1,530 matches
-
în mine, simțurile fiindu-mi în permanent dialog cu gândurile, pentru că, pe măsură ce mă căzneam să contopesc imaginea ei din tinerețe cu cea de la bătrânețe, doream tot mai mult să o doresc. A ajunge la dorință însemna o încercare capitală, un calvar, o caznă prin care treceam de dragul ei. Acum, îmi dădeam seama că reușisem. Și dorința mea era ca un râu ce-și săpase drum către mare. Mă făcuse să-mi realizez din nou plenitudinea, pe care nu o mai cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de James și de Lizzie. Lui James îi puteam cere pur și simplu să plece. Pentru Lizzie trebuia să ticluiesc o minciună. În mod surprinzător, James zăcea încă la pat. Dormise, cu intermitențe, ceasuri întregi. În timp ce eu, adevărata victimă a calvarului, îmi reveneam din ce în ce. Am urcat la el, să-l văd. — James, te-ai lăsat pe trândăveală. Nu te simți bine? O recidivă a unei vechi malarii? James zăcea în patul meu, proptit într-un cuib de perne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în cazuri mai grave era greu să captezi interesul medului meu londonez. M-am consolat singur, spunându-mi că, fără îndoială, mă molipsisem de gripa, sau ce-i mai fi fost, care-l doborâse pe James după salvarea mea din calvarul marin și că, în orice caz, boala lui nu durase prea mult. A mea însă, a ținut, cred, ceva mai mult. Oricum, au trecut câteva zile în timpul cărora am zăcut toropit, incapabil să mă mișc, incapabil să mănânc. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Acolo ne-am cunoscut, cu unii cu alții. Și în ianuarie ’50 ne-a scos de la izolare... și ne-a dus la celebra camera 4-spital... Cred că ați auzit de Țurcanu, de toată echipa lui? E, și acolo a început calvarul, așa zisa reabilitare... Puteți să descrieți condițiile de viață din perioada de la Pitești? Cum să spun eu... frig era... Mâncare... nu ne mai trebuia mâncare, pentru că eram supuși la torturi, la bătăi... și nu ne mai interesa mâncarea. Așa era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sau legate de sex. Și, nu în ultimul rând, datorită curbei exponențiale pe care starea de stress o înregistrează în epoca actuală, mai ales în țara noastră, unde munca în domeniile legate indisolubil de relațiile interumane a devenit un adevărat calvar, fiecare neatenție sau greșeală transformându-se în “evenimente media” de maximă importanță, considerăm că activitatea sau terapia de watching și /sau shopping este una binevenită. Deci, chiar dacă în final nu se cumpără nimic, ținând cont și de faptul că perioadele
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
din cauza structurii ei care nu suportă realitatea.” Sandu observă luciditatea cu care a fost întâmpinat și reconstituie gândul ei: „Numai ăsta ești tu?” Realitatea va fi întotdeauna mai săracă decât ficțiunile. Cei doi se despart prin telefon și astfel începe calvarul contrapunctului. În romanele anterioare contrapunctul era sincronic, se surprindeau trăirile unui singur narator, pe când în romanul acesta postum, primul tip e însoțit de cel diacronic, practicat de Huxley și teoretizat astfel de Holban: „Să poți asista cum numai la cinematograf
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
constituie deopotrivă canonada dinamitardă a orînduirii feudale, cît și mărturia persecutării sălbatice a unei conștiințe neîngenunchiate ce își purtase de-a lungul lucrărilor arse în piețe publice la Paris și Geneva și în peregrinările dureroase sub amenințarea pedepsei cu moartea calvarul unei vieți închinate ideilor și convingerilor ce înroșeau zorile unei lumi noi"1. El a abordat, în operele sale, toate temele majore care preocupă lumea noastră: ideea de libertate, conceptul de egalitate, întoarcerea la natură, marile teme ale literaturii, antropologiei
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
porniți în marș către Țara-Mamă. Cei mai mulți, din raionul Adâncata (satele Suceveni, Crasna, Cupca, Bahrinești și altele). A fost un Katyn românesc. Nu trebuie uitat, de asemenea, că în perioada 1940-1960, NKVD a deportat, în Siberia, 1 milion de români. Un calvar de zeci de ani, având ca rezultat o rătăcire identitară. Prin secole, Basarabia a fost un strigăt zdrobit. A fost și a rămas, fără exagerare, o realitate iconică. În anii '60, multe mănăstiri au fost închise, devastate și transformate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
coperta neagră, cu paginile însămânțate cu literele foamei, frigului, fricii... Rămași, în fatidicul an 1940, fără sprijin legitim și identitar din partea Patriei istorice (care, după cum se știe, nu a tras nici un foc de armă în direcția dușmanului), trecuți apoi prin calvarul deportărilor, prin infernala mașinărie a gulagurilor staliniste, prin marea spălătorie de creieri ce a funcționat neîntrerupt până la prăbușirea colosului cu picioare de lut, românii din aceste teritorii mai simt și astăzi gustul amar al abandonării. Frica, foamea, frigul sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
V. Micu, T. Vasile ș.a.), poetul (n. 27 septembrie 1945, la Sinăuții de Jos) nu trebuie scutit de o lectură severă. Cărțile scoase pînă acum, nu puține, începînd cu Harpele ploii (Ujgorod, 1981) vorbesc limpede despre crezul unui poet și calvarul unui neam trăind sub "blestemul mioritic". Înseriat visătorilor iremediabili, poetul, locuit de fantasme și idealuri, nu dezertează; mușcat de patima scrisului, el nu se refugiază într-o poezie de seră, mărturisind într-o Stare de grație: "apasă pe condei / ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-n trupul tău iar m-ai primit, Ave Maria, Ave Maria, doar suferință-ai suferit, doar cu iubire ai iubit, Ave Maria! ! eu de niciundelea venit, un venitic ce-i pămîntit nu îți las țiia, nu îți las țiia decît calvarul nesfîrșit, Hristos prin sine-adeverit ești tu, Maria! DOINA (PASSIFLORA INCARNATA) ! voi ce l-ați urcat pe cruce pe Hristos, un bărbat atît de tînăr și frumos, lăudați-l mult în muzici și-n poeme, că Hristos, de dragul vostru, în piroane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Iisus, a obiectat gestul ei, spunând că, fiind atât de prețios, ar fi putut fi vândut cu 300 de dinari și banii ar fi fost dați săracilor. Iisus i-a răspuns că mirul este pentru ziua îngropării Lui își anticipase calvarul. Maria Magdalena a fost martora răstignirii Mântuitorului Iisus, a ungerii corpului coborât de pe Cruce. Ea a primit vestea Învierii din partea îngerilor, ei i s-a arătat Iisus, ea a adus ucenicilor vestea Învierii, ea a devenit unul dintre Apostoli. Maria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-l convinge pe Rodia să se autodenunțe. L-a urmărit, cu discreție, cum merge la poliție, la îndemnul ei. Ca un gardian moral și spiritual, cu îngăduință și înțelegere dincolo de limite, l-a însoțit și l-a susținut pe drumul calvarului, învăluindu-l cu dragostea, fidelitatea și compasiunea ei. I-a sădit, ca suport în starea de suferință, credința în Dumnezeu, l-a ajutat să se elibereze de vina păcatului și să renască purificat de suferință. Într-o discuție, la întrebarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mânuiască sapa precum în zilele noastre un copil mânuiește condeiul, de care ea nu a avut parte multă vreme. Bănuia că rostul său în această lume era să muncească pentru alții. Cât va dura și când va lua sfârșit acest calvar, nu avea de unde să afle. Odată, într-o toamnă, să fi avut vreo zece- unsprezece ani, a trebuit să urce pe o căpiță de paie și să aranjeze firele răsfirate. Ar fi făcut-o bucuroasă, dacă bunica i-ar fi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
firmă cu mulți angajați. Am înțeles un lucru: dacă nu faci măgării, inginerii financiare, din afaceri curate nu te vezi bogat. Eu am vrut să scot la lumină interiorul meu, cu tot ce-a fost rău și bun. Cu tot calvarul prin care am trecut. Nu oricine poate trăi după regula străzii. Așa am pornit. Fapta bună te motivează să mergi mai departe. Și am realizat ceva unic în lume, să reflecte interiorul meu de dalmațian. Așa am ridicat poarta întrebărilor
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
este o luptă de a prelungi puțin viața. Iar industria farmaceutică de citostatice domină de departe legile acestui comerț”, spune doctorul. România are 480.000 de bolnavi de cancer. O treime din acești bolnavi puteau să nu treacă prin acest calvar. În Italia, există 120 de clinici de recuperare oncologică. În România nu este niciuna. După drama de la Christiana, doctorul Chirilă vrea un nou început la clinica Nera. A trăit să vadă că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Și încearcă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
preda limba engleză. Savoarea dialogurilor culturale avute cu ceilalți deținuți, colegi de lot sau nu, rămâne inegalabilă. Fiecare astfel de dialog, redat în Jurnalul fericirii e o capodoperă în sine. Nu resimte, în mod paradoxal, perioada detenției ca pe un calvar, ci, dimpotrivă, la eliberare avea să mărturisească: "Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
doctori că mor? Nu mi-au spus destui? Vreau să mor în casa mea! Mergeam după medicamente, după rețetele la inimă, diabet, la oncologie. Mă întreba toată lumea de ea. La toți le răspundeam că e foarte bine. Nu știa nimeni calvarul din sufletul meu. Medici foarte buni, renumiți, au afirmat că nu e vorba de cancer de plămâni. Eram conștientă, mă uitam și eu pe CT-uri, se vedea clar că e cancer. Mă certam cu unii medici și le ziceam
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
scopul obținerii de zestre a pământului, o dată cu fata, pe care va fi nevoit să i-o dea de nevastă. După certuri Încrâncenate, Ion obține ceea ce și-a dorit atât de mult: pământul. Dar pentru Ana Începe o adevărată viață de calvar. Biata femeie este bătută și chinuită, iar când nu mai poate Îndura toate acestea, se sinucide, lăsând În urmă un copil, care, după scurt timp, va muri și el din pricina unei proaste Îngrijiri.Vasile Baciu, purtat și el de aceeași
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și prin atmosferă. In prima parte a cărții, problema războiului este dezbătută ca să justifice psihologic numeroasele motive și detalii intervenite În „jurnalul de front”, cum a fost considerată cea de-a doua parte. Subiectul romanului tratează tema căsniciei ratate, devenită calvar pentru cei doi soți ; neputând comunica, trăiesc Într-un climat de suspiciune, gelozie și minciună. Este o poveste de dragoste cu accente dramatice de gelozie, trăită aievea și a unui fragment din primul război mondial. Tragismul războiului schimbă optica eroului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
văduvelor și orfanilor, părinților, tineretului combatant pe fronturi că nu s-a terminat, că nu se poate termina războiul acela decât prin dreptate, și că până la ultimul român trebuie să lupte, că fără luptă nu se poate isprăvi nimic din calvarul lumii guvernate de Împărați”. Așa s-a făcut atunci România Mare! Vasile Voiculescu și Academia de la Bârlad „L-am cunoscut în anul 1917, la Bârlad, ca „pacient”, apoi în casa unchiului meu, poetul G. Tutoveanu, din strada Vornicul Sturdza, unde
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
văduvelor și orfanilor, părinților tineretului combatant de pe fronturi că nu s-a terminat, că nu se poate termina războiul acela decât prin dreptate, și că până la ultimul român trebuie să lupte, că fără luptă nu se poate isprăvi nimic din calvarul lumii guvernate de Împărați”. Sunt oferite date importante în legătură cu revistele literare ale Academiei, „Florile Dalbe”, „Graiul nostru” și „Scrisul nostru”, cu programul și colaboratorii acestora. În concluzie, prima parte a lucrării se impune prin rigoarea și bogăția informațiilor
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mână - ca soață - pe Ileana, fata de 15 ani a părintelui Grigoriu, slujitor la Biserica Patruzeci de Sfinți. Ca urmare firească, la 26 decembrie 1859, ai fost hirotonit la biserica Sf. Paraschiva din Târgul Frumos. Din acea clipă, însă, începe calvarul vieții de ginere și de diacon, după cum singur mărturisești: „Patru ani la biserica Patruzeci de Sfinți, trăind într-o casă în care mă răzbea ploaia și mă orbea fumul și femeia. De sărăcie nu m-am temut niciodată căci totdeauna
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
salvatoare: ce-ar fi să intru pe site-ul Cârcotașilor și să mă autodenunț? La fel a făcut și rusul până la urmă, s-a dus și a recunoscut. Chiar dacă asta nu l-a scăpat de pedeapsa, l-a scăpat de calvarul și rușinea remușcării. Adevărul este că o anumită jenă și oroarea de exhibiționism mă rețineau totuși: nicio persoană discretă nu se trezește așa, să iasă de bunăvoie în față. Dar e cazul să-ți pui problema discreției când e vorba
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
stare de nuditate, jelind sau, dimpotrivă, practicând pasul de defilare în chip autist, fiind biciuite atunci când erau dezorientate în chip animalic, alcătuind o „lume profund îndurerată și dezordonată care forfotea tot timpul fără rost - era o atmosferă de haos, un calvar”. Inclusiv spectatorului încă nealienat nu îi rămâne decât să stea ghemuit, cu genunchii strânși la piept, și să contemple frisonat acel spectacol al deznădejdii umane. La fel de importante, ca mărturie documentară pentru sistemul de represiune din ultima etapă a ceaușismului, sunt
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]