9,862 matches
-
din nou pe malul fluviului impunător, acest simbol al orașului. S‑a făcut șapte seara și el reușește să arunce armele crimei în râu, în dreptul restaurantului pescăresc Berger. Pijamaua însângerată o lasă în mașină. Apoi Rainer o sună, de la o cabină telefonică, pe‑o fată pe care n‑a mai văzut‑o de luni de zile. Fata e baby‑sitter la o pereche de medici din centrul orașului, iar părinții ei și cei ai lui Rainer se cunosc fiindcă se trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo se răspândea un miros acrișor În jurul meu. Când am ajuns În sala recepției, a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram În cabina toaletei, am simțit cum stomacul și tubul digestiv Îmi erau cuprinse de spasme și printre degete Începu să mi se prelingă un lichid murdar și apos. Am vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ia razna. Eu am frecvent impulsul de a defeca, fără Îndoială ca rezultat al abuzurilor sexuale, și când merg În străinătate, În Maroc, În India sau În Turcia, am mari probleme când ies În oraș. Ca să merg la toaleta din cabina de clasa a doua a unui vapor cu aburi, care se leagănă hâțânat de valuri, precum acela care face cursa spre Hachiojima, am nevoie de mult curaj. Atunci Îți imaginezi cum arată un loc În care o mie sau două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă pentru bărci și un turn gotic cu foișor care era construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe, încât părea mai degrabă un castel de pe Rin decât un sanatoriu. Privind-o, mai că mă așteptam să văd două spânzurători sus pe acoperiș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe Costum Albastru cu banii. Am verificat numele de pe cutiile de scrisori din holul de la parter și am fost încântat să descopăr că la apartamentul nr. 9 locuia un anume K. Hering. L-am sunat apoi pe Bruno de la o cabină telefonică din stația de U-Bahn de peste drum. Când vechiul DKW al partenerului meu se opri la poarta de lemn, m-am urcat în dreapta și am arătat spre cealaltă parte a parcării, cel mai aproape de clădiri, unde mai erau încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta! M-am așezat din nou și mi-am îndreptat arătătorul spre mijlocul feței sale: — Nu face pe deșteptul, Gottfried. Nu aici. Alex rupe mai multe oase decât Max Schmelling, și nu întotdeauna mai apuci să te duci înapoi în cabina ta la sfârșitul luptei. Mi-am împreunat mâinile la ceafă, m-am lăsat pe spate și am privit nonșalant în tavan: — Crede-mă pe cuvânt, Gottfried, albinuța asta nu e atât de proastă încât să nu vrea să facă exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Astea au fost exact cuvintele lui, domnule. — Vreun zgomot de fundal? Trafic? Muzică? Ceva de genul ăsta? — Nimic. Apoi ce-ai făcut? După apel? — I-am telefonat operatorului de la Oficiul Telefonic Central de pe Französische Strasse. A localizat numărul la o cabină telefonică de lângă Bahnhof West Kreuz. Am trimis o mașină de patrulă acolo să o sigileze până când o echipă de la 5D putea să ajungă acolo și să verifice dacă sunt amprente. — Bun băiat. Și apoi l-ai sunat pe Deubel? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Medicină Legală. Am vorbit cu un anume SS-Hauptsturmführer dr. Schade, al cărui ton era în mod previzibil servil, fără îndoială din credința că aș avea oarece influență pe lângă generalul Heydrich. Doctorul m-a informat că o echipă luase amprentele din cabina telefonică de la West Kreutz din care se părea că ucigașul dăduse telefon la Alex. Acestea erau acum de resortul VC1, Departamentul Probe. Cât despre cufăr și conținutul său, vorbise cu Kriminalassistent Korsch și o să îl informeze pe acesta de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se înălță spre zări, spre noi și noi aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
doamnă? — Cu plăcere, zise Getta 2, luând megalongul din pachetul oferit. — Stați și voi pe unde puteți, zise bărbosul către roboții pământeni care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule. Episodul 34 Întâlnire de gradul zero În cabina de comandă a „Bourului”, agresori și atacați se așezară care pe unde putea. — Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor la roboții tereștri. Aur n-aveți, platină n-aveți. Ia scoateți din prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix. Nimeni de-acum înainte nu se va mai atinge de prune! Ați văzut ce importanță au. Episodul 35 Soțul Gettei 2 După plecarea hoților, roboții noștri tereștri își veniră, cum se zice, în fire: Stejeran 1 mătură rapid prin cabină. Dromiket 4 verifică aparatura de bord, comandantul Felix S 23 își verifică ținuta, iar micul Benga spuse că îi e somn și se duse în magazie să se culce. În ceea ce o privește pe Getta 2, aceasta se întinse cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu vă așteaptă nimeni? zise Getta 2. — Ba da, de obicei trimiteau un titi-car să ne ia de la navă, răspunse Felix nedumerit. Într-un târziu, ajunseră la sediu, trecând pe lângă navele noi ce semănau izbitor cu niște combine „Gloria”. În cabina portarului nu era nimeni. Intrară în clădire și Felix S 23, cu siguranța cunoscătorului, îi conduse pe coridoare spre biroul lui Iuliu Corodan, directorul centrului. Bătu la ușa camerei și intră însoțit de ceilalți. În locul secretarei saturniene stătea un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
scoală și din morți. Veniți și dumneavoastră, e ora mesei, o să-i cunoașteți și pe alți tovarăși de-ai mei. Tractoristul o luă înainte. Cei doi pământeni, după un schimb îngrijorat de priviri, porniră după el. K.M. 273 urcă în cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și fete mediocre drăguțe, cu basmale multicolore fluturând în vânt. Bătrâni erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la ora aceea venea acolo o mașină să ia muncitorii din sat și să-i ducă în oraș la muncă. M-am apropiat de mașină și cum nu era nimeni prin preajmă m-am cățărat și am urcat sus în spatele cabinei. Acolo erau două bănci lungi acoperite cu câte o pătură. M-am băgat sub ele și când au venit muncitorii sau așezat fără să știe că eu stăteam sub bancă. Mașina a plecat și când am ajuns aproape de oraș m-
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ATELIER Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Atelier Plictisit de tăcere și singurătate, În cabina de noapte Visează să se apuce de pictură De amplă anvergură. A adunat pensule, tuburi diferite, Șevaletul Și a început să picteze cu încetul: Nu cerul de noapte Cu fantastice speculații astrale, Ci peisaje, reprezentări banale, Cu soare pe munte
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
răsărit și la scăpătat; Câmpii smălțuite cu flori; Cum pleacă ori se întorc De departe, Vâslind, fără grabă, Cocori. Prin atelierul improvizat Aleargă herghelii, răsună nechezat; Un cosaș rămas din altă vreme; Un bogat buchet de elegante crizanteme. În anonima cabină - Vibrație, mireasmă, Lumină. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Atelier / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
vezi! Vom călători mult... Cumpărături... Bijuterii... Într-un cuvânt, vom fi fericiți. Tânăra oftă lung, își săltă geanta pe umăr și păși în lift ca într-un loc de unde începea o altă viață. Scoase rujul și în oglinda din peretele cabinei se rujă pe fugă. Bărbatul se arătă încântat de cochetăria tinerei, însă își reprimă orice dorință de a o atinge, de a o mângâia. Camera în nuanțe vișinii, cu un balcon mare, dădea spre parcul orașului, oferind o priveliște grozavă
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
de departe. Norocul meu. - Si può solo immaginare cosa sia la felicità è di averti con noi! îmi strigă el, fluturându-și mâinile reverențios. - Grazie, capitano, îi răspund fără să mă opresc din mers. Buona fortuna! Haitienii știu unde este cabina mea și se strecoară anevoios printre pasagerii îmbarcați deja ( la Marsilia, probabil! ), lucru pe care îl fac și eu, sperând să nu mă intersectez cu cineva cunoscut, deoarece nu prea am chef de vorbă. Îmi doresc să mă instalez cât
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
închide ochii din cauza viermuieli de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o țigară și încerc să-mi pun ordine în gânduri. Fără rezultat. În cele din urmă ies din cabină. Vântul polar mă izbește în față brutal, amintindu-mi că se apropie iarna. Cu exceția chelnerilor, aflați într-o mișcare haotică, brauniană, nu se mai vede țipenie de om, vasul despică valurile înalte și spumoase ale Mării Negre, semn că ne
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
însă aminte să-l mai fi văzut sau să fi auzit despre dispariția cuiva. - Cred că am să mă duc la culcare, îmi spune fără nicio legătură cu ceea ce discutam, ca și când mi-ar fi citit gândurile, îndreptându-se în direcția cabinelor din față, de la prora, cum zic marinarii. Din spate pare mai înalt, are un mers energic, de maratonist, care exprimă hotărâre și forță, ceea ce nu simțisem în timpul dicuției cu dânsul. Pesemne era doar o impresie, cum mi se mai întâmplase
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
marinarii. Din spate pare mai înalt, are un mers energic, de maratonist, care exprimă hotărâre și forță, ceea ce nu simțisem în timpul dicuției cu dânsul. Pesemne era doar o impresie, cum mi se mai întâmplase adesea, la ceasuri târzii. Revin în cabină îngândurat. Dacă până atunci oscilasem între mai multe subiecte pentru noul roman, ideea sugerată de Voquin câștigă teren în dauna celorlalte. Scriu primul capitol pe nerăsuflate, apoi pe al doilea, imaginând un scenariu aparent fantezist despre un criminal periculos care
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
între oglinzile liftului, dintr-o dată începuse să se multiplice ca prin minune și așteptară câteva momente să mai urce și alți clienți dornici de a coborî. Una dintre fetele răsărite din oglinzi, apăsă pe un buton. Ușile se închiseră și cabina începu să coboare încet. Parcă una din fete ar fi zis în șoaptă: ”Poți să intri”, iar Sinu fu de grabă proiectat cu gândul, în separeul magazinului de confecții, cu zeci de ani în urmă, lângă Sara. Chiar o zări
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
vegetație care despărțea malul de gardul îngrășătoriei și trecură unul după altul prin spărtura destul de mare cât să le permită trecerea fără efort în cealaltă parte, atenți la undițe și aruncând din când în când priviri în spate. Ajunseră la cabina paznicului fără a fi urmăriți și se porniră să bată nerăbdători cu pumnii în ușa metalică. Într-un târziu, aceasta se deschise și în pragul ei se ivi statura uscățivă a unui bărbat care dădea semne că abia se trezise
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]