6,140 matches
-
purtător de muncitorească / militară șapcă leninistă / stalinistă, la modă, în acele vremuri: «Pe la începutul lui cincizeci răsărise în Lupeni unul Costea Modrigan; era înfășurat într-o pătură zdrențuită, năclăită de praf, iar în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Zlatna - mina Almașul Mare și parcurgeam cei aproape 25 kilometri în circa 2(două) ore cu un autobuz nu prea strălucit, care mai avea și geamurile sparte, scaunele nu tocmai comode, dar oricum era mult mai bine decât cu acele camioane cu prelată și cu bănci lungi de lemn, cu care mergeau muncitorii la alte mine ale Exploatării Miniere Gheorghe Doja din Zlatna, căci așa se numea întreprinderea la care lucram. Munca din subteran era aceeași, iar ca să ajungem la locurile
1961 MUTAREA LA CĂMINUL DIN ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369783_a_371112]
-
cu tărie în țara noastră, care călca în lume pe toată talpa. Iar acum, domnu’inginer mă scuipă...nu mă poate suferi... Ranchiunosul! Îmi poartă pică de atunci, când, întâmplător, am surprins discuția aia dintre tipul de la Marketing și șoferul camionului încărcat cu tablă. Era tot într-o tură de noapte... Parcă-i aud: asta, a cui e mă? Nu știți? A lu’dom’ inginer Breazu. Câte? Douășcinci. Bine, vino să-ți dau actele! Da’...spune-i să treacă imediat pe la
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
spuse, țăranul plecă. Pădurarul intră în bucătăria casei, să mănânce ceva, ca de dimineață. Avea multe de făcut în ziua aceea. Mai întâi trebuia să meargă în pădure, să marcheze pentru tăiere niște copaci pentru o comandă mare, pentru un camion de lemne pentru Consiliul Popular. Iar după amiază trebuia să alerge la ședință la Ocolul Silvic, pentru instructaj. Pe la prânz, Eliza își luă rămas bun de la puiul de căprioară, îl pupă pe botișor, luă ghiozdanul cel greu de cărți și
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
Plecaseră pe front doar câțiva apropiați de vârstă celor încorporați. Încercuirea de la Cotul Donului, aduse doliul și în satul lor. Primul mort dus la cimitir cu mare fast a fost fiul învățătorului Rugină, legionarul. Îl adusese Vasile Cucu într-un camion cu prelată, cu sicriu cu tot. Era singurul ofițer al satului din acel război. Iar Cucu, singurul subofițer din cei ce fuseseră în casa lui Toader în noaptea când acesta nu-și spusese lămurit adeziunea și singurul legionar ce nu
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
refugiați se îngroșă și mai mult, drumul devenind neîncăpător. „Și toți o să treacă prin satul nostru”, își mai zise el hotărât de data asta să se întoarcă. Întoarse, blestemându-și clipa când se hotărâse să plece. Se lăsă depășit de camioane și de vehiculele motorizate, fiind ajuns de cei fără alte mijloace de transport, decât cai, căruțe și propriile picioare. Printre ei și români, iar printre pedestri și Vasile Cucu. Transpirat și înspăimântat, alerga de-a valma cu ceilalți spre aceeași
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
moldovenești în Teatrului Dramatic Moldovenesc , pe atunci, întemeiat încă în 1957; povestea despre greutățile, prin care treceau actorii, care fuseseră angajați în trupa moldovenească. Amintirile sale evocau numeroasele deplasări în satele din nordul republicii, “în caroseria de metal a unui camion de război, în care actorii înghețau de frig pe timp de iarnă... Anume atunci a început să crească autoritatea Teatrului din Bălți, în primul rând, în fața țăranilor și intelectualității din sate.” Pe atunci, organizator și primul conducător artistic al Teatrului
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
în sacii de pânză șoptesc apoi cântă de bucuria așchiilor de viață da. iubirea pământeană o aud ca pe o caracatiță cu aspect de gând cum foșnește în rădăcinile ciupercilor mereu culese nealese ridicate aruncate în sacii logic aranjați în camioanele indiferenței acum tac. zgomotul sperie pământul iar trunchiurile copacilor defilează static printre umbrele ciupercilor odată roșii odată albe picioare fără pași la umbra lor Anne Marie Bejliu, 20 septembrie 2014 Referință Bibliografică: iubirea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IUBIREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354406_a_355735]
-
nu se mai fac planuri de căsătorie pe bază de pogoane, de neamuri și de galbenii din salbă. Acum, privesc în Piață duminică după amiază...Pustie și mută...Doar rațele și gâștele mai pensulează sonor atmosfera...Rareori, clxoanele autoturismelor și camioanele ce gonesc turbate pe șoseaua astfaltată, înfiptă în diagonala Pieței, ca o săgeată... Mă retrag în casă și caut în sticla magică a televizorului hora din Piață și falnicii duzi. Nu-i găsesc. Piața cu duzii și horele de sub ei
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
roșeață în obrajii pământii ai pacientei sale matinale. Cum fata și-a revenit din starea de șoc și inginerul șef Tudorache putea să comunice cu ea, au părăsit dispensarul și au revenit la gospodărie. Aici a dat dispoziție ca un camion să se deplaseze împreună cu Săndica la spitalul de la Călărași pentru a ridica decedata și de asemeni, la atelierul de tâmplărie să pregătească cele necesare înhumării. Săndica nu mai știa ce să facă. Era profund marcată de această nouă lovitură. A
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
mi-am spus în gând, știind că în perioada copilăriei mele, la ore matinale ale zilelor de vară, primăvara ,și până toamnă târziu, ulițele satului forfoteau de oameni ,animale ,atelaje ,tractoare cu remorci și mașini de dimensiuni mari,în special camioane...Cultivau și întrețineau terenurile, apoi culegeau și depozitau recoltele.Bineanteles, în funcție de anotimp. Știu, atunci se exagera , muncind aiurea ,zi lumină , dar acum se exagerează și mai și, stând degeaba, anapoda, așteptând să le pice...de unde?!...sau golind rafturile magazinelor,chiar dacă
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
în loc un lan de porumb. Am căutat oamenii în mijlocul cărora a trăit și pe cântecele ei am filmat oameni din zona Gorjului. Am mers cu o prietenă de-a mea, cântăreață, și de la tren până în sat am ajuns cu un camion, am mâncat prune de pe marginea drumului, pentru că nu aveam unde să mâncăm. Erau anii '78 și nu m-a întâmpinat nimeni acolo. Acum, dacă ajung undeva, sunt înconjurată de oameni și de râuri de dragoste. Mai târziu, tot la fel
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
chiar luni întregi. Acum însă, în cinci ore lumea trece cu avionul întreaga Europă, stând în scaune comode și la temperaturi confortabile. - Deci despre ce fel de dezlegare poate fi vorba? Într-o cu totul altă situație sunt șoferii de camioane, care luni de zile sunt pe drumuri și mănâncă pe la benzinării. Dar aceștia nu mai sunt călători, ci muncitori și, prin urmare, în anumite condiții, lor li se pot da anumite dezlegări?... - Până la urmă, noi trebuie să înțelegem că postul
DIALOG DUHOVNICESC FOARTE ZIDITOR, DESPRE POSTUL ORTODOX ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA COPIILOR, CU PĂRINTELE IEROMONAH DR. PETRU PRUTEANU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354518_a_355847]
-
care îi rupsese caietul de matematică și o făcuse „omidă grasă” în fața celorlalți. Așa că, își înghițea lacrimile, încerca să se facă nevăzută în pauze și să evite orice discuție. Își găsise refugiul în cărți. Mama cărase cu ea aproape un camion de cărți, așa că citea. Citea în pauze, retrasă într-un colț al clasei, citea acasă, pentru că oricum nu avea cu cine ieși în oraș și citea noaptea, pentru că umilințele din timpul zilei îi alungau somnul. După ce termină cărțile de aventuri
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
au produs aici, populația a fost relativ liniștită, un număr important de persoane aveau locuri de muncă bine retribuite, aici se fabricau inclusiv tractoare, de la Brașov au fost transferate două secții de tractoare și se fabricau cutii de viteză pentru camioane, pe urmă zona de lângă Sf. Gheorghe, zonă agricolă foarte bună în ce privește producția de cartofi; și acum se cultivă cartofi în zonă, dar sunt ani în care nu se poate desface producția de cartofi, pentru că vin cartofi din străinătate foarte mult
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/347069_a_348398]
-
era amestecat cu o sticlă de apă. A doua zi mi-am făcut de lucru prin curte, dar nimeni nu a mai venit să cumpere vin. Peste câteva seri ne-am trezit cu tăticu. Venise cu un prieten într-un camion. După ce m-a luat în brațe și m-a pupat, i-a spus lui tataie: -Tăticule ne e foame și adu bre și matale vreo două oale mari din vinul meu. Mamaia a alergat să aprindă focul și a pus
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
pe prispă și de acolo i-am râs în nas să vedem dacă mirosea că am făcut ieri pipi în pantaloni. Capitolul VIII PATRU COCOȘI DE PRĂSILĂ Într-o seară, când să sufle mamaie în lampă am auzit frânele unui camion care scârțîiau în poartă iar lumina farurilor ne bătea în peretele dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul în el, iar mamaie a pus repede mâna pe rochie și se chinuia să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
întrebând de pe prispă, după care, căutându-l cu privirea în întuneric pe Ciobănel, i-a spus: De ce nu latri, mă, puturos bătrân? -Eu sunt, bre, mămică, i-a răspuns vocea lui tăticu, mă chinui să deschid porțile să intrăm cu camionul. -Gogule este Ionel! Măi, Gogule! se auzea din ce în ce mai tare vocea mamaiei. -Da, Susano, am auzit, ce țipi așa să ne audă tot satul?! i-a răspuns tataie care venea grăbit din grădină. Stăteam cu fața lipită de geam și dintr-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și dintr-o curiozitate de copil rău, voiam cu orice preț să știu dacă tataie avusese timp să-și tragă nădragii și să-și încalțe opincile. -Ce aveți bre, de v-ați speriat așa? i-a întrebat mustăciosul care conducea camionul. Tataie se învârtea prin curte, așa cum se învârteau gâinile când le alergam să prindem una pentru tăiat. -Vino, bre, și ajută-mă să desfac oblonul, ți-am adus niște cocoși de prăsilă de la fermă. Și fără să înțeleagă de ce tataie
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
se învârteau gâinile când le alergam să prindem una pentru tăiat. -Vino, bre, și ajută-mă să desfac oblonul, ți-am adus niște cocoși de prăsilă de la fermă. Și fără să înțeleagă de ce tataie nu se apropia, a sărit în camion. - Vino, bre, ce faci? s-a răstit tăticu la el. -Ce ai, Gogule? Vino, mă, să ne ajuți! i-a strigat mamaie din spatele camionului. -Ține-l bine, sunt mai răi decât un taur! i-a spus tăticu în timp ce îi dădea primul
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de prăsilă de la fermă. Și fără să înțeleagă de ce tataie nu se apropia, a sărit în camion. - Vino, bre, ce faci? s-a răstit tăticu la el. -Ce ai, Gogule? Vino, mă, să ne ajuți! i-a strigat mamaie din spatele camionului. -Ține-l bine, sunt mai răi decât un taur! i-a spus tăticu în timp ce îi dădea primul cocoș peste oblonul caroseriei, care, cu toate că era legat fedeleș, se zbătea ca un nebun. În lumina farurilor l-am văzut pe tataie. Era în
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
aflat ca din întâmplare. Lucrând pe cont propriu, ea nu avea cu ce să ducă macheta la concurs, dar a făcut ce a făcut și în ultimul moment a găsi un om care era dispus sa o ajute cu un camion. A încărcat în mare grabă, a depus macheta, luptându-se cu nenumărate impedimente. Pentru că nu stia când urmează să susțină prezentarea proiectului Anca a plecat la plajă lăsându-se purtată de valurile mării și ale visării. A fost chemată de
UN GÂND PENTRU ANCA PETRESCU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357466_a_358795]
-
Securității și după ce s-a aflat înafara zidurilor temnițelor. Securitatea nu l-a iertat că a refuzat colaborarea cu ei. A avut domiciliu obligatoriu în 1951-1952, a fost hărțuit în fel și chip, culminând cu un "accident" produs de un camion care l-a călcat provocându-i, printre altele, cinci fracturi de bazin. După un timp a mai petrecut și alți ani în detenție, între 1959-1963, pentru manifestări legate de Revoluția din Ungaria Vorbind de închisoarea pentru minori din Târgșor, autorul
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
lemn, încinse de căldură, în care ne-am lăsat micile bagaje ... Câteva rondouri de flori, care se chinuiau să reziste arșiței. Cabine de duș ... În locul celebrei livezi ... un șantier forfotind! Distanța dintre acest loc și malul Dunării era îndesat de camioane ce aduceau pietriș. Primăria obținuse ceva fonduri europene și se lucra intens la finalizarea celor doua bazine de ștrand ... teren de fotbal/tenis ... debarcader ... alei de promenadă. Praful îți înghițea jumătate din sanda. Organizatorul pusese doi băieți, cu furtunele, să
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
oameni, nu pentru că ai fi tu mai cu moț, ori mai frumoasă decât ce au acasă ... ci pentru că ești “altceva”. M-am ridicat și, cu tot focul ce pârjolea aerul, am făcut o plimbare, cu sora mea, până pe mal...printre camioane, nori de praf... N-aveai unde să te ascunzi. Nici urmă de umbră. În clădirea de cărămidă, căzuseră primii eroi ai berii. În căsuțe, apa din pahare era mai caldă ca un ceai. La soare, unele dame dansau...Erau în
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]