198,527 matches
-
în fiecare seară auzi ecoul vocii noastre de temut și-un arbore din occident se prăbușește ireproșabil la propria-i rădăcină cu toate camerele de supraveghere din jur ca o imagine din cărțile viitorului . recunoaștere avem suficiente motive să urmăm calea păsărilor cuvîntul dublu orizontul amestecat cu tăcerile de aici neguțătorii care îți ating mîinile în penumbra camerelor luxoase lumina zilei o trimiteți voi din prada războiului se mai poate trăi cît din enciclopedii cît cuvintele sunt mai ușoare decît corpul
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă vestirea Domnului la mic și mare că fiul cu femeia lui o dată ne va urma pe căile lactee și fiu din fiu în dreapta c-o femee mulțește astre. Binecuvântată a șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
al sinelui, din recluziunea sa benefică și ia cunoștință de dramele, neîmplinirile, fisurile, anomaliile și nedesăvârșirile firii. În viziunea Ilenei Mălăncioiu, cunoașterea presupune depășirea limitelor admise de percepția iluzorie, utopică a făpturii umane, surmontarea barierelor, a hotarelor și, implicit, găsirea căii de acces spre "zona interzisă". Pasărea tăiată este o poezie emblematică pentru lirismul Ilenei Mălăncioiu, un lirism marcat de volutele alegoriei și de desenul limpede al unui vers cu tăietura precisă, într-un stil ce îmbină precizia expresiei cu încifrarea
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
altă optică, schimbată, cu accente noi pe etică și pe istorie. La Eliade, același proces transpare mai discret, mai voalat, evitându-se reprobarea fățișă a culpei (adeziunea la Legiune). Creația care urmează însă, mai ales cercetarea științifică, pledează pentru o cale raționalistă și umanistă, pentu toleranță și democrație. Și la Céline se poate stabili o datare asemănătoare. Cele două mari romane amintite sunt ferite de aberațiile ulterioare sub zodia fascismului. Oarecare încurcătură pentru examenul critic o provoacă împrejurarea că și înainte de
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
fapt neînțelese, și revine la umilința și insignifianța comună, atât de potrivită și de omenească, în ceea ce-l privește. Al doilea pasaj, 1975, este tot un roman al industriei, pe structura anchetei. Aici sunt investigate accidentele de la un pasaj de cale ferată. Regăsim aceeași recurentă propensiune către metaromanesc, critic și parodic cu formele stereotipizate. Nu aflăm, însă, intenția vreunei înnoiri semnificative în problematică, situații, tehnică. Excepția rezidă într-un detaliu privind personajele. E vorba de fenomenul sociologic și profesional al forței
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
La un moment dat, unul dintre copii, recunoscător și emoționat, îngenuchiase în fața generoasei persoane (ținuse să împartă ea însăși cadourile) și sărutându-i mâna i-a urat: "Să dea Dumnezeu doamnă să aveți o mie de lei!" Scena era din cale afară de înduioșătoare, traversând-o totodată o undă subtilă de ironie; așa încât mi s-a părut potrivită cu ceea ce îmi ceruse Zaharia Stancu. M-am așternut pe scris, într-un stil liricoid, ușor patetic, de un sentimentalism naiv; nu cunoșteam tehnica
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
dar apoi ai arătat cu degetul în direcția mea, explicînd pietonilor surprinși de noul val la intersecție că un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva dela Domnul , căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale, da, firea de duminică a omului e sprintenă iar florile de cenușă umplu lumea cu chipuri, eu văd în fiecare zi cum soarele răsare din fîntînă și apune într-un obraz de femeie făcută din bărbat cu gust de
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
moartea mea ca într-un sac de dormit pentru doi? și cine mi-ar înscena mie accidentul ce învie partea hemoragică a cuvîntului? cine mă va purta pe brațe prin albia înghețată a florilor de cenușă cu care este presărată calea de la Crăciun la Înviere prin shoah? sfîrșitul de săptamînă va trece repede, ca și ultimul mileniu în care tu, Rabbi, mi-ai curățat cugetul de faptele reci și mi-ai adus mintea în punctul cel mai însemnat al celor spuse
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei de febră se lasă sfâșiați sfărâmați surâși în spume (1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd) căderea în film la prima vedere pare o nimica toată la a doua parcă ar fi o adâncire în ceva deja de demult știut apoi devine din ce în ce mai neobișnuit de te scoate pe neobservate din apele tale
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
lasă la libera dispoziție a jucătorilor naționali)... Supposition personnelle du copiste, supoziția personală a copistului: dacă cineva joacă desculț sau, în urma vreunei înțelegeri survenite între timp, ăși va descălța adversarul, să se prezinte de urgență la primul muftiu ivit în cale și să strige de trei ori Alah este Alah și Mahomed este trimisul său, aruncându-se pe brânci tot de atâtea ori... Instrucțiuni speciale: Se vor ămpărți la început câte șase cărți, apoi câte două până la zece sau opt după cum
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
adevăr, mi-o luase razna. Din clipă în clipă așteptam să leșin. Mi-era ciudă că pierdeam trenul. Mi-era ciudă că mă întorsesem din drum. Una din cele mai profunde superstiții ale mele este să nu mă întorc din cale. Mi-e frică să nu pățesc ceva rău apoi. Știu că nu-i adevărată teama mea. Mi-a adeverit-o, între altele, și întâmplarea din ziua când mi s-a înmânat premiul Uniunii Scriitorilor. Era o zi tot din preajma sărbătorilor
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
așezat, firește, lângă Florin care nu-și mai putea stăpâni tremurul capului, parcă prea greu pentru gâtul său firav. Într-un târziu, m-a întrebat: "Dar ce scrii tu, în afara poemelor despre Holocaust, de vor toți să te aducă pe calea cea bună?". Și țin minte bine că i-am răspuns: "Scrisul meu este plin de fantasme, ceea ce înseamnă că mă aflu în pustiu", cuvinte care l-au mulțumit pe deplin. Florin Mugur, cel care voia să înțeleagă fericirea fără a
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
cât a putut să fie. Dar România este astăzi, pentru mine, mai ales limba română". Trebuie să acordăm trecutului mai multă atenție pentru că, la urma-urmei, nu sântem decât niște ființe producătoare de trecut. Iar mie, iată că îmi iese în cale, mai deunăzi, un anume "filozof", autor a câtorva maculaturi de laudă a legionarismului (nazismul românesc), ins pe care îl cunosc și din alte câteva întâmplări neplăcute și care "mă ia tare" că, adică, de ce îndrăznesc eu să vorbesc despre "Holocaust
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
arătătorul în aer rîzînd. "Nu! Da' s-a uitat." " Unde s-a uitat?" "...s-a uitat. La mine, pe balcon. Hî! Hî! Am rămas surprinsă..." Ce șosete roșii, ce miel!... zice mireasa. Acum cîteva zile iar mi-a ieșit în cale vlăjganul cu aerele lui de mort. E atît de deștept că se face frumos. în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
toate Cât nu se-ntunecă, din cât se mai poate Drumul de țară, căratul pe roate Dealuri suite-n genunchi și în coate Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
Jurnalului, Mircea Eliade efectuează o cotitură decisivă în existență: începe să se ocupe de domeniul istoriei religiilor și al filozofiei antropologice, unde simțea că are cu adevărat ceva nou de spus. Trecerea prin Paris, în toamna lui 1943, ăi arată calea de urmat; în consecință, Eliade se apucă să scrie prima sa carte "europeană ", Prolegomene la o istorie a religiilor. De acum încolo, pănă la părăsirea Lisabonei, în septembrie 1945, concepe lucrarea ce va sta la baza cărților din perioada pariziană
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
că vorbeam înainte chiar de a începe am putea să ne resemnăm, însă așa? ah, ce mai...i-am lăsat să creadă că eșuasem... că rătăcesc înfrînt de-o lume, căreia nu-i dibuisem noima aleasă ...să lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar... de neînțeles...încît unii își loveau arătătorul de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
de Vladimir Streinu. Sigur că textele, aș zice capitole, sunt mai întâi studiile lui de sinteză, din păcate, rămase cam în umbră, în comparație cu cele privind poezia. Astfel, în cel intitulat Romanul roman, criticul constată că literatura noastră se găsește pe calea maturizării după afirmarea ca romancier a lui Liviu Rebreanu. Curând, are loc o “lirizare a epicii”, o “lirizare a ideilor”, specifice “romanului analitic sau subiectiv”, în perioada interbelică acesta fiind considerat superior celui epic. Vladimir Streinu distinge între epicul pur
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
o altă artă, scopul ei nefiind, ca atare, mijlocirea emoției, ci cunoașterea, el afirmă în Proiect că cercetarea artei, estetica, nu este același lucru cu arta însăși: deci ea nu trebuie să fie artistică, ci științifică, să „stăpînească arta pe căile inteligenței”. „Scopul acestei lucrări nu este contemplația, ci cunoașterea”. Ideile cheie sînt „exactitatea”, „noțiunile clare, înlănțuite într-o ordine sistematică” - opuse „reflecției impresioniste”, „improvizației descusute”, „marilor zboruri repezite în zenitul impreciziunii”. Scriind Estetica, Vianu a considerat în mod firesc, fără
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
în pantă, alunecos și istovitor. Cine ești, omule...?” ar vrea să știe naratorul liric, mai ales când îl aude râzând ,,cu gura lui de roată dărâmată”... Curioasa comparație spune și ea ceva: insul din spate nu-și urmează, nici el, calea naturală - roata lui e ,,dărâmată”, indiferent dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina scârțâie ca o roată de car în foarte rea stare. Tentația e mare de a vedea în celălalt un dublu al Eu-lui. Nu este
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
se urcă în cele din urmă într-un tramvai, cu gândul de-a se întoarce acasă la Ticu. Pe drum îi veni însă ideea că n-ar fi stricat să-i facă o vizită și lui Mișu Leibovici. Ceasornicarul din Calea Văcărești l-ar fi putut ajuta dacă nu în alt fel, măcar cu niște sfaturi. În chip mai puțin obișnuit, găsi atelierul ceasornicarului închis și, după ce bătu de câteva ori, fără ca cineva să-i răspundă, dădu să plece. Atunci însă
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
firește e la fel pentru tot omul, dar virtuțile ce-l servesc și-l apropie sânt și vor fi diferite la bărbați și la femei. E de mirare cum sentimentul acestei deosebiri fundamentale a ales, pentru a se exprima o cale greșită. Durează încă prejudecata în care se mai cantonează unii foarte sinceri apărători ai feminității - că instrucțiunea - adică intelectualitatea - ar fi o primejdie de defeminizare. Ca și cum adevărul nu ar fi sănătos pentru curiozitatea Evei - ca și cum “a ști” ar slăbi puterile
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
să se fîțîie toată ziulica prin sediul U.T.M.-ului sau al sindicatului, decît să-și ia examenele cu media 10 și să desfășoare în organizație o muncă anonimă și fără surle. Eu însă nu pot urma decît a doua cale. [...] Programul actual ar duce la extenuare dacă n-aș consacra - atunci cînd orarul îmi îngăduie - o oră siestei în brațele lui Morfeu. Apoi, sunt zile cînd avem cîte 11 (exact: unsprezece...) ore de curs, așa încît, întors seara la 9
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
păreri despre toaletele de vară (sau de iarnă), sporovăiau cuminți, cu vocea coborâtă (să nu mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici ruinele unei biserici vechi și părăsite) începeau să adoarmă una câte una lovite parcă de o boală contagioasă, încremenite în atitudini inconfortabile, lascive, ca într-o pânză de Pallady, dormeau cu gura
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]