1,506 matches
-
zilnic În porții digerabile) la tv. Sigur că există sugestia unei secete severe care a produs crăpăturile solului, dar aceasta este Împinsă parcă-n plan secund de jocul de cuvinte capătul lumii / furnică, ca și de perspectiva spațială a pămîntului căscat gata să Înghită furnica. Începînd poemul cu sintagma capătul lumii, se introduce, printr-o metaforizare de ordinul basmului, o notă de evaluare vetustă, expirată În vremea roiurilor de galaxii și a găurilor negre (și asta făcînd apel la niște termeni
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
numai arta (adică execuția) revenind pictorilor". Imaginea nu era liberă în Bizanț: avea prea multă putere ca să fie cedată primului venit (toleranța Prințului fiind, în general, în funcție de neputința toleratului). Mai mult decât orice text, apariția colorată îi lasă cu gura căscată pe oamenii de rând și pe credincioși. Contestarea teologică era așadar și o răzvrătire a clerului secular împotriva celui regulat, acesta din urmă având puteri depline asupra imaginii autorizate. Instituția ecleziastică nu a renunțat ușor la dreptul ei de a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
leagă?! „Că fiecare om își are steaua lui... și felul lui!“ „...Când omu‟ moari, îi cade steaua din cer și se stinge odatî cu el?! „Îi adivărat, Domnu ?!“, îl întreba ea, aproape plângând. Toți copiii din clasă, stăteau cu gura căscată și ascultau uimiți. Cărțile care i le dădea învățătorul acasă, îi stârneau fermecate neliniști... unele o tulburau, ca: „Miorița“, ori, dacă nu le înțelegea, devenea palidă de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu animalele sălbatice. Lupul, mare, cenușiu, stătea pe coadă asemeni câinelui, neclintit, pe mijlocul potecii, cu urechile drepte și gura căscată larg... Părea că o aștepta... S-au oprit la zece, poate cincisprezece pași... văzând că lupul n-are de gând să se ferească din cale. Se priviră îndelung în ochi, într-o tăcere groasă s-o tai cu cuțitul. Lupul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era cu Nieve, și nu cu Darcey. Viața lui fusese parcă dată peste cap în câteva secunde. Revelația o avusese chiar în clipa în care deschisese ușa și o văzuse în prag, sofisticată și superbă și lăsându-l cu gura căscată. Și apoi, stând de vorbă cu ea cât timp Darcey era sus, se trezise vrăjit. Era mai isteață decât Darcey, mai distractivă, mai înțepătoare în comentarii și, pe deasupra, și mai la modă. Era omul perfect în ambalajul perfect - un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de pe prima pagină comunică prin intermediul esofagului meu cu un cuvânt de la pagina 40 și că nervii mei cranieni scurtcircuitează simboluri și aluzii. Asemenea homunculului care se-ntinde pe emisferele cerebrale, îmi întind și eu sub scoarța textului fruntea-ncrețită, gura căscată, limba întinsă pe douăzeci de pagini, trupul mic și ridicol (dar palmele cu falange enorme, făcute parcă să susțină arcul de piatră al povestirii). Sânt totuna cu textul care mi s-a lipit de corp și mă-nveninează. Scriu mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de musculițe aurii, fre-mătînd din miliarde de frunze transparente. O fetiță venea direct către ușă, pe o cărare mărginită de lăstari, măcriș și clopoței. Am rămas secole acolo, explorând în toate direcțiile, dând de perete toate ușile și lăsîndu-le așa, căscate, în asfințitul etern. Urcând, coborând din palier în palier, ne-întîlnind niciodată pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
comunica cu măruntaiele vii ale pământului, a murit în sărăcie, nimeni nu mai avea nevoie de el și mă rog cu trufie, Doamne, ferește-mă de bunătatea ta! Și urc în căutarea izvorului printre stânci, curiozitatea mă cațără spre scobitura căscată în munte, o intrare într-o peșteră?! Nu! Încăperea întunecată în care mă strecor n-are mai mult de patru metri în lățime și lungime, iar în înălțime dacă îmi ridic brațul îi ating cu ușurință tavanul, prin intrarea îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din desen și Casian, în loc să-și contemple desenul, o privește vrăjit pe Laura și uitatul de noi toți Nicolae s-a așezat la o masă de birou și scrie, Laura îi spune câteva cuvinte neinteligibile pentru noi băiatului cu gurița căscată spre zulufii ei și abia atunci el catadicsește să-și întoarcă ochii tulburi spre chipul lui desenat și începe să râdă, îi place, dă verdictul madame Angela ridicându-se toată în capotul strălucitor și-n panglici, Și acum la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Catholic Judger s-a dus pe copcă, se adresă Dervla Lisei, interpretând greșit îngrijorarea ei. Asta îmi permite să lucrez la altceva joi după-amiaza. —Și sunt publicații lunare sau săptămânale? Dervla și Kelvin se uitară unul la celălalt cu gurile căscate, dar abținându-se să nu izbucnească într-un hohot de râs penibil. Nu mai auziseră niciodată ceva atât de nostim. —Lunare! spuse Dervla neîncrezătoare. —Săptămânale! se controlă Kelvin ceva mai bine. Apoi Dervla observă felul în care se încrunta Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Spice Girls pentru a fi lăsată să iasă în lume, așa încât Ashling a fost nevoită să reprezinte revista Colleen la Chanel Face of Autumn. —Și când am plecat mi-au dat o punguță de cadouri. Genial, spuse Clodagh cu gura căscată. Și, uitându-se la figura satisfăcută și zâmbitoare a lui Ashling, își dădu seama că treaba asta chiar era genială. Dar unde se duseseră toate speranțele legate de viața ei? Haide, hai să aruncăm cu niște bani, se rugă Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisei, care îi aprindea ochii gri. —Marcus Valentine? Cine altcineva putea fi? —Exact, aprobă Lisa. Marcus Valentine. —A, da? spuse Ashling, punând îndrăzneață o mână în șold. Pentru că m-a sunat și pe mine. Lisa rămase cu gura pe jumătate căscată la auzul unor asemenea știri. Credea că ea era câștigătoarea. — Când te întâlnești cu el? întrebă Ashling. —Cândva săptămâna viitoare. —Chiar? Păi, eu ies cu el luni seara... Adică mai devreme, adăugă ea, în caz că Lisa nu observase. Ea și Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și se postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling, un pic prea târziu. Ted avea gura căscată de admirație în timp ce privea cum picioarele lucrate ale lui Clodagh coboară scările. —Dylan? întrebă Clodagh. —Fabulos, spuse el, ca un ecou. Nu era convinsă. Era sigură că arăta ciudat în ochii lui, dar el era îndeajuns de inteligent să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apăsați și garda coborâtă. Am fentat cu stânga și Marele Lee s-a trezit miruit la marele fix de o dreaptă năprasnică. A căzut drept în cur. Nu știu care dintre noi a rămas mai mut de uimire. Blanchard stătea cu gura căscată și asculta numărătoarea arbitrului. Eu m-am retras într-un colț neutru. Blanchard s-a ridicat la șapte, iar de data asta eu am fost cel care a atacat. Domnul Foc a băgat capul la cutie, stând cu picioarele răscrăcărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locotenent în sus, mârâi Vogel. Lee izbucni în râs. — Eu sunt un personaj privilegiat. În plus, tu-i zici pe la spate târtan și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli piepții cămășii, care erau pătați cu sânge. Vogel spuse: — Hai să mergem, Billy. Koenig îl urmă ca un cățeluș devotat înapoi în biroul detectivilor. — Să fac frumos, zici? Lee dădu din umeri. Niște căcați cu ochi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își curăța pistoalele, iar Balto a intrat cu ziarul. Tati a vrut să marcheze momentul, așa că l-a împușcat. Dacă te uiți cu atenție, o să vezi gaura glonțului în piept. Ține-te bine, dragule. Iată-mi familia. Rămas cu gura căscată, am lăsat-o pe Madeleine să mă introducă într-o cameră de zi micuță. Pe pereți atârnau fotografii înrămate, iar podeaua era ocupată de fotolii asortate, pe care erau așezați ceilalți trei Sprague. Ridicară cu toții privirea, dar nici unul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deschis ușa și i-am văzut pe Loew, Vogel și Koenig trântiți în fotolii, toți trei cu câte un număr din Herald în mână evident, - abia ieșit de sub tipar. Ședința de pregătire a înscenării luă sfârșit. Koenig rămase cu gura căscată. Loew și Vogel bolborosiră într-un glas: — Bleichert! — Dați-o-n pizda mă-sii pe nenorocita aia de Dalia! Lee este aici, Bobby de Witt este aici și-o să se lase cu mare tămbălău. Voi... — Dă-l în pizda mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sări În picioare. Acum o făcea pe apărătoarea nobilă care o proteja pe vaca amărâtă de pe canapea. Nu e treaba lui ce se Întâmplă aici! Logan se Întoarse către ea. — Stai jos și taci din gură! Femeia rămase cu gura căscată. — Nu... Nu poți să Îmi vorbești așa! Dacă nu stai jos și taci din gură, o s-o rog pe polițista drăguță de aici să te ducă la secție și să te pună sub acuzare pentru că ai dat o declarație falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de scânduri, ce devenise un pod lung. — „Băiatul“ l-a inaugurat trecând călare peste el. Oamenii se uitau cu gura căscată, iar el glumea pe seama vechii profeții a lui Thrasyllus. Va aduceți aminte? Thrasyllus i-a spus lui Tiberius că „băiatului“ aceluia avea să-i fie mai ușor să traverseze călare golful de la Puteoli la Baia decât să ajungă la putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neșansă a existenței ei și de aceea recită bine acest rol de claun. Mă rog, pe mine nu mă deranjează; a devenit un fel de ucenic, un fel de „Învățăcel“ al meu care stă toată ziua În preajma mea cu gura căscată, ca și cum mie mi-ar ieși pe gură numai porumbei de aur, ba chiar mă observ și constat că Îmi face bine că cineva se interesează de persoana mea; este o confirmare că nu sunt atât de searbăd pe cât Îmi par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mândră la muncă, de când venise Charlie - e greu de zis cum mă face să mă simt, doar când știu că el crede că-s așa frumoasă și toate prostiile-alea care mi le zice mereu. Oricum, am rămas cu gura căscată când a venit Denisha pur și simplu la mine cu povestea asta la cantina personalului. — Cum e și prostiile-alea? Apoi m-am gândit că așa vorbesc fetele una cu alta tot timpu’, nu? Numa’ că de obicei nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca lumea, adică. E un... e un gentleman adevărat, Nishe, doar că-i place să m-atingă, știi tu. — Cum? Cum te atinge? — Păi, știi că-mpart camera cu el și suntem în pat și... Chiar a rămas cu gura căscată când am zis asta. — Deci e adevărat! Să mă ia naiba, Stace, de ce-mparți camera cu moșu’? E-nsurat, nu? O să te bagi în belele, fato, dacă n-ai grijă. Și-oricum, de ce te lasă maică-ta să-mparți camera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]