1,858 matches
-
pe pământ. Putea exista un alt loc mai liniștit decât acel mare panteon în care se transformase vechiul fort de la capătul Saharei într-o zi fără vânt? De ce fusese construit aici, în mijlocul pustiului, departe de puțurile cunoscute și de rutele caravanelor, departe de oaze și granițe, chiar în inima celui mai absolut neant, nimeni nu părea să știe. „Fortul Gerifíes“, mic și inutil, avea sens doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără îndoială, dacă ar fi căzut în mâinile urmăritorilor săi. Și amândoi știau că, dacă ar fi dispărut pentru totdeauna în „pământul pustiu“ din Tikdabra, ar fi intrat direct în lumea legendei, la fel cum intrase, la vremea ei, „Marea Caravană“ și la fel cum intrau eroii ce nu se predau niciodată. Ar fi trecut un veac până când poporul care-l iubea avea să-și piardă speranța că într-o zi miticul Abdul-el-Kebir se va întoarce din deșert, iar dușmanii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce să-și scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri și le curăță de nisip. Soldați care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându-și viața în deșert - clătină din cap de mai multe ori. Nu. N-aveți dreptul la apă, nici la viață, până nu-l găsesc pe Gacel Sayah. — Gacel nu e cu familia lui. — De unde știi? — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni și animale împrăștiate în jurul său, cît se vedea cu ochii în depărtare, și în acel moment, Gacel Sayah, inmouchar din stirpea Kel-Talgimus, supranumit de ai săi Vânătorul, își dădu seama că era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
depărtare, și în acel moment, Gacel Sayah, inmouchar din stirpea Kel-Talgimus, supranumit de ai săi Vânătorul, își dădu seama că era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în pungile celor mai bogați negustori, diamante cât bobul de năut. Aici se afla „Marea Caravană“ din legende, străvechiul vis al tuturor visătorilor deșertului, o mie și una de bogății, pe care nici măcar Șeherezada n-ar fi îndrăznit să și le imagineze vreodată. Era acolo, dar nu simți nici o bucurie văzând-o, ci doar o profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui, și înțelegând imensa disperare a ultimelor lor clipe, tăria lui de caracter cedă. își puse cortul printre morți și se așeză să-i privească, întrebându-se care din ei era Gacel, unchiul său, miticul războinic aventurier, angajat să protejeze caravana împotriva atacurilor bandiților și hoților, dar care nu reușise s-o protejeze de adevăratul ei dușman: deșertul. Rămase treaz toată ziua în compania morților; era pentru prima oară când cineva se afla alături de ei de când moartea îi prinsese din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
veacuri că nimic nu e mai rău în deșert și nimic nu-i obosește și nu-i demoralizează mai mult pe oameni decât să umble dintr-un loc în altul fără nici o țintă. De aceea, fără îndoială, când călăuza „Marii Caravane“, din cauza unei împrejurări pe care nimeni n-o va ști vreodată, se pomenise dintr-o dată în universul necunoscut al „pământului pustiu“, preferase să continue în aceeași direcție, încredințat că Alah avea să face drumul mult mai scurt decât era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să i se scurgă un firișor de sânge pe la colțul buzelor, și închise ochii cu un gest de mare durere și descurajare. Când îi deschise din nou, făcu un semn spre săculețul care rămăsese alături de cadavrul grăsanului. — Ai găsit „Marea Caravană“? încuviință cu un gest și arătă în spatele lui. — E acolo; la trei zile de drum. Celălalt clătină din cap, ca și cum i-ar fi venit greu să creadă sau l-ar fi uimit faptul că exista cu adevărat. Apoi închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
intra în istoria deșertului și în legendele sale ca primul om care a învins „pământul pustiu“ din Tikdabra. Și poate că, de asemenea, într-o zi se va ști că a fost și cel care a găsit în sfârșit „Marea Caravană“. „Marea Caravană“! Ar fi fost de-ajuns ca ghizii ei să o ia puțin spre sud ca să se salveze, dar Alah n-a vrut să fie așa, și nimeni în afară de El nu putea ști pentru ce păcate groaznice îi pedepsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
istoria deșertului și în legendele sale ca primul om care a învins „pământul pustiu“ din Tikdabra. Și poate că, de asemenea, într-o zi se va ști că a fost și cel care a găsit în sfârșit „Marea Caravană“. „Marea Caravană“! Ar fi fost de-ajuns ca ghizii ei să o ia puțin spre sud ca să se salveze, dar Alah n-a vrut să fie așa, și nimeni în afară de El nu putea ști pentru ce păcate groaznice îi pedepsise pe călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de-a rândul, uimind tinerii cu isprăvile singurului bărbat ce a sfidat o întreagă armată și „pământul pustiu“ din Tikdabra în același timp. Și le va povesti nepoților săi ce-a simțit în acea zi petrecută în compania spiritelor „Marii Caravane“, și cum le mărturisise teama lui de-a muri în acel pustiu, și cum glasurile stinse ale mumiilor și degetele lor descărnate îi arătaseră drumul cel bun, și cum îl urmase trei zile și trei nopți, fără să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în tăcere, luă moneda și-o cercetă interesat: — Nu se văd prea multe ca asta, zise. Acum circulă doar bancnote murdare a căror valoare se schimbă de la o zi la alta. Cine ți-a dat-o? — Un bătrân conducător de caravane, răspunse fără să mintă, dar și fără să spună adevărul adevărat. Avea o grămadă. — Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar și fără să spună adevărul adevărat. Avea o grămadă. — Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă angajasem să însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să scuip sânge și m-au respins. „Ai tuberculoză, mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli...“ - clătină din cap, ca și când i-ar fi fost greu să accepte capriciile destinului. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
scuip sânge și m-au respins. „Ai tuberculoză, mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli...“ - clătină din cap, ca și când i-ar fi fost greu să accepte capriciile destinului. în curând împlinesc nouăzeci de ani, continuă. Și din „Marea Caravană“ n-a rămas nimic. — Cum te-ai lecuit de oftică? vru să știe Gacel. Băiatul meu cel mare și prima mea soție au murit de asta. M-am înțeles cu un măcelar din Tombuctu, răspunse bătrânul. Am lucrat un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
va ajunge în Raiul făgăduit sau, dimpotrivă, va fi condamnat să rătăcească pe vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în zdrențe reîncepându-și marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În manuscris. Caligrafia e fragilă, șovăitoare și chinuită: Lângă iubita ta, Khayyam, cât erai de singur! Acum, că a plecat, te vei putea ascunde În ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase pagini din autorii pe care-i admiră. Câteodată, se pornește o discuție, dar aceasta se oprește imediat. Când Hasan vorbește despre certitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Spun „acest oraș”, dar nu e vorba, la drept vorbind, de un oraș. Se istorisește Încă, prin partea locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să vadă minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-a lungul lui și atinse un zid Împrejmuitor de pământ. Ansamblul i se păru de o mărime respectabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
este sincer, dar Nizam se arată iritat. — Când vei fi cumpărat toate cărțile, când Îți vei fi umplut toate ulcioarele cu vin și Îți vei fi acoperit cu bijuterii toate amantele, vei Împărți milostenii celor aflați În nevoie, vei plăti caravana din Mecca, vei construi o moschee care să-ți poarte numele! Înțelegând că detașarea și modestia cerințelor sale i-au displăcut gazdei, Omar prinde curaj: — Mi-am dorit Întotdeauna să clădesc un observator, cu un mare sextant de piatră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă a ismailiților, acest tâmplar fu primul lor martir”, consideră un cronicar, adăugând că primul lor mare succes a fost repurtat În apropiere de cetatea Kain, situată la sud de Nishapur. O caravană sosea de la Kirman, cuprinzând mai bine de șase sute de neguțători și pelerini, ca și o importantă Încărcătură de antimoniu. La o jumătate de zi de drum de Kain, bărbați Înarmați și mascați i-a oprit calea. Conducătorul caravanei crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nishapur. O caravană sosea de la Kirman, cuprinzând mai bine de șase sute de neguțători și pelerini, ca și o importantă Încărcătură de antimoniu. La o jumătate de zi de drum de Kain, bărbați Înarmați și mascați i-a oprit calea. Conducătorul caravanei crezu că era vorba de tâlhari, vru să negocieze o răscumpărare, după obicei. Dar nu despre asta era vorba. Călătorii fură conduși către un sat Întărit, unde au fost ținuți vreme de câteva zileîi predici, Îndemnați fiind să se convertească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un sat Întărit, unde au fost ținuți vreme de câteva zileîi predici, Îndemnați fiind să se convertească. Unii acceptară, alți câțiva au fost eliberați, cea mai mare parte au fost, În cele din urmă, masacrați. Cu toate acestea, atacul asupra caravanei va părea În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Sfetnicii prințului au fost Înlocuiți de ismailiți. Conducătorii străjilor, care reușiseră capturarea lui Sabbah, au fost uciși, unul după altul. Propria mea strajă a fost schimbată cu oamenii Studentului-cu-Cicatrice. Ce-mi mai rămânea de făcut? Să plec cu cea dintâi caravană de pelerini, să vin să le Înfățișez celor care poartă paloșul Islamului, lui Nizam al-Mulk și lui Malik Șah. În aceeași seară, Khayyam l-a condus pe Abu Taher la vizir. Îl prezintă, apoi Îi lăsă să discute Între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său, pentru ceremoniile de patruzeci de zile. I-am dezvăluit identitatea dumneavoastră și i-am dovedit că sunteți nevonovat, dar oamenii săi nu trebuie să știe nimic. S-a angajat să vă conducă până la frontiera otomană, pe drumuri pe care caravanele nu le cunosc. Ne așteaptă În satul șah-Abdul-Azim. Aveți bani? — Da. Le-am dat două sute de tumani salvatoarelor mele, dar mi-am păstrat aproape patru sute. Nu e de-ajuns. Va trebui să le Împărțiți jumătate din ce aveți Însoțitorilor dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]