16,527 matches
-
nu punea pariu dacă nu avea baza financiară, își dădu cu părerea și Andrei. - Măi, ce să vă spun, fata se mișcă încet, dar sigur, spre căsuța din pădure. Sper să-i placă și să fie mulțumită de confortul din căsuță pentru o primă clipă de dragoste. Mă incită spre nebunii. După cât se consideră ea de ingenuă, am observat că știe să sărute și să fie pasională. - Bravo. Atunci succes pe mai departe și-ți ținem pumnii să-ți îndeplinești scopul
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
au ajuns la râu. Aici era mai răcoare, pietrișul se vedea, alb, până departe și luna se bălăcea în adânc, plină, netedă, zâmbitoare. — Ce minunăție! șopti Octavia. — E frumos, nimic de zis, confirmă broscuța. Uite, lângă aninii aceia aplecați e căsuța mea. Undeva sub mal, între rădăcini. Mă simt destul de bine acolo, dar sufletul nu mi-e împăcat. Nu sunt fericită, n-am liniște. Și aștept, aștept... — Ce? întrebă Octavia. Broscuța se întoarse spre ea și o cercetă cu ochii ei
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară după luminița firavă a unei căsuțe. Ajunși la un gărduleț din uluci, una da și patru ba, se strecurară cu ușurință printre ele în ograda vrăjitoarei. - Nu doarme, scorpia! - zise Michel - Și dacă are musafiri? - se cutremură deodată John. - Fii serios! Cine dracul s-o viziteze
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
mai rămânea”. Biserica Mânăstii Agapia, albă, impunătoare, se distinge, din depărtare, în pădurea de brazi seculari, mândri și sobri.Admir peisajul de vis. Vizitatorul este întâmpinat de un cătun cu mici gospodării ale măicuțelor, îngrijite și înnobilate de varietatea florilor. Căsuțele vechi, curate, proaspăt zugrăvite, parcă sunt desprinse din cărțile cu povești. Bat la una din porți, poposesc pe acolo și se face cum se face că leg prietenii. Măicuțele, primitoare și comunicative, femei de țară ori cu multă învățătură de
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
sat își duceau zilele mai cu bine, mai cu rău, după cum era norocul fiecăruia și după cum soarta îi dezmierda mai mult sau mai puțin. Dar soarta, de cele mai multe ori, și-o făcea omul și singur! Și, cum spuneam, în acea căsuță săracă de pe ulița satului trăiau doi frați care nu mai aveau părinți, rămăseseră de multă vreme singuri pe lume. Nu aveau nici vite multe, nici cai, nici alte orătănii în jurul casei. Fratele mai mare se ocupa de micul său ogor
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
de fapt „škoda” însemna în slovacă „păcat”, expresia „aka škoda!” însemnând „Ce păcat!” Daciaera întreaga așezare, unde anumiți cetățeni dețineau mici suprafețe de teren, atribuite de către stat, sau mai bine spus de către municipalitatea orașului, pe care ei și-au construit căsuțe pentru petrecerea weekendului în natură, în mijlocul grădinițelor cu legume și flori amenajate pe lângă ele. Era o frumusețe să privești cât de îngrijite și frumoase erau acestea, mai ales că zona unde era amplasat acest sătuc de weekend, se bucura și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
te-ai gândit cumva? Cumva te-ai gândit să mai guști din tortul abia început încă o felie? - Și cât mai mare. Vreau să-i simt toată savoarea, toată dulceața tortului abia început. - Dar nu vreau să intrăm direct în căsuță. Vreau să ne plimbăm ținându-ne de mână pe aleele pădurii de stejari. Să ascultăm păsărelele. Să le vedem și pe ele cum se iubesc, cum își cântă una celeilalte imnul dragostei împărtășite. Știi, multe specii de păsări își rămân
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
muri, aici vreau să îmi bată clopotete la biserica nostră din sat, la care am fost la toate sujbele de peste an. Nu sunt numai eu așa și cum trăiesc alții, oi trăi și eu. Cu vremea mi-oi face o căsuță mică, în care să stau iarna cu pisica și cu busuiocul și nălbile mele înflorite la geam, să mă scol dimineața să văd cum se crapă de ziuă, să aud cum cântă cocoșul, să dau de mâncare la vietățile de pe lângă
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
jin ars și cu o urare proprie: „Bine-mi pare c-ați venit,/ Că demult v-am tot dorit./ Bine-mi pare c-ați intrat,/Că demult v-am așteptat/Tot cu pită și cu sare/ Și cu veselie mare.” Căsuța din Solovăstru este alcătuită din: tindă, casa dinainte și casa dinapoi. În tindă (hol, prispă) se țineau produse pentru a fi ferite de ploaie și se agățau la uscat: cucuruzi, cununi de ceapă și de usturoi. Tot aici se afla
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
șlagăre? Că de o bună bucată de vreme este o compozitoare de real succes, cu piese aflate pe toate buzele, cum ar fi « Într-un colț de cafenea» (Și afară plouă, plouă), «Apartament 23», «Mamă!», «Bucureștiul e micul Paris», «O căsuță la marginea satului», «Ah, Mamaia!», «Gelozia»? Că a obținut zeci de premii și a efectuat turnee în toată lumea? Dar nu mi-am propus să fac aici istoria unei cariere artistice excepționale, referindu-mă la succesele trecute, ci să subliniez un
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi alunecau mai ceva ca pe schiuri. Se sprijini de un trunchi încrețit și aspru, crescut în dreptul unei cărări pavate cu piatră neuniformă, măsurând fațada galbenă a unei căsuțe care nu corespundea deloc viziunii ei oribile. Decentă. Cam acesta ar fi fost primul cuvânt care îi trecu prin minte la prima vedere. Partea de jos, mai solidă, părea ridicată din cărămidă, în timp ce sub acoperișul foarte puțin înclinat, aproape drept
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Eu... te iubesc, Alma. De luni bune vreau să-ți mărturisesc... - Și ce vrei să fac eu? replică crud Alma. Băiatul rămase o clipă descumpănit. - Tu ești de condiție bună, educată, eu am crescut închis între acești patru pereți ai căsuței bătrânești. Le-am zis alor mei că am cunoscut o fată deosebită... Cum ei au tot felul de fumuri în cap, m-au amenințat că-mi taie subvenționarea pentru studii dacă nu îmi găsesc o prietenă serioasă... Și unde Dumnezeu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Acasă > Poezie > Cântec > CĂSUȚA DE PE DEAL Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului căsuța de pe deal ascunsă-i printre nuci un semn de viață-i da doar fir de fum subțire cocoșu-n vârf de gard
CĂSUŢA DE PE DEAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362069_a_363398]
-
Acasă > Poezie > Cântec > CĂSUȚA DE PE DEAL Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului căsuța de pe deal ascunsă-i printre nuci un semn de viață-i da doar fir de fum subțire cocoșu-n vârf de gard, de oaspeți da de știre și iute-un cap bălai se-ndeasă-ntre uluci. cine-i străină ce pe cărare urca
CĂSUŢA DE PE DEAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362069_a_363398]
-
și mama-n tuciul vechi doar întețește focul. și cruce-și face-ntâi, privirea-i se aprinde Și lacrimi curg parau la piept când mă cuprinde. Citește mai mult: Citește mai mult: Viața că un poem pagina 16 Referință Bibliografica: căsuța de pe deal / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul ÎI, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CĂSUŢA DE PE DEAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362069_a_363398]
-
frumusețea și puritatea vieții sătești... Părinții mei fiind ingineri silvici, colegi de facultate la București, au fost repartizați la ocolul silvic de la Câmpul Cetății, lângă Sovata, în județul Mureș, unde m-am născut. Aici și-au construit de curând două căsuțe Matilda Pascal Cojocărița și Nicolae Botgros, „invadându-mi” teritoriul, dar i-am primit cu drag! Am copilărit în satul Chiheru de Sus, de care se leagă cele mai frumoase amintiri ale vieții mele. Sunt universul de lumină și fericire pe
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung la căsuța din vale, Unde timpul curge nepăsător, Unde viața își pictează pânză grăbit, Unde povestea mea și-a lor se scrie încă... Referință Bibliografica: Acasă / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1634, Anul V, 22 iunie 2015. Drepturi de
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
lunile de iarnă, zilele sunt atât de scurte, când soarele de-abia mijește pe la orizont, răsare târziu și apune prea repede, lăsând noaptea stăpână peste sălbăticia fără de sfârșit a pădurilor și a câmpiilor înzăpezite, prin care se întrevede câte o căsuță de prin satele puține și rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb, este o mare binecuvântare pentru locuitorii acestor ținuturi. Cât vezi cu ochii, câmpiile și pădurile prind viață, iarba crește din belșug, florile umplu poienile de parfumul și culorile
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi rămași în satul vecin. Apoi își adusese aminte de nevasta sa, de căsuța lor caldă, unde cuptorul duduia de lemne de fag. Îi veni în minte Katya cea bălaie, dar și ceilalți copii ai lui. Îi dădură lacrimile. Dacă nu va ajunge repede acasă, va muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
este cel mai frumos poem de dragoste scris vreodată! -Serios!?! s-a mirat ea.Când vii să mi-l reciți? -Diseară e bine? -Te-aștept: cu urechile la pândă! Cu Biblia sub braț, înserarea l-a surprins în fața porții gazdei. O căsuță discretă clipea din ferestre. Florile din grădină erau adormite pe jumătate. Cealaltă jumătate îl privea nedumerită pe Dio: pe cine chema cu strigătele lui mute? O nălucă înainta spre Dio, fără niciun zgomot. -Tu ești? -Nu știu dacă-s eu
DEŞERTUL DE CATIFEA (29) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366053_a_367382]
-
în aprilie). Din toamnă aici nu se găsește decât un om, care are grijă să nu-i fie deranjată solitudinea. De două săptămâni eu sunt cel care o face, urmând să mai stau aici încă pe atât. Viețuiesc într-o căsuță tip camp, singur și bucuros că am lângă mine caietul în care scriu, câteva cărți, un aparat mic de radio, un reșou și câteva „canțarole” în care-mi pregătesc mâncarea (ce puțin îi trebuie unui om pentru a se simți
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
și din Serbia și Olanda a devenit un spațiu mirific, un mic paradis floral în care omul s-a dovedit a fi mâna măiastră a lui Dumnezeu. O mulțime de flori așezate în aranjamente cât mai originale, gospodării prevăzute cu căsuțe din lemn în miniatură, ronduri sau diverse vase cu flori, grădini inedit concepute, peisaj de baltă, picturi și desene cu flori, origami, ikebana, flori modelate în carton și hârtie, ouă încondeiate, icoane pe sticlă sau lemn i-au uimit și
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
Tincuța. Merg acolo la grădiniță, dar când se întorc acasă nu au voie să iasă la joacă, să nu-i deranjeze pe vecinii lor. Vara Seba și Alex vin cu drag aici, cu părinții și bunica văduvă, câteva zile, la căsuța în care s-au născut. Aleargă nestingheriți prin curtea plină altădată de orătănii și mai ales, însuflețită de glăscioarele lor vesele. Sunt tare bucuroasă când îi revăd și ei simt acest lucru. Le ofer dulciuri și îmi mulțumesc: „grație”, în
HAIBUN (4) SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA! de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365139_a_366468]
-
sus, unul jos Cât îi Doamne de frumos!” * - Albert, vino cu mine! - i-a zis George în grabă, alergând spre ieșire, fără să se mai uite dacă acesta îl urmează sau nu. Au alergat într-un suflet, printre nămeți până la căsuța lui George. - De ce am venit la tine? - Să mâncăm pâine prăjită! - Ai ? ... - Prăjesc îndată! - Nu cred că este timp ... - Ba da; suntem în recreația mare .... Acea pâine prăjită, având zahăr presărat deasupra, avea să rămână cea mai bună prăjitura mâncată
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
cât costă o mașină bună, că așa ceva nu-i de nasul lor! - Vreau să vă spun că tot cam așa va arăta și cabana mea când va fi gata, o să mă pot mândri cu ea, cum vă mândriți dumneavoastră cu căsuța asta! Termenul „cabană“ aduce pe fața femeii un surâs ironic imposibil de cosmetizat. - Domnule Ticu, o clădire cu trei nivele și nu știu câte camere se numește vilă, nu cabană! Orgoliul lui Samuel, mângâiat fără intenție, răbufnește: - Eu am un principiu în
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]