1,488 matches
-
1974 , publicată în Buletinul Oficial nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificările ulterioare; - anexa nr. 1 la Decretul nr. 146/1985 privind înființarea colectivelor de lucrări cadastrale; - Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezică, topofotogrammetrică și cartografică, precum și procurarea, deținerea și folosirea datelor și documentelor rezultate din această activitate, publicat în Buletinul Oficial nr. 111 din 26 septembrie 1971; - orice alte dispoziții contrare prezentei legi. NOTĂ: I. Reproducem mai jos dispozițiile art. II, III și IV din
LEGE nr. 7 din 13 martie 1996 (**republicată**)(*actualizată*) cadastrului şi a publicităţii imobiliare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/267305_a_268634]
-
intenționat. A.2/4.17│Amplificator de X/3, │- Rez. MSC.191(79) IMO. │inclusiv CEI 60945 X/3, │- Rez. Rectificarea 1 (2008). A.2/4.20│Sistem de control al │- Reg. X/3, │- Rez. A.2/4.21│Material cartografic Punctul a fost mutat la A.1/4.45. │ │ │pentru radarul de bord A.2/4.22│Dispozitiv pentru A.2/4.23│Dispozitiv pentru X/3, │- Rez. X/3, │- Rez. A.2/4.27│Indicator al unghiului A.2
ANEXE din 11 decembrie 2013 la Hotărârea Guvernului nr. 1.094/2013 (Anexe 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272322_a_273651]
-
de recepție A.2/4.19 │Compas magnetic pentru │- Reg. X/3, │- Rez. Rectificarea 1 (2008). A.2/4.20 │Sistem de control al │- Reg. X/3, │- Rez. A.694(17) a IMO, │- EN 60945 A.2/4.21 │Material cartografic Punctul a fost mutat la A.1/4.45. │ │ │pentru radarul de bord A.2/4.22 │Dispozitiv pentru A.2/4.23 │Dispozitiv pentru A.2/4.24 │Indicator de împingere │- Reg. X/3, │- Rez. A.694(17) a
ANEXE din 12 aprilie 2006 (*actualizate*) privind echipamentul maritim*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273920_a_275249]
-
o căpitănie de călăreți, iar alta ar fi preluare prin extensie a denumirii satului Călărașii Vechi, deoarece din acel sat și din oraș erau recrutați pentru armată cei mai buni călăreți. Lichireștiul este menționat pentru prima dată într-o , operă cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită în Italia, la Padova. Populația era reprezentată la acea dată de oameni liberi care se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, români și un număr mic de bulgari și turci. O categorie aparte erau călărașii
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
domniei lui Radu Paisie, amintește că Băileștiul exista încă din vremea domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418). Fiind o localitate destul de cunoscută prin târgurile săptămânale sau bâlciurile anuale, prin numărul mare de locuitori pentru acea perioadă, Băileștiul se găsește în documente cartografice ale vremii, cum ar fi harta realizată în anul 1718 de Anton Maria del Chiaro după Harta Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, ori prima hartă geografică a Olteniei întocmită în anul 1722 de căpitanul austriac
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
al unei televiziuni centrale, trei posturi de radio și apar mai mult de 15 ziare și publicații periodice județene sau regionale. Arhiva științifică și documentară cuprinde diapozitive, clișee foto și fotografii, înregistrări audio și video din cercetările de teren, documente cartografice și de presă (peste 100.000 de unități documentare). 8.800 de publicații (cărți, periodice, pliante) și 400 de casete (audio și video) și discuri alcătuiesc fondul bibliotecii. M.N.A. este editorul Colecției "Bibliotheca Romaniae Historiae Agriculturae" (seriile "Din Istoria Exploatațiilor
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
turistic, există o copie fidelă a fermei familiei Ewing din serialul Dallas și o copie miniaturală a turnului Eiffel (54 m). Arhiva științifică și documentară cuprinde diapozitive, clișee foto și fotografii, înregistrări audio și video din cercetările de teren, documente cartografice și de presă (peste 100.000 de unități documentare). 8.800 de publicații (cărți, periodice, pliante) și 400 de casete (audio și video) și discuri alcătuiesc fondul bibliotecii. M.N.A. este editorul Colecției "Bibliotheca Romaniae Historiae Agriculturae" (seriile "Din Istoria Exploatațiilor
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
în DN21). Orașul este nod feroviar, aici întâlnindu-se calea ferată Făurei-Fetești cu calea ferată Urziceni-Slobozia-Țăndărei. Țăndăreiul a devenit oraș în anul 1968. Prima atestare documentară datează de la 18 iunie 1594, într-un act emis de Mihai Viteazul. Prima mențiune cartografică a localității se face în harta militară austriacă a Țării Românești, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia și satul Țăndărei intră în stăpânirea lui Filip Lens, crescut sub protecția
Țăndărei () [Corola-website/Science/297037_a_298366]
-
Batoți. O altă părere este legată de desele încăierări dintre locuitorii acestui sat, locuitorii satului vechi, cer (Devesel) încăierării provocate de lupte pentru împărțirea pășunilor de unde "„bat pe toți”" - Batoți. Harta austriacului Hr. Schwantz datată în 1723 este primul document cartografic care menționează numele satelor Batoți - Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului. Satul Mileni are
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
2002 satul Băhnășeni (din comuna Pârjol ), avea 894 de locuitori. Pe parcursul celor trei veacuri de existență , localitatea a cunoscut mai multe denumiri , variante ale unei grafii diferite a toponimicului Băhnășeni, după cum urmează: Băhnicenii , Bahnașenii, Bahmașemii, Băhnășenii și Cehnășenii. În ce privește izvoarele cartografice , localitatea apare pentru prima dată în anul 1790 în harta lui Otzellowitz. Din punct de vedere al culturii populare materiale și spirituale , localitatea Băhnășeni se încadrează în zona etnografică TROTUȘ. Toponimele dealurilor din jur sunt: Aramei ,Sorbului, Ariei, Runcului; pâraile
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
Felmer se numără printre primele localități atestate din România. Din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea (în germană "Repser Stuhl"). În 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima hartă a Transilvaniei, întocmită pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul 1580 datează un document, păstrat în arhivele din Sibiu, care atestă că un proces între frații Bartholomäus și Michael Weinisch, din Felmer, pentru împărțirea unei proprietăți, a fost judecat de Universitatea Națiunii Săsești. Primarul (în
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
de pe râul Kalka (1239), unde rușii au fost învinși de tătari (mongoli) în drumul lor spre vest. Pe de altă parte, Nicolae Iorga făcea aserțiunea că numele ar proveni de la un român, "Ploscuță", care ar fi întemeiat satul. Primele mențiuni cartografice se regăsesc pe hărțile armatei habsburgice și țariste din 1810, unde se menționează prezența unei biserici din lemn, înlocuită mai apoi - datorită înmulțirii populației locale - cu o alta mult mai mare către anii 1865 - 1870, tot din lemn pe locul
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
stâng al râului Suceava. Accesul în localitate se face parcurgând DN 29, până în cartierul Salcea ( 12 km ) și de acolo pe un drum asfaltat, pe o distanță de 8 km. Satul Prelipca a fost atestat la 1828, într-un document cartografic, ca parte componentă a moșiei Salcea. Ulterior satul a făcut parte, începând cu anul 1875, din comuna Salcea. Din 2003, comuna Salcea, în urma unui referendum, a devenit așezare urbană. Celelalte foste sate ale comunei - Plopeni, Salcea și Văratec - au primit
Prelipca, Suceava () [Corola-website/Science/301988_a_303317]
-
unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o indicație grafică. În harta cadastrală din 1783, pe care N. Grămadă a avut posibilitatea s-o consulte apare notat cătunul "La Poienile". Ceva mai târziu, în 1790 pe harta întocmită
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
ca o mică fortăreață” și că a fost “martoră a războiului ruso - turc din perioada 1827 - 1829”. Cu toate acestea, urmele unei mai vechi civilizații geto-dacice au fost descoperite cu ocazia unor săpături arheologice efectuate în sud-vestul comunei. Prima atestare cartografică datează din secolul al XVI-lea. Pe harta Stolnicului Cantacuzino apare în anul 1700, iar mai târziu, în 1723, istoricul Friedersch Schwartz certifică existența localității și o preia ca atare în hărțile sale. În urma sondajelor arheologice efectuate în septembrie 1969
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
naturale și a stratului de cultură marcat de prezență umană și metodă tipologica ce se aplică la artefacte, morminte, structuri și monumente fixe, precum și pentru clasificarea acestora. Se mai pot efectua analize combinatorii de la tipologie la metode precum cea comparativa, cartografica, prin analiza polenului, testarea fluorului, dendrologie și metode arheomagnetice și radioactive (Carbon 14). Ultima etapă importantă este cercetarea în laborator prin care materialul descoperit este prelucrat, tratat, desenat, fotografiat, etichetat, datat, curățat chimic sau mecanic, stabilizat, reconstruit și conservat în cadrul
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
de fabricare și structura materiei prime. Geografia istorică este rezultat în urmă legăturilor strânse dintre istorie și geografie. Preia mediul de la geografie și evoluția socială de la istorie, reprezentând studiul interdependentei, în timp, a mediului natural și a societății umane. Izvoarele cartografice reprezintă o categorie importantă de surse istorice. Identificarea și localizarea în teren a informației istorice se realizează cu ajutorul geografiei istorice. Alături de metodă comparativa, critică și statistică, prin intermediul metodei cartografice se pot oferi noi concluzii cercetătorului. Climatologia istorică presupune studierea preocupărilor
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
interdependentei, în timp, a mediului natural și a societății umane. Izvoarele cartografice reprezintă o categorie importantă de surse istorice. Identificarea și localizarea în teren a informației istorice se realizează cu ajutorul geografiei istorice. Alături de metodă comparativa, critică și statistică, prin intermediul metodei cartografice se pot oferi noi concluzii cercetătorului. Climatologia istorică presupune studierea preocupărilor umane în legătură cu mediul înconjurător și stabilirea precisă și amănunțită a variațiilor climatice prin alcătuirea unor serii sau cicluri climatice. Dendroclimatologia interpretează aspectul inelelor de creștere concentrica ale arborilor prin
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
și a elaborat teoria și metodele pentru determinarea suprafeței fizice a Pământului. Cam la jumătatea acestei perioade au apărut aerofotografierea și fotogrammetria care, într-un timp relativ scurt, au devenit cele mai importante metode de cercetare topografică și de reprezentare cartografică a suprafeței Pământului. În a doua jumătate a acestei perioade, în corelație cu dezvoltarea intensivă a industriei și a construcțiilor, au început să se folosească pe scară largă metodele aplicative ale geodeziei, care a devenit astfel o știință tehnică ce
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
responsabilă cu dezvoltarea și gestionarea portofoliului de telefoane mobile accesibile. Divizia Markets se ocupă cu gestionarea lanțurilor de aprovizionare, a canalelor de distribuție și cu activități legate de strategii de marcă și marketing. Divizia NAVTEQ este un furnizor de date cartografice digitale pentru sisteme de navigație auto, dispozitive de navigație mobile, aplicații cartografice web și de soluții pentru organisme guvernamentale și din domeniul afacerilor. Nokia Siemens Networks oferă infrastructură wireless și pentru rețeaua fixă, comunicații și platforme pentru servicii de rețea
Nokia () [Corola-website/Science/297750_a_299079]
-
se ocupă cu gestionarea lanțurilor de aprovizionare, a canalelor de distribuție și cu activități legate de strategii de marcă și marketing. Divizia NAVTEQ este un furnizor de date cartografice digitale pentru sisteme de navigație auto, dispozitive de navigație mobile, aplicații cartografice web și de soluții pentru organisme guvernamentale și din domeniul afacerilor. Nokia Siemens Networks oferă infrastructură wireless și pentru rețeaua fixă, comunicații și platforme pentru servicii de rețea, cât și servicii profesionale operatorilor și furnizorilor de servicii. Nokia Siemens Networks
Nokia () [Corola-website/Science/297750_a_299079]
-
din Iași, unde a funcționat pe postul de conferențiar la Secția de Geografie a Facultății de Științe în perioada 1920-1938. A predat cursurile: Cartografie-topografie, Geografie matematică: Pământul, astru al Universului; Pământul, locuința omului; Harta și calendarul; Citirea hărților; Cartografie: suprafața cartografică în proiecțiunile azimutale și a susținut lucrările practice: Construcții de reliefuri și întocmiri de atlase, la Secția de Geografie a Facultății de Științe. La Secția agronomică a predat disciplina Topografie, curs și lucrări practice. A fost membru activ al Societății
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
la Universitatea din Chișinău. Activitatea științifică a generalului Panaitescu, axată mai ales pe cartografia matematică și istoria cartografiei, s-a concretizat în publicarea a peste 40 de lucrări științifice, dintre care menționăm monografiile „Astronomie populară", „Din istoricul cartografiei”(1916), „Documentarea cartografică a României Mari la încheierea războiului” (1920), „Cartografie elementară, pagini de actualitate” (1927), „Aspecte economice și sociale din Basarabia de la 1920-1927” (1927).
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
în satul natal, unde i s-a oferit postul de profesor de matematică la clasele V-VII, dar refuză, fiind hotărât să devină preot. În perioada august 1967 - noiembrie 1968 a făcut parte dintr-o expediție topogeodezică ce executa lucrări cartografice pe teritoriul Moldovei și al regiunii Odessa. Împlinind vârsta de 18 ani, este încorporat în cadrul Armatei Sovietice, efectuându-și între anii 1968-1970 serviciul militar obligatoriu ca topogeodezist-operator. În anul 1971 a fost admis la Seminarul Teologic din Odessa (Ucraina), pe
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
orașului Turda, de-a lungul acestei văi, existau 7 mori de apă. Conform acestei hărți, Valea Racilor ar fi curs parțial de-a lungul străzii Dr.I.Rațiu, până la intersecția cu str.Mircea cel Bătrân, ceea ce constituie foarte probabil o eroare cartografică. Valea a curs de-a lungul str.N.Iorga spre str.G.Marinescu, unde confluează cu Valea Caldă Mare. Până la vărsarea în Arieș, poartă în continuare numele de Valea Racilor. Peste Valea Racilor și Valea Caldă Mare existau pe atunci în Turda
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]