mă uit în jur și privirea îmi zăbovește cu nesaț asupra zidurilor vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
referiți, spun cu glasul spart. Doamnă. — Ei bine. Se apropie de mine, fluturându-și supărată capotul de mătase. Așa cum îți închipui, sunt foarte supărată că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
evenimentele recente. Nu cunoaștem încă rezultatele finale. Se oprește încordat, și-i văd și pe ceilalți cum schimbă priviri grave între ei. Cu toate acestea, cu toții am ajuns la aceeași concluzie. Ai fost nedreptățită. Mă holbez la el cu gura căscată. Recunoaște ? Să vezi un avocat care recunoaște că a greșit e ca și cum ai vedea un star de cinema admițând că și-a făcut liposucție. — Poftim ? spun, doar așa, ca să-l fac să o mai spună o dată. — Ai fost nedreptățită. Ketterman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cred. Strâmbă din nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să circule o punguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
femeie roșcată. Există o agenție care se ocupă cu asta ? — Se numește Oxbridge Housekeepers, spune Guy, punându-i o tartă în față. Foarte pretențioasă. Nu primește decât candidați care au fost șefi de promoție. — Dumnezeule mare ! Roșcata rămâne cu gura căscată. — Eu, pe de altă parte, am făcut Harvardul, continuă. Așa că eu lucrez pentru Harvard Help. Motto-ul nostru este: „Pentru că asta e menirea educației Ivy League.” Nu-i așa, Samantha ? — Taci, îi șoptesc. Servește și taci. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încărcată, putea să plece când vroia. Cipriano Algor ieși, urcă în furgonetă și îl strigă pe Găsit. Câinele, căruia nu-i trecuse prin minte posibilitatea unui asemenea noroc, sări ca un fulger lângă stăpân și se instală, zâmbitor, cu botul căscat și limba atârnând, bucuros de călătoria care începea, în cazul acesta, ca și în atâtea altele, ființele omenești sunt precum câinii, își pun toate speranțele în ce-o să apară după colț, și apoi spun c-o să mai vedem. Când furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În fața blocului s-au adunat copii. − Haideți să ne ajutați! strigă Lucy. Și copiii cară cei doi saci de mâncare pentru câini până la ușa fetelor, iar Shelley și Lucy vin mândre cu câinii, diplomele și cupele. Barbie rămâne cu gura căscată: − Ce-i asta?!? Unde ați fost?!? Ce ați făcut?!? − Ura!!! Am câștigat!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
cu mustăți, Își atinge ușor, cu palma, cu un gest părintesc, garda săbiei. Capul Îi e Înfășurat Într-un turban de un verde strălucitor. Iar pe umeri poartă mantia scurtă a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram garda lui de corp, eram umbra lui. Mă cheamă Vartan Armeanul. Omar Își aduce aminte acum, ceea ce nu-l liniștește deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film cu Fred Astaire. Și uită‑te la ăsta! Mă opresc pe trotuar și mă holbez cu gura căscată la un manechin care nu are pe el decât o cămașă transparentă de plastic, cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care l‑am văzut în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și, mă gândesc, poate că are dreptate. Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând vocea. Dar, între noi fie vorba, parcă pe ea n‑o prinde chiar așa. Rămân cu gura căscată, holbându‑mă la el. — Madonna are pulover dintr‑ăsta? Exact ca ăsta? — Îhâm. Dar dumneavoastră vă vine incomparabil mai bine. Se lasă cu toată greutatea pe un stâlp cu oglindă și se uită la o unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S C‑S gravate cu argintiu în partea din față. Cam patruzeci. — Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Era un soare central, fixat tocmai în mijlocul ecranelor multiple. Dar nu era Sol. Falsă era și culoarea, false erau și punctele evidențiate electronic care orbitau în juru-i. Aceste modele improprii, în mărime. În număr, în definiție, o lăsară cu gura căscată. ― Poate că problema noastră este orientarea, zise Kane, el însuși prea puțin convins de ipoteza sa. Știm că navele interstelare ies din hiperspațiu cu pupa către constelația Centaurului, în amplificare maximă. În acest caz, Sol ar trebui să fie în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Renunțăm? ― Nu încă. Abandonez când n-om găsi nimic după explorarea fiecărui centimetri din cașalotul ăsta gri decât pereți decolorați și mașini blocate. ― Mie mi-e indiferent, zise degrabă Lambert. Reveniră pe urme și se opriră cu grijă în jurul buzelor căscate. Dallas îngenunchie, atent să nu facă o mișcare greșită cu ținuta incomodă și-și trecu mâna pe interiorul tivit al puțului. ― Cu mănușile astea idioate nu pot să vă spun decât că pare destul de regulat. Trebuie să fie o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
formă o dâră de sânge. Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu viteza unei șopârle și se pierdu în coridor. Treptat, oftară, se dezmeticiră. Kane rămăsese răsturnat pe scaun cu capul dat pe spate, cu gura căscată. Bizar, Dallas se simți ușurat. Nici el și nici altcineva nu va avea de înfruntat ochii morți ai lui Kane. Pieptul ofițerului executant, explodat literalmente, era căscat, și chiar de la distanță, Dallas putea să vadă cum organele interne fuseseră împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
când se aflară în poziție. Fața-i lucea de sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului. Era rece și lipicios pe palma udă. Rezemându-se pe peretele opus al coridorului, orientă tubul spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte ascuțit sfâșie tăcerea. O mică creatură, cu ghearele scoase, țâșni de sus. Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră imediat s-o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se opriră brusc. Cu toată frica și sfaturile de prudență pe care nu înceta să și le spună, ea înaintă spre gura căscată în gol cu aruncătorul de flăcări îndreptat spre negură. De acolo răzbătu un sunet pe care-l recunoscu imediat. Un strigăt! Vocea lui Dallas! Pierzându-și orice control, intră cu tot trunchiul în interiorul conductei. ― Dallas! Dallas! Alte strigăte nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
peste el. Era groggy și pe jumătate inconștient. ― Ce s-a întâmplat? Puri terorizat! Ai...? Inginerul bălmăji ceva, se ridică cu greu și arătă spre sas. Ripley privi în direcția indicată și văzu o gaură, încă sfârâind, în tambuchi. Sasul căscat, deschis spre infinit, după ejectarea creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de metal. Avu loc o mică explozie. Aerul aspirat forma un mic vârtej în jurul lor și șuiera pătrunzând în falie. Se aprinseră imediat niște cadrane în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în limba franceză: Bonjour, camarade professeur! Era tot ce se prinsese de el în cei patru ani de liceu. Nu i-a fost de mare folos. A încercat și alte propoziții, dar toate i-au lăsat pe francezi cu gura căscată: n-au înțeles nimic. Mult mai de folos i-a fost diploma de inginer constructor. Bula imobiliară tocmai începuse să se umfle, așa că n-a fost prea complicat să-și găsească de lucru. Ușor-ușor, a învățat toată limba franceză, inclusiv
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Poate doar un rus... — Nici măcar un rus, spune trist Lionel. Unde e acum? — La morgă. Dacă nu l-au incinerat deja: era clandestin. Imposibil să-i găsim vreo rudă. Lionel pune o întrebare care-i lasă pe toți cu gura căscată: — Ce s-a întâmplat cu cenușa lui Kiril? — Care Kiril? întreabă în cor Clovis și Claude. — Imigrantul căruia i-a căzut ieri pe cap un chinez, explică Lionel. — De ce te interesează cenușa lui? devine suspicios Clovis. Am întrebat și eu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi. Tolea vede când gazda face un semn scurt. Valetul dispare, nici n-a fost, când să fi apărut, că nu se mai vede. Tolea e dus, parcă l-a lovit strechea. Holbat, nu cumva doarme, așa, cu gura căscată. Tresare doar când Marga îl ridică, încet, de subțiori. Îl privește atent absent pe domn’ doctor. Domn’ Marga îl ia de după umeri și îl împinge, ușor, spre fundul holului. Sunt două trepte acolo, în fundul holului: un fel de podium, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați într-o organizație cu reguli stricte și simple, handicapații pot dovedi, însă, excelente calități de subordonare.“ Lunecoasa Gina stătea cu gura căscată. Repeta, zăpăcită, cuvintele pe care le auzea. Parcă pregăteau o piesă de teatru sau o expediție în junglă, printre marțieni. „Instructajul trebuie să respecte minime reguli de comunicare. Să li se vorbească, ca și cum ar auzi, fără a încetini sau accelera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]