1,971 matches
-
nostru înspre complexitatea sufletului slav, cu toate atracțiile unei compensații, sau oare capriciul nostru să fie flatat, în analogiile lui exterioare cu iraționalul psihologiei rusești? Cineva spunea că românii iubesc romanele lui Dostoievski numai pentru dezmățul din ele. Într-adevăr, capriciul exterior și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate numai de teatrul dramei rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de conaționali, decât etalîndu-și defectele, insuficiențele. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viața este un prilej de capriciu subiectiv, de exercițiu minor al disprețului, de negativitate superficială. N-am întîlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun că nici unul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mult decât stupidă aceea care susține că responsabili de nașterea războaielor au fost totdeauna conducătorii și o castă de interesați. Oare poate crede cineva că toate războaiele care s-au dezlănțuit în omenire și-au avut originea numai în capriciul prinților, regilor și împăraților? Cine poate crede în războaiele de fantezie individuală sau în cele provocate de aranjamente negustorești? Dacă ele, precum se spune, plutesc în aer, atunci au un caracter impersonal și iresponsabil. Pacifismul - care are de partea sa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imperialistă un gust ofensiv, justificat atât prin cinism, cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și dolofan, își preumblă în creier harta lumii și, treaz sau turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și mediocru al unui gând care roade și macină națiunea în substanța ei. Imperialismul s-a conceput nu numai în palate, ci și la răspântii. De ce să fim așa de nedrepți cu masele și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dă o respirație largă individului, iar nu națiunii. Dar după un întuneric atât de mare, România n-avea nevoie de accelerarea ritmului ei istoric, ci de o aerisire a individului, de o mișcare liberă și arbitrară, de toată fantezia și capriciul care alcătuiesc un farmec indiscutabil al acestui regim. Dacă intram după o tiranie milenară într-un regim de autoritate, ne idiotizam cu toții, deveneam automate oficiale, cretini balcanici. Este drept că prin democrație România s-a lăbărțat în așa măsură, că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colectivitate. Și acest raport este determinat de ideile specifice pe care le reprezintă. Tirania nu servește un crez. Autoritatea prin bunul plac ar fi singura ei "idee170. Tiranul nu trebuie să aibă vreo calitate. Căci neurmărind nici un alt scop, decât capriciul lui și un statu quo al imbecilității, de ce fel de însușiri ar trebui să dispună, decât de violența instinctelor lui și de resemnarea supușilor? Cezarismul nu servește o mare finalitate istorică. El se bazează însă pe excelența unei personalități. Momentul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o neputință constituțională. Lipsa de sânge este izvorul înțelepciunii. Individualismul ultimelor decenii ale secolului trecut nu trebuie înțeles decât ca o reacție pasionată împotriva automatizării prin fetișismul evoluției, a implicației lui fataliste. Să fim noi oare simple instrumente ale devenirii, capricii ale curgerii lucrurilor, pretexte ale trecerii continue a firii? Revolta aceasta individualistă a avut o notă eroică, și ea este una din aparițiile periodice ale istoriei, consecutive epocilor de fatalism. Acest individualism nu trebuie confundat cu cealaltă specie de individualism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prezinte masele drept un conglomerat de somnambuli, comoționați și lipsiți de rațiune, de acel simț al responsabilităților specific omului alb, adult și civilizat. Prins în capcana lanțului asociațiilor stereotipe, alunecă ușor de la analogia mulțime-nebunie, la analogia mulțime-femeie: "Pe scurt, prin capriciile ei cotidiene, salturile bruște de la fervoare la tandrețe, de la exasperare la hohote de rîs, mulțimea este femeie chiar și atunci cînd e alcătuită din elemente masculine, cum de altfel se și întîmplă de obicei. Din fericire pentru femei, modul lor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimi proletare și turbulente. După părerea mea, în joc e mai curînd frica decît răul. Tranzitorii și provizorii, aceste mase vin și pleacă, se ridică și recad ca un aluat. În definitiv, ele rămîn neputincioase. Asocieri spontane de indivizi, aservite capriciilor mediului fizic, sfîșiate între accese de furie și accese de entuziasm, ele pot face, desigur, impresie. Dar oricît de admirabile s-ar fi dovedit a fi în momentele de fuziune, de surescitare colectivă, pe atît de jalnice redevin cînd sună
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
e) realizații (23%) sunt cei care doresc succesul, celebritatea, confortul, au venituri mari și educație superioară, cumpără produse noi, moderne, bucurându-se de un trai foarte bun; f) „eu însumi” (5%) sunt consumatorii individualiști, dornici să-și afișeze gusturile și capriciile, de regulă persoane tinere, cu educație superioară; g) empiricii (7%) sunt persoane care adoptă decizii pe baza experienței prin care au trecut, au educație superioară și cumpără, în general, peste necesar; h) conștienții sociali (9%) duc o viață simplă, deși
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
e) realizații (23%) sunt cei care doresc succesul, celebritatea, confortul, au venituri mari și educație superioară, cumpără produse noi, moderne, bucurându-se de un trai foarte bun; f) „eu însumi” (5%) sunt consumatorii individualiști, dornici să-și afișeze gusturile și capriciile, de regulă persoane tinere, cu educație superioară; g) empiricii (7%) sunt persoane care adoptă decizii pe baza experienței prin care au trecut, au educație superioară și cumpără, în general, peste necesar; h) conștienții sociali (9%) duc o viață simplă, deși
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
oferiți valoare și să vă satisfaceți clientul (angajatorul). Cine n-ar fi mulțumit de un astfel de aranjament? 4. Fiți Întotdeauna pregătit să găsiți un nou client (angajator). Este realitatea afacerilor pe cont propriu. Orice afacere care se respectă Înțelege capriciile pieței. Lucrurile se schimbă, iar dumneavoastră ar trebui să fiți pregătit să faceți la fel. 5. Puneți-vă Întrebarea: „Dacă i-aș trimite angajatorului meu o factură pentru serviciile prestate de mine, oare ar fi de acord să o plătească
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
slabe ale lumii”, eliberând astfel mintea de orice captivitate idolatră. Pentru cei care îl cunosc, Andrew Louth este mai ales un verb și o voce. Pentru cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă, articulată în stil britanic, cenzurând manierismul și estompând auctorialitatea. O astfel de scriitură (self-effacing) nu-și trădează de la bun început textura metafizică. Discursul se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ungaria în 1944 și eu, ca evreu, aș fi fost exterminat dacă tatăl meu nu ar fi aranjat ca eu să-mi asum o identitate falsă. Ce putea fi mai departe de normalitate? Am cunoscut, apoi, regimul sovietic, cu toate capriciile și excesele sale, înainte de a părăsi Ungaria și a deveni student la London School of Economics. Am fost influențat acolo de filosofia lui Karl Popper care, la rândul ei, m-a ajutat să-mi construiesc propriul sistem filosofic. Când am
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
perspective în defavoarea celei dintâi, pentru ca apoi să răstoarne, nu o dată, raportul de forțe într-un sens ori într-altul. În realitate, cele două poziții nu sunt neapărat contradictorii, ci complementare. Opțiunea lui Socrate e mai aproape, totuși de cratilism (nu capriciul subiectului, ci proprietățile obiectului ar determina, în ultimă instanță, numele ideal sau ideea numelui). Actul propriu-zis al numirii, al fabricării numelui, va presupune, așadar, imprimarea unei forme ideale asupra materiei lingvistice, asupra sunetelor și silabelor.2 Aspectul esențial pentru demonstrația
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trei prăvălii, așezate una lângă alta, parcă pentru a înlesni contemplarea „comportărilor diferite” ale diverselor forme sub care se înfățișează materia. Elementele invocate (metalul, pietrele prețioase, lemnul, cărbunele etc.) se organizează într-o ierarhie sui-generis, motivată doar în aparență de capriciile subiectivității observatorului. Altminteri, împrejurarea că pietrelor prețioase și metalelor nobile nu li se acordă o prea mare atenție poate căpăta o însemnătate aparte tocmai din perspectiva mizei fundamental prozaice și antipoetice a acestui tip de discurs. Altfel spus, tocmai pentru că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
incidența cooperării diferă de la un context social la altul, În funcție de particularități structurale, istorice, dar și personale. Relațiile se constituie natural, firesc, dintr-o propensiune inerentă către socializare a actorilor, dar, pe de altă parte, sunt mai puțin asiguratorii, mai expuse capriciilor personale și blocajelor de comunicare. Literatura rețelelor În analiza organizațională a identificat exemple empirice În care câmpuri sociale formează structuri de relații ce facilitează cooperarea socială și economică și funcționează ca mecanisme informale de reducere a oportunismului și incertitudinii. Ele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
oameni, ci de legi. Puterea nu trebuie să fie arbitrară, ci ea trebuie să rezulte din faptul că cetățenii, indiferent de poziția lor socială, se supun legilor și numai lor. Doar așa poate fi împiedicată guvernarea nedemocratică și supunerea la capriciile indivizilor care conduc. Principiul fundamental este acela că orice individ, indiferent de statutul și relațiile sale, trebuie să fie condus și judecat la fel ca toți ceilalți. Lipsa privilegiilor în fața legii este fundamentală. Nu contează nici un context particular. Legea de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
dispară dinaintea noastră ideea că femeia trebuie numai să placă, sădiți prin educație demnitatea personală în femeie, într-un cuvânt: sfârșiți odată tratamentul copilăresc ce ne dați (subl. M.M.) - de a ne lăuda în prezență, de a ceda la orice capriciu sub cuvânt că suntem femei, de a ne săruta mâna și de a ne compara cu îngerii, iar în absență a ne trata ca paria!... Într-un cuvânt, ne-am săturat să fim tratate ca femei, era să zic, ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
el trebuie hrănit („că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit”), cu ce altceva dacă nu cu vreascurile răbdării, cu energia muncii migăloase?... De aceea grija cea dintîi a moralistului este să scape de tirania muzelor, de capriciile inspirației. Inspirația poate veni sau nu, soarta poemului nu poate depinde de această necunoscută. Sincer sau complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe Voinescu, II: „Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și de nenorocirile consătenilor, nu fiindcă ar fi avut loc cine știe ce schimbări, ci fiindcă micul teatru al comunității, reprezentat în acel moment de prietenii mai vârstnici, participa în acel fel la devălmășia vieții. Primele schimburi de vorbe erau întotdeauna despre capriciile timpului, despre poziția norilor și a soarelui, despre vânturi și ploaie. Apoi firește urma șiragul de nenorociri: măgari mușcați de vipere la pășune, capre sau viței căzuți în prăpăstii, prăbușiri de adăposturi din paie, livezi lovite de secetă și uscate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dintre personaje, iar adevăratul autor se afla în altă parte. — Prea multă filosofie, spuse Vocea. Iacob nu o luă în seamă și parcurse foile fără grabă, mai ales că Vocea nu știa ce înseamnă plictiseala. — Credeam că e doar un capriciu, spuse după ce termină. Alese teancul potrivit și așeză foile peste celelalte : Genul ăla de relatare în care bătrânii uită ziua de ieri, dar își aduc aminte ce-a fost cu jumătate de secol în urmă... Am impresia că jurnalistul e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru celălalt o adorație ilimitată pentru valoarea idolului său. Ioanide își făcuse în podul casei lui Hergot o odăiță în care se refugia când voia să fie liniștit sau când se plictisea de lume, și Elvira, care știa de aceste capricii, nu-l căuta niciodată aici și nu frecventa pe Hergoți. În schimb, însă, Conțescu și Paulina, având în vedere că între Erminia și arhitect exista o logodnă spirituală, îl numeau pe Ioanide în glumă "cumnate". G. Călinescu - Spune, cumnate, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu spontaneitatea ei caracteristică și cu predilecția pentru vorbele mari: "Iubesc G. Călinescu pe altcineva". Ioanide își dădea seama perfect că, dacă Sultana ar fi pus ochii pe altcineva, ar fi fost ireductibilă, și el, Ioanide, dacă ar fi avut capriciul de a o câștiga, ar fi trecut prin încercările cele mai dure. Vara mergea spre sfârșite și doamna Ioanide și Pica se întoarseră de la mare. Cam în același timp reapăru și Tudorel, așezîndu-se într-o zi pe neașteptate la masă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerlioaica, de-a binelea supăratăpe Hangerliu, uitând că e condamnat la moarte. - Atunci, messieurs, bien le bonsoir! G. Călinescu . - Ești nebun de-a binelea! zise Hangerlioaica, pentru caresentința era o enormitate, o glumă proastă, imposibil de executat, mai degrabă un capriciu de sus spre a o sili să se ploconească. În clan erau mai mulți aviatori, dintre care unul, pilot emerit, cunoscut în străinătate, poseda un aparat propriu. Hangerlioaica îl incită, îl imploră, îl decise în fine să se plaseze cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]