2,267 matches
-
cu versuri în revista Famila, 1969, și Flacără, 1975, și a mai publicat doar câteva puține poeme în Steaua, Orizont, Luceafărul, cât și în culegerile județene. Terminase Filologia la Oradea și Filosofia la Cluj, era profesoară navetistă într-un mic cătun numit Dobricul Lăpușului, mergea zilnic 7 km pe jos, dus și întors prin noroaie, în cizme de cauciuc, din Târgu Lăpuș, unde stătea în gazdă, apoi s-a mutat și a locuit singură într-o cămară părăginită a școlii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
polițienești. Oficialitatea de prim rang la nivel local, numit de obicei pașă, se sfătuia cu un consiliu, un divan, din care făceau parte și notabilitățile creștine și mai marii breslelor. Marea majoritate a creștinilor din Balcani trăiau la țară în cătune organizate pe baze tradiționale pre-otomane. Diferențele locale vor fi prezentate ulterior, dar putem face unele generalizări. Satele erau în general conduse de oficiali cunoscuți sub mai multe nume, în funcție de limba vorbită în zona respectivă: arhoni, cnezi, ciorbagii, koca-bași sau hodza-bași
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu care a dotat-o delegatul francez, există șase departamente și douăzeci și opt de cantoane și deci șase prefecți, șase "consilii generale", șase "comisii permanente", douăzeci și opt de "consilieri municipali", douăzeci și opt "comandanți de jandarmerie", douăzeci și opt "comisari de poliție", și așa mai departe... Cătune obscure care nu văzuseră niciodată înainte de război un funcționar cu excepția perceptorului au fost ridicate acum la rangul de "reședințe de canton", avînd fiecare un "consilier municipal", un "comandant de jandarmerie", un "comisar de poliție", un "judecător de canton", un "perceptor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și el venise în birou de curând, la recomandarea primarului, a scos din sertar un atlas, ca și cum era de așteptat ca orice proiectant de rețele apă-canal să aibă tot timpul la el un atlas, și a descoperit Tăbârcanii. „E un cătun“, a zis el dezaprobator, dând de înțeles că puteai să fii antisemit într-un sat sau într-o comună, dar într-un cătun era ceva de prost-gust. Vasile B. n-avea opinii în chestiunea evreiască, nici nu știa că există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de rețele apă-canal să aibă tot timpul la el un atlas, și a descoperit Tăbârcanii. „E un cătun“, a zis el dezaprobator, dând de înțeles că puteai să fii antisemit într-un sat sau într-o comună, dar într-un cătun era ceva de prost-gust. Vasile B. n-avea opinii în chestiunea evreiască, nici nu știa că există o chestiune evreiască. Dar, fiindcă Gherasim avea în fiecare zi o părere, socotea că era politicos să aibă și el una. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toți banii din lume în mâna lor, iar Vasile B. l-a corectat, în sensul că nu chiar toți, deoarece banii săi rămâneau din ziua de leafă în mâna nevesti-sii, ci de la o remarcă banală, privind evreul care vindea în cătun blugi de două ori mai scumpi ca la Mall. „E o pâine de mâncat la tine, la proștii tăi, în fundătura aia de Tăbârcani“, a zis Vasile B. „Ce-ar fi să mă fac negustor?“ Să nu te legi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
antisemit. Gherasim, bineînțeles, a stat o vreme mofluz, răspunzând cu „da“ și „nu“ printre dinți doar la întrebările de serviciu ale șefului. Dar nu pentru mult timp, până ce într-un ziar a apărut un articol despre înflorirea antisemitismului în unele cătune uitate de lume din Moldova. Datorită excesului de metafore, puteai să crezi că acestea sunt un fel de grădini, cu îmbobociri și alte operații grădinărești, până se ajungea la datul în floare. Doar că, în loc să se aleagă cu mirosuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Profesorul Vasile Tiganescu s-a născut la 10 ianuarie 1899, în cătunul Călugărita din comuna Horodnic de Jos, lângă orașul Rădăuți, fiind cel de-al șaselea fiu între cei opt copii, a destoinicilor țărani și buni gospodari Laurențiu și Domnica Tiganescu. De mic copil, Vasile Tiganescu a îndrăgit natură și i-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
lui Batista]. „Cu o ultimă zvîcnire nervoasă, cățelul Încetă să se mai miște. Zăcea acolo, cu burta-n sus, cu capul Întins pe nuiele“. Dar, la sfîrșitul acestui incident din Episodes of the Revolutionary War, apare un alt cîine, În cătunul de la Mar Verde: „Félix l-a mîngîiat pe cap, iar cîinele l-a privit. Félix s-a uitat la el, apoi a schimbat cu mine o privire vinovată. Brusc, toată lumea a tăcut. O tulburare imperceptibilă ne-a cuprins pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
degete. Cămașa mea de noapte era, din perspectiva de-atunci, o cămașă citadină cu liziera iernatică a satului, iar din perspectiva de azi, purtată de Inge Wenzel, ea este o cămașă rural-citadină - ca un somn hibernal într-un amărât de cătun, ademenită să ajungă, din lipsă de material și din prejudecată împotriva orășencelor, un decolteu croșetat. Orice-ar fi cusut bunica, avea totdeauna grijă să fie „comod“ la purtat. Adică de două ori mai larg decât necesar. Bineînțeles că și această
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
realizarea unui monument ecvestru de bronz în mărime naturală, așa ca al lui Mihai Viteazul călare pe un armăsar pur sânge intrând măreț și triumfător în cetatea Alba-Iulia, la prima Unire în 1600. În fiecare oraș, în fiecare comună și cătun se vor așeza câte două monumente: unul la intrare, altul la ieșire. Și chiar pe câmp, se vor înălța din loc în loc, în vederea creșterii stimulării producției de boabe la hectar..." La atingerea cu pământul, glezna mă făcea să scot gemete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
neschimbată și azi ca și ieri. Și că așa va rămâne întotdeauna, în vecii vecilor! "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi." (M. Eminescu) O, dacă fiecare continent, fiecare țară, fiecare oraș, comună, sat ori cătun din vârful muntelui, ori rătăcit în nesfârșitele câmpii ar fi avut un "moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Urma cu-ntreaga vieții noastre ființă, Cu pasiune, faptă și idee Până la marea țării biruință În comunismul ev, de epopee.“ („Acest partid e inima“, Scînteia, 20 noiembrie 1977) „Poporul simplu numele-i rostește Din mari orașe-n cel mai mic cătun. Azi, Ceaușescu, spus pe românește, Înseamnă Cel Viteaz, Cel Drept, Cel Bun.“ („Poporul - simplu numele-i rostește“, Luceafărul, 30 ianuarie 1982) „Să vină Patria, solemnă să-ți spună, Cu glasul de cinstire-al tuturor, Că viața e splendidă cunună Unui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
totuși subțiri, sârguincios epilate și a chiloților tetra de un alb strălucitor. Trebuie să adaug însă că picioarele nu erau de aceeași lungime cel stâng rămăsese mai scurt și mai îngust, de unde trăseserăm concluzia că suferise de poliomelită în cine știe ce cătun moldovenesc unde-i fusese dat să se nască și că avusese mare noroc (și noi pe lângă ea) că scăpase cu viață. Se înțelege că, din această cauză, șchiopăta. La noi în bloc era cunoscută după porecla „Veronica Șchioapa“ sau pur
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
idei și trăiri încețoșate. O speranță luminoasă, ca un răsărit de soare după mai multe zile mohorâte, îi mai stăruie în minte. Că școala românească își va redobândi prestigiul și prețuirea cuvenite în societatea contemporană. Dăscălița Drumul până la școala din cătunul de peste deal nu măsoară mulți kilometri. Or fi vreo trei, poate ceva mai mult sau mai puțin, însă e greu de parcurs. Brăzdat adânc de roțile tractoarelor, este desfundat și hleios, în anotimpurile cu ploi și acoperit de un strat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fete evreice, ci și tinere creștine, sărace și inocente. La sfârșitul secolului al XIX-lea, scriitorul român Ion Ghica a excelat În astfel de acuzații. „O mulțime de aceste femei [ovreice] - scria el, la Londra, În 1884 - cutreeră orașele și cătunele Engliterei În sus și’n jos, vânând la fete sărace, cu care umplu casele de prostituțiune din orașele Marei Britanii și ale capitalelor continentului. Se dovedește că fetele engleze, recrutate astfel, sunt trecute În Olanda, În Franța, În Belgia, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astăzi - că omul care a condus destinele țării lor se născuse într-o comună onorabilă, Scornicești, într-o familie de țărani săraci și cinstiți, în realitate, așa cum dovedește foaia matricola, Ceaușescu nu se născuse în comuna Scornicești, ci într-un cătun din apropierea comunei, Tătărai. Conform lui A. B. Cornea, originar din Scornicești, cătunul fusese întemeiat de câteva pâlcuri de tătari, refugiați prin partea locului după răscoală lui Tudor Vladimirescu, pe lângă care se aciuaseră ulterior mai multe grupuri de țigani nomazi. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
o comună onorabilă, Scornicești, într-o familie de țărani săraci și cinstiți, în realitate, așa cum dovedește foaia matricola, Ceaușescu nu se născuse în comuna Scornicești, ci într-un cătun din apropierea comunei, Tătărai. Conform lui A. B. Cornea, originar din Scornicești, cătunul fusese întemeiat de câteva pâlcuri de tătari, refugiați prin partea locului după răscoală lui Tudor Vladimirescu, pe lângă care se aciuaseră ulterior mai multe grupuri de țigani nomazi. În timp ce comună Scornicești se constituise prin 1803, cănd boierul Radu Scornici primise încuviințarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și imperativele calității sale de lider comunist, cu iz naționalist, ca să nu mai vorbim cu cele de geniu carpatin, titan al gândirii ori mare cârmaci. Astfel că primul gest făcut de Ceauescu în 1965 a fost sistematizarea zonei, adică desființarea cătunului, unde se află casă natală, și trecerea întregului teritoriu în administrarea comunei Scornicești. Astfel, noul lider al României își începea domnia prin raderea de pe fața pământului a așezării natale, din necesități de biografie. Cum ambițiile lui Ceaușescu, de membru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și animale, tot târgul era străbătut de sute de cumpărători și vânzători, nu mai conta atât de mult de unde erau, din ce comune sau sate. De exemplu unii spuneau că ar fi din Armășoaia dar ei locuiau în sate sau cătune componente ca Rediu, Cotolani, Siliștea, Speia sau aveau casele înșirate de-a lungul șoselei ce trecea prin Armășoaia. Sau cei ce spuneau că-s din Toporăști, mulți locuiau în cătunele Rapșa sau Hordila; la fel cei din Valea Hogii și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ar fi din Armășoaia dar ei locuiau în sate sau cătune componente ca Rediu, Cotolani, Siliștea, Speia sau aveau casele înșirate de-a lungul șoselei ce trecea prin Armășoaia. Sau cei ce spuneau că-s din Toporăști, mulți locuiau în cătunele Rapșa sau Hordila; la fel cei din Valea Hogii și Doagele spuneau că-s din Lipova. Pe câte unul care spunea că este din Cursești și-l întrebai din care, Cursești-Deal sau Cursești-Vale, îți răspundea în glumă: „între Deal și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prima zi de tabără. Pentru că ne aflăm la poalele Cetățuiei - biserica din vârful dealului care străjuiește intrarea în oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-o căldare de verdeață și, deși „lumea bună” a populat zona ridicând cota cătunului de aici, noi nu vedem nici un acoperiș care să ne amintească vecinătatea apropiată. Am căzut frânți de oboseală, după ce am închinat un pahar de șampanie în cinstea mea (am amintit că ieri am împlinit 48 de ani), și a criticului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
simțit Îndemnul de a explora vasta Întindere mlăștinoasă de dincolo de râul Oredej. După ce am mers de-a lungul râului vreo patru-cinci kilometri, am găsit o punte șubredă de trecut cu pasul. În timp ce treceam râul, am zărit În stânga mea colibele unui cătun, meri, trunchiuri roșietice de pin Înșiruite pe un mal Înverzit și petele strălucitoare lăsate pe iarbă de Îmbrăcămintea Împrăștiată acolo de niște țărăncuțe, care stăteau goale-pușcă În apa mică, hârjonindu-se și țipând, ignorându-mă cu totul, de parcă aș fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cele ale marxismului) ajutându-mă să sar În tren. Dacă aș fi rămas jos, acele reguli ar fi rămas valabile, Întrucât aș fi fost aproape de Tamara, care În perioada aceea se mutase și ea În sud și locuia Într-un cătun ucrainean la mai puțin de o sută cincizeci de kilometri de scena acelui incident ridicol. 4 Am aflat pe neașteptate unde era Tamara la o lună și ceva după ce am sosit În sudul Crimeii. Familia mea s-a stabilit În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
veneau acasă decât în vacanțe, când eu, în schimb, plecam la București. Cumsecade, primitor în ciuda nevoilor cu care se lupta, a aproape sărăciei în care trăia, mă invita adesea pe la el. Locuia de fapt nu în comună, ci într-un cătun subordonat acesteia, într-o căsuță cu o grădiniță de flori la poartă. Spre seară, florile, dintre care îmi amintesc de „gura leului” și de „regina-nopții”, își făceau cu sârg datoria, ca pentru a-mi dovedi mie, unui orășean care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]