2,476 matches
-
La fel și în cazul lui Philippe Bouvart, a cărui capacitate creatoare o cunoaștem, întrucît el este în același timp ziarist și animator la radio și la televiziune, dar este considerat „puțin creativ” de un grafolog. Jean d’Ormesson este catalogat „riguros și cartezian”, în timp ce mai mulți grafologi afirmă că, avînd în vedere scrisul său, îi lipsește „capacitatea de a se detașa”. Cât despre Paul-Loup Sulitzer, cunoscut pentru scrierile sale care au ca subiect banii și economia, unii spun că este
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
două autoare ale studiului, a sări sau nu peste anii de studiu nu are un anumit efect și putem alege modul de educație care ne place, odată ce acesta nu contravine alegerii copilului... Concluzie Iată de ce, începând cu Terman, copiii sunt catalogați drept „sclipitori”, dacă obțin un IQ egal sau superior valorii de 130 de puncte într-un test serios. 2% înseamnă foarte puțin, dar reprezintă totuși două milioane de persoane dintr-o populație de 100 de milioane, adică mai mult de un
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
1, 1996, pp. 9-24. De ce este repetiția fundamentală, în ciuda faptului că este considerată „stupidă” în țara lui Descartes? Repetiția și deprinderile După ce a fost ridicată în slăvi de vechile practici pedagogice, repetiția nu mai este chiar la modă, fiind bucuros catalogată drept o deprindere stupidă. Și totuși, repetiția este un resort de bază la nivelul creierului, așa cum memoria se întemeiază în ultimă instanță pe conexiunile dintre neuroni, iar repetiția este mecanismul ce asigură numărul și forța acestor legături. De exemplu, în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
nodul acesta de confuzii, de încurcături și de substituiri neobservate, Genette analizează atent sistemele poeticienilor antici, atrăgând atenția asupra faptului că nicăieri nu apare (nici la Platon și nici la Aristotel) vreo referire la poemele care, mai târziu, vor fi catalogate drept lirice (ale lui Sapho sau Pindar, să spunem). Dacă Aristotel se ocupa, așadar, doar de domeniul riguros circumscris al poeziei reprezentative, în schimb un poetician neoclasicist ca Batteux va face tot posibilul pentru a include în sistem poezia lirică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lucrase, ce principii aplicase și, fiindcă socotea mai obiectivă lumea de mâine, îi sugera propria sa părere despre el însuși și care se conducea de principiul relativității. Toate schițele și proiectele înrămate sau găsite prin sertare fură numerotate cu grijă, catalogate la sfârșitul memoriului și apoi așezate în ordine într-un pachet. Când termină această lucrare, Pomponescu păru foarte bine dispus, făcu o mică plimbare pe bulevard și la masă bău puțin vin și fu mai comunicativ. Emise chiar câteva aforisme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
discrete peste masă, pentru că mai fiecare are ceva de spus augustelor personaje. Am observat, în toate împrejurările asemănătoare în care m-am aflat cu familia regală, apariția fatală a două tipuri de figuri: nebunii și nostalgicii. Primii nu pot fi catalogați nici după vârstă, nici după sex, nici după un tip anume de discurs. Singurul lucru care îi unește este originalitatea demersului. Astăzi după-amiază, de pildă, o femeie între două vârste s-a apropiat de masa cu semnături ținând în mână
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parte dintre așa numiții realiști împărtășesc retorica profund conservatoare, anti-comunistă și geopolitic-militară a ceea ce a ajuns să fie descris ca o Realpolitik a războiului rece. Într-adevăr, mulți realiști și pe bună dreptate, cred eu ar putea găsi o ieșire catalogînd această viziune asupra lumii ca nefiind cîtuși de puțin realistă. Kissinger a pledat în repetate rînduri pentru necesitatea de a proteja cultura diplomatică atît de psihiatrii democrați, care consideră că conflictele sînt doar o chestiune de neînțelegere, cît și de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și de asigurarea tuturor condițiilor pentru ca eroul să-și poată duce misiunea la capăt. Discriminarea de gen în educație se manifestă și în percepțiile diferite care există în legătură cu comportamentele pe care le adoptă elevii. Astfel, de multe ori comportamentele sunt catalogate ca fiind de fată sau de băiat, în funcție de stereotipurile existente 1. Conform stereotipurilor, fetele trebuie să fie mai cuminți, mai docile și mai prompte în respectarea normelor, în timp ce băieții se pot răzvrăti, trebuie să fie mai curajoși și să aibă
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
lor în introducerile operelor, mărturisindu-și de fiecare dată eșecul în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o acorda studiilor și lucrărilor sale în limba latină, catalogând-o ca lipsită de valoare reală, de seriozitate: în Epistola XXI, adresată lui Mainardo Cavalcanti, Boccaccio își sfătuiește prietenul să nu le permită femeilor din casa sa să citească povestirile sale licențioase (le denumește „fleacuri domestice”) ca nu cumva să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de rațiune, dar această atitudine impetuoasă îi aduce sentimentul puterii. Târgoveața nu este numai defensivă, ea reprezintă chiar postura agresorului, fiind cea care execută prima lovitură în această confruntare. Nu are niciun fel de remușcări dacă ceea ce face poate fi catalogat drept acceptabil, nu cunoaște niciun fel de reguli, mai precis le ignoră voit. Violenței personajului îi lipsește orice urmă de echilibru. Prologul și povestirea ei oferă cititorilor două posibile versiuni ale atitudinii femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a Prologului ei asistăm la o spovedanie a propriei vieți, totul se vrea pus sub semnul deplinei sincerități. Vita domestica are suișuri și coborâșuri, devine, prin focalizatorul său (femeia narator), un spectacol hilar, denaturat. Din peisajul matrimonial, trei soți sunt catalogați „buni” pentru că, firește, erau „bogați, de treabă și moșnegi”373 . Donna demonicata care este nevasta din Bath se vrea un adevărat călău, cerând ceea ce știa că nu i se poate da, mai ales îndeplinirea datoririlor conjugale. Latura materială primează în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aduce mereu laudă sau i se fac reverențe. Descrierea pe care i-o realizează naratorul este detaliată.486 „Chaucer știe să creeze complexitate chiar și atunci când folosește un stil simplu, sau mai curând cu un stil care ar putea fi catalogat ca simplu descriptiv.”487 Stareța, pe care naratorul încearcă să o înfățișeze ca pe o ființă pioasă, sfârșește prin a fi portretizată, într-o sinceritate femecătoare, ca o eroină de roman, astfel realizând, 479 Ibidem, p. 32. 480 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atras de frumusețea cântecului, dorește să îl învețe, deși nu îl înțelege. La fel ni se înfățișează și stareța: ignorantă în ceea ce privește esența, substanța religiei căreia i-a aderat, preferând o inocență a necunoașterii, a inculturii, care însă nu poate fi catalogată decât negativ. Stareța pare a prelua sensul literal al cuvintelor lui Hristos 497 Ibidem, p. 113. 498 Ibidem, p. 118. 499 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 142. 500 Ibidem, p. 143. 501 Ian Robinson, Chaucer's Religious Tales, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceeași pendulare a personajelor între tendința de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
portretul celui mai rău bărbat - ser Ciapelletto, însă încheia cu un model de virtute, supunere și răbdare - Griselda 562, mărturisindu-și astfel optimismul în legătură cu recuperarea inocenței într-o lume minată de neîncredere și delăsare. „Stilistic, analizând prima povestire o putem cataloga drept comică și aparținând unui registru minor, ultima istorisire este tragică și sublimă, cu tot arsenalul specific unei narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii gotici>> ai marii construcții boccaccești și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai puțin pe Boccaccio și pe Chaucer, deoarece au fost mai mult preocupați de artă579, operele lor au fost concepute, în primul rând, ca să ofere plăcere, și mai apoi să fie utile didactic, de aceea, poate, scriitorul italian a fost catalogat drept un „anti-Dante"580, dedicat artei pentru artă și amuzamentului. 579 „Arta este singurul lucru serios pentru Boccaccio, singurul care, în mijlocul orgiilor fanteziei, îl îndeamnă să mediteze, și care îi încrețește fruntea în mijlocul libertinajului celui mai desfrânat, așa cum se întâmplă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intransigente, de unde și actul decisiv al femeii. Lucreția a ales moartea tocmai pentru a arăta că i-a displăcut profund situația în care a fost implicată, dar și din teamă și rușine.704 Însă teama și rușinea nu pot fi catalogate în rândul virtuților, sunt mai curând dovezi de slăbiciune, așa cum este și dorința de a nu mai exista, de a găsi, ca ultimă alternativă, extincția.705 și din nou asistăm la imaginea unei donna angelicata demistificată. Uneori personajele feminine din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din exemplaritate, mai ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în unele momente cruciale facem abstracție de slăbiciunile ei sau le uităm.”808 Povestea ei poate la fel de bine fi catalogată drept o parabolă sau o pildă despre răbdare, indiscutabil seamănă cu personajele pozitive din creațiile populare. Scopul povestirii nu este unul religios, 803 „o metaforă extrem de exagerată pentru o virtute foarte abstractă” Robert O. Payne, op. cit., p. 23. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o naivă obedientă. În Decameronul avem zece puncte de vedere, iar naratorul chaucerian ne arată că tot ceea ce personajul a înfăptuit nu stă în sfera realului, deci al credibilului.812 Povestirea diacului, cea a notarului, alături de povestirea stareței au fost catalogate în critica literară drept „religious tales”813, deoarece sunt povestiri care aduc în prim plan virtutea bunătății și a credinței, sunt sentimentale, despre mame și copii, despre sacrificiu și durere care se finalizează cu o încununare și o recunoaștere generală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
semnificativ pentru virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
credul. Neculai este privit cu simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul său, Avesalon, se dezvăluie un naiv exhibiționist și narcisiac.910 Femeia nu poate fi catalogată ca un simplu obiect pasiv al dorinței, în relația cu Neculai se dovedește la fel de activă, cu spirit de inițiativă, își impune propriile condiții, ea fiind cea care dorește să-și petreacă noapte alături de tânărul chiriaș. Este implicată decisiv în gluma
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gâsca de femeie”, „cap de bostan”, „săraca, și proastă precum noaptea”921, „neroada de femeie”, „nătăfleață”922, „ca una ce călca în gropi de proastă ce era”, „apuca ușor momeala”923. Sunt puține situații când un personaj feminin negativ este catalogat atât de critic și aceasta poate datorită lipsei inteligenței, pe care autorul italian nu o poate scuza în niciun fel. Boccaccio este îngăduitor cu plăcerile senzuale, dar nu face rabat atunci când este vorba despre istețime. Donnele demonicate constituie un trofeu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai poate fi blamabil și incriminat, de aceea donna demonicata tinde să triumfe, de cele mai multe ori, în tot ceea ce face. Tinerețea este mereu un apanaj salvator și justificator al tuturor înclinațiilor spre concupiscență. În lumea boccaccescă, iubirea fizică nu este catalogată drept păcat: „de poate fi numit păcat o faptă săvârșită de tineri din iubire”927. Caterina, din nuvela a patra a zilei a cincea, „o frumusețe de fată, mai mândră și mai drăgălașă ca oricare alta din partea locului” 928 , nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lor în introducerile operelor, mărturisindu-și de fiecare dată eșecul în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o acorda studiilor și lucrărilor sale în limba latină, catalogând-o ca lipsită de valoare reală, de seriozitate: în Epistola XXI, adresată lui Mainardo Cavalcanti, Boccaccio își sfătuiește prietenul să nu le permită femeilor din casa sa să citească povestirile sale licențioase (le denumește „fleacuri domestice”) ca nu cumva să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de rațiune, dar această atitudine impetuoasă îi aduce sentimentul puterii. Târgoveața nu este numai defensivă, ea reprezintă chiar postura agresorului, fiind cea care execută prima lovitură în această confruntare. Nu are niciun fel de remușcări dacă ceea ce face poate fi catalogat drept acceptabil, nu cunoaște niciun fel de reguli, mai precis le ignoră voit. Violenței personajului îi lipsește orice urmă de echilibru. Prologul și povestirea ei oferă cititorilor două posibile versiuni ale atitudinii femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]