1,368 matches
-
oră, descriind un cerc larg; de fiecare dată ei sunt mai puțini. Nici artileria franceză nu se apropie suficient pentru a provoca un număr mare de victime. Călăreții francezi încearcă totul: să străpungă careele inamice, să sară cu caii în mijlocul careului, dar fără rezultate notabile: englezii se clatină dar majoritatea careelor nu pot fi străpunse. Conform unei scheme clasice pentru tactica acelor vremuri, pentru a se proteja în timpul șarjelor, tunarii anglo-aliați se refugiază în interiorul careelor, însă tunurile rămân la discreția francezilor
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
a pune stăpânire din nou asupra satului. Cele patru batalioane care mai rămăseseră din brigada Viviez au fost însărcinate cu sprijinirea atacului. Văzând cele două brigăzi izolate, fără protecție pe flanc, Liechtenstein și-a trimis cavaleria împotriva lor. Dispuși în careuri, oamenii lui Molitor au suferit pierderi grele, dar au respins asaltul escadroanelor austriece și, în jurul orei 9:45, francezii aveau din nou controlul asupra mult-disputatului sat Aderklaa, însă cu prețul unor pierderi uriașe, unele surse afirmând că francezii ar fi
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
regimentelor. Primii care au intrat în contact cu inamicul au fost carabinierii din cele două regimente care formau brigada lui Defrance, pe care mareșalul i-a condus apoi spre dreapta, împotriva grenadierilor austrieci din rezervă, dispuși în mase sau în careuri, iar în urma lor, cuirasierii au reușit să treacă prin sabie un batalion austriac. Solicitată de mareșal încă de la început, cavaleria ușoară a Gărzii, 4 escadroane de "chevau-légers" polonezi și 4 de vânători călare, aproape 2 000 de săbii, intră cu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
întăriri divizia de cuirasieri a lui Saint-Sulpice. Restul cavaleriei ușoare, brigada lui Marulaz, se afla în frunte pentru a deschide drumul. Pe măsură ce înainta, artileria franceză deschidea focul, înainte de a își schimba poziția iar infanteria era eșalonată pe regimente, batalioanele formând careu atunci când cavaleria inamică se apropia prea mult, doar pentru a-și relua apoi marșul. Astfel, parțial ascunși de culturile de porumb, în afara razei focului de muschetă austriac, dar sub bombardamentul constant al artileriei acestora, soldații francezi au înaintat spre sud
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
linii, însă, văzând cavaleria austriacă pregătindu-se să șarjeze, MacDonald a ordonat celorlalte batalioane să rămână în coloană și să se dispună în spatele celor două flancuri ale primelor două linii. Divizia Séras s-a plasat în spate, închizând astfel un careu gigantic, lung de peste 800 de metri și lat de circa 550 de metri. Teoretic, MacDonald putea conta pe sprijinul lui Bernadotte, însă saxonii săi s-ar fi dispersat rapid. Formația foarte neobișnuită adoptată de MacDonald nu era deci coloana des
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
metri și lat de circa 550 de metri. Teoretic, MacDonald putea conta pe sprijinul lui Bernadotte, însă saxonii săi s-ar fi dispersat rapid. Formația foarte neobișnuită adoptată de MacDonald nu era deci coloana des amintită în literatură, ci un careu, conceput astfel pentru că era probabil ca aceste trupe să fie atacate din trei părți. De asemenea, contrar unui mit ce s-a născut despre această acțiune, formația nu fusese adoptată pentru că trupele ar fi fost neexperimentate. Pentru a susține atacul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ce s-a născut despre această acțiune, formația nu fusese adoptată pentru că trupele ar fi fost neexperimentate. Pentru a susține atacul de infanterie, Marea Baterie, cât și piesele divizionare au înaintat spre inamic, intensificându-și tirul iar pe flancurile marelui careu s-a dispus divizia de cavalerie ușoară a lui Sahuc din cadrul „Armatei din Italia”, alături de cavaleria Gărzii, pe dreapta, iar pe stânga divizia de cavalerie grea a lui Nansouty. Spre amiază, MacDonald și marele careu se puseseră în mișcare în
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
tirul iar pe flancurile marelui careu s-a dispus divizia de cavalerie ușoară a lui Sahuc din cadrul „Armatei din Italia”, alături de cavaleria Gărzii, pe dreapta, iar pe stânga divizia de cavalerie grea a lui Nansouty. Spre amiază, MacDonald și marele careu se puseseră în mișcare în direcția Süssenbrunn, iar austriecii, văzând această enormă masă de oameni, cu stindardele desfășurate și tobele bătând șarja, susținută de cavalerie și artilerie, au deschis focul cu toate piesele disponibile. Arhiducele Carol a ordonat manevre pentru
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
sparge. În aceste momente cruciale, "General der Kavallerie" Liechtenstein și-a trimis înainte toată cavaleria disponibilă într-o șarjă masivă menită să câștige timp pentru infanteria austriacă, aflată sub o presiune imensă. Cu toate acestea, francezii reușesc să formeze rapid careuri și șarja eșuează, dar cavaleria franceză nu profită de ocazie pentru a lansa o contrașarjă. Desfășurați prea în spate conform ordinelor comandantului lor, pentru a fi protejați de mitralia inamică, oamenii lui Nansouty răspund prea târziu apelului lui MacDonald iar
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
departe de această acțiune, iar Bessières fusese rănit și se afla în spatele liniilor, astfel că ocazia a trecut, făcându-l pe Napoleon să remarce cu dezgust că este pentru prima dată când cavaleria îl dezamăgește. Astfel, în jurul orei 14, marele careu al lui MacDonald a fost nevoit să se oprească, generalul solicitând întăriri și adăpostindu-și oamenii într-o adâncitură a terenului. Întăririle nu au întârziat, Împăratul trimițându-i cei 5 000 de oameni din divizia bavareză a lui De Wrede
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Marmont au profitat de avantajul obținut. Hohenzollern a încercat să restabilească o linie defensivă la nord de Wagram, de-a lungul râului Russbach. Pentru a opri urmărirea cavaleriei ușoare a lui Colbert, el le-a ordonat batalioanelor sale să formeze careuri. Brigada lui Coehorn și regimentul 10 ușor au avansat și au atacat la baionetă. Opt sute de austrieci au căzut în mâinile oamenilor lui Oudinot, iar restul s-au repliat către Wolkersdorf. Francezii erau însă epuizați fizic și psihic și nu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
au urmărit decât cu încetineală. În jurul orei 16, în jurul localității Wagram, câteva zeci de soldați francezi au intrat în panică atunci când cavaleria inamică s-a arătat în apropiere. Fuga lor a fost oprită atunci când au întâlnit infanteria Gărzii, formată în careuri, pentru a proteja cartierul general al Împăratului. O oră mai târziu, s-a produs un alt moment de panică și Garda a fost din nou nevoită să formeze careuri, atunci când au apărut în spatele liniei franceze patrule călare ale arhiducelui Ioan
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lor a fost oprită atunci când au întâlnit infanteria Gărzii, formată în careuri, pentru a proteja cartierul general al Împăratului. O oră mai târziu, s-a produs un alt moment de panică și Garda a fost din nou nevoită să formeze careuri, atunci când au apărut în spatele liniei franceze patrule călare ale arhiducelui Ioan. Acesta din urmă a fost însă informat despre retragerea armatei austriece și s-a retras la rândul său. La dreapta, Davout a urmărit de asemenea trupele lui Rosenberg, a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
formația inamică, care era apoi atacată la baionetă de coloana de atac. Armata franceză, în mod obișnuit, avansa cu companiile „de centru” în centru și cu cele „de elită” pe flancuri. Schema clasică era: cavaleria obliga infanteria inamică să formeze careu sau altă formație compactă și deci cu putere de foc scăzută și artileria deschidea focul asupra oamenilor masați aproape unul de altul, cauzând pierderi maxime. Aceste formații reprezentau un singur batalion sau un singur regiment, fiind regula pentru o luptă
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
de infanterie putea să fie anihilitată în nici zece de minute. Și aceasta se întâmpla îndeosebi atunci când călăreții, folosindu-și viteza și manevrabilitatea, ajungeau să atace din flanc sau din spate. De aceea, formația standard pentru apărare împotriva cavaleriei era careul: un batalion sau un regiment se dispunea în careu, latura acestuia având trei șiruri de soldați: rândul întâi, îngenunchiați, rândul al doilea în picioare vor deschide focul; rândul al treilea încarcă armele pe care le dă apoi celor din față
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
de minute. Și aceasta se întâmpla îndeosebi atunci când călăreții, folosindu-și viteza și manevrabilitatea, ajungeau să atace din flanc sau din spate. De aceea, formația standard pentru apărare împotriva cavaleriei era careul: un batalion sau un regiment se dispunea în careu, latura acestuia având trei șiruri de soldați: rândul întâi, îngenunchiați, rândul al doilea în picioare vor deschide focul; rândul al treilea încarcă armele pe care le dă apoi celor din față. Ofițerii și artileriștii se vor proteja, mergând în mijlocul careului
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
careu, latura acestuia având trei șiruri de soldați: rândul întâi, îngenunchiați, rândul al doilea în picioare vor deschide focul; rândul al treilea încarcă armele pe care le dă apoi celor din față. Ofițerii și artileriștii se vor proteja, mergând în mijlocul careului. Odată adoptată această dispunere, sincronizarea era esențială: primele 2 rânduri deschid focul în același timp, atunci când cavaleria inamică se află la circa 50 de metri distanță. Astfel, primii cai și călăreți vor cădea, antrenând deseori și căderea celui de-al
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
aceasta”. Dacă însă se trage nesincronizat, prea devreme sau prea târziu, viteza călăreților nu va scădea suficient și animalele, aflate în plină viteză nu vor mai putea fi oprite doar de baionete. Cele mai mari șanse de a sparge un careu le aveau cuirasierii, cuirasa având șanse bune să facă gloanțele să ricoșeze. Cu toate acestea, în general, cavaleria avea șanse foarte mici de a putea sparge un careu. O asemenea formație nu avea nici „flanc” și nici „spate”, ci patru
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
oprite doar de baionete. Cele mai mari șanse de a sparge un careu le aveau cuirasierii, cuirasa având șanse bune să facă gloanțele să ricoșeze. Cu toate acestea, în general, cavaleria avea șanse foarte mici de a putea sparge un careu. O asemenea formație nu avea nici „flanc” și nici „spate”, ci patru „fețe.” Careul, fiind o formație foarte compactă era însă extrem de vulnerabil focului artileriei și infanteriei inamice, acesteia din urmă neputându-i răspunde decât cu maxim 1/4 din
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
aveau cuirasierii, cuirasa având șanse bune să facă gloanțele să ricoșeze. Cu toate acestea, în general, cavaleria avea șanse foarte mici de a putea sparge un careu. O asemenea formație nu avea nici „flanc” și nici „spate”, ci patru „fețe.” Careul, fiind o formație foarte compactă era însă extrem de vulnerabil focului artileriei și infanteriei inamice, acesteia din urmă neputându-i răspunde decât cu maxim 1/4 din puterea sa de foc normală (doar soldații de pe latura din dreptul inamicului puteau trage
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
artileriei și infanteriei inamice, acesteia din urmă neputându-i răspunde decât cu maxim 1/4 din puterea sa de foc normală (doar soldații de pe latura din dreptul inamicului puteau trage). Dacă însă, din anumite motive, soldații nu puteau deschide focul, careul era extrem de vulnerabil, mai ales pentru cavalerie. A fost cazul la Bătălia de la Fère Champenoise, unde o furtună neașteptată a udat cremenele muschetelor unui regiment din „Tânăra Gardă”. Acești soldați de elită, dispuși în careu nu au putut deschide focul
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
soldații nu puteau deschide focul, careul era extrem de vulnerabil, mai ales pentru cavalerie. A fost cazul la Bătălia de la Fère Champenoise, unde o furtună neașteptată a udat cremenele muschetelor unui regiment din „Tânăra Gardă”. Acești soldați de elită, dispuși în careu nu au putut deschide focul și au fost tăiați în bucăți de cavaleria inamică. Excepția o constituia o singură formație ce aducea împreună mai multe regimente, mai multe brigăzi sau chiar mai multe divizii. Ele se referă aproape exclusiv la
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
atât de compactă. Este de notat că la Bătălia de la Wagram, mareșalul francez MacDonald a organizat mai multe divizii „în masă”, spărgând linia de luptă inamică. De asemenea, din 1808, această formație a fost preferată de armata austriacă dispunerii în careu, pentru a contra atacul de cavalerie. Decizia a avut rezultate foarte bune mai ales în bătăliile pe teren denivelat, dar careul era mai eficient în câmp deschis pentru a contra cavaleria. Atunci când mărșăluia, mai ales atunci când o făcea pe un
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
spărgând linia de luptă inamică. De asemenea, din 1808, această formație a fost preferată de armata austriacă dispunerii în careu, pentru a contra atacul de cavalerie. Decizia a avut rezultate foarte bune mai ales în bătăliile pe teren denivelat, dar careul era mai eficient în câmp deschis pentru a contra cavaleria. Atunci când mărșăluia, mai ales atunci când o făcea pe un drum, o armată a epocii folosea coloana de marș. În mod evident, soldații dispuși astfel se deplasau rapid, dar erau extrem de
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
Mouton, în fruntea Tinerei Gărzi protejează retragerea armatei. La Bătălia de la Wagram, sunt angajați îndeosebi Grenadierii Călare care, din cauza unor deficiențe în comunicare, nu exploatează ocazia de a ataca flancul cuirasierilor austrieci. Infanteria este nevoită să formeze de câteva ori careu, atunci când apar pe neașteptate niște călăreți inamici, dar aceștia nu îndrăznesc să angajeze Garda. În 1811, la Fuentes de Onoro, Mareșalul André Masséna ordonă șarja grenadierilor călare, menită să dea peste cap linia inamică. Totuși, comandantul Gărzii, Bessières, nu este
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]