3,702 matches
-
democrați; Le peuple français al abatelui Garnier; La Quinzaine al laicului Georges Fonsegrive; L'Ouest-Eclair, fondat de abatele Trochu și Emmanuel Desgrées du Loû, La Vie catholique a abatelui Dabry. Ei s-au lovit de violente ostilități, mai ales din partea catolicilor monarhiști, care îi numeau "cei roșii", chiar comunarzi, în timp ce republicanii nu vedeau în ei decît niște clericali. Congresele ecleziastice de la Reims și Bourges au fost o ocazie pentru a organiza puțin mișcarea. La congresul de la Reims (1896) a fost creat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
imprime numeroaselor mișcări Sillon locale și regionale "un suflet comun". Loc de întîlniri și de formare a tinerilor, mișcarea avea scopul de a cîștiga tineretul catolic de partea democrației (deviza sa era "Dumnezeu și poporul"). Pentru Sangnier, care-și spunea "catolic pasionat și democrat ardent", democrația era un ideal moral, sistemul creștin prin excelență, "organizarea politică și socială care tinde să dezvolte la maximum conștiința și responsabilitatea fiecăruia"12. Ambiția sa era aceea de a reuși acolo unde ralierea dorită de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atrăgea un mare număr de tineri și chiar de seminariști și preoți tineri, a avut darul de a-i neliniști pe mulți dintre episcopi și chiar pe papă. Energic combătut de Acțiunea Franceză, denunțat la Roma de către cardinalul Billot și catolicii monarhiști, condamnarea părea să devină definitivă din momentul cînd Marc Sangnier anunța un "Sillon mai mare", deschis protestanților și chiar necredincioșilor pe baza unei recunoașteri comune a valorilor republicane și democratice. La 25 august 1910, papa Pius al X-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1898, și al cărui dinamism în cadrul catolicismului era real în preajma războiului. Pe plan parlamentar, după cum s-a văzut, catolicii deputați se împărțeau în trei grupe: Federația Republicană, Grupul celor de Dreapta, Acțiunea Populară, cea mai apropiată de curentul creștin-democrat. Situația catolicilor belgieni diferă foarte mult, fiindcă aceștia nu au fost nevoiți să gireze o criză permanentă cu Statul. Monseniorul Sterckx le recomanda să-și plaseze acțiunea în cadrul constituției, iar în 1858 anumite personalități catolice au fondat o organizație al cărei nume
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
recomanda să-și plaseze acțiunea în cadrul constituției, iar în 1858 anumite personalități catolice au fondat o organizație al cărei nume exprima acest program Asociația Constituțională Conservatoare. Alternanța la guvernare era o realitate: guvernelor liberale le-a urmat un guvern al catolicilor moderați (1870-1878), apoi s-a revenit la guvernul liberal Walthère Frère-Orban, a cărui conducere a fost puternic anticlericală, iar din 1884 guvernarea a revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Conservatoare. Alternanța la guvernare era o realitate: guvernelor liberale le-a urmat un guvern al catolicilor moderați (1870-1878), apoi s-a revenit la guvernul liberal Walthère Frère-Orban, a cărui conducere a fost puternic anticlericală, iar din 1884 guvernarea a revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert I a contribuit la menținerea echilibrului. Deci nu problema instituțională îi diviza pe catolicii belgieni, ci problema socială. Unitatea politică exista, în ciuda politicii anticlericale duse
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
conducere a fost puternic anticlericală, iar din 1884 guvernarea a revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert I a contribuit la menținerea echilibrului. Deci nu problema instituțională îi diviza pe catolicii belgieni, ci problema socială. Unitatea politică exista, în ciuda politicii anticlericale duse de liberalii aflați la putere între 1878-1884, vizibilă mai întîi în opoziția arătată și contestarea măsurilor guvernamentale, apoi în pregătirea luptei electorale de la 1884. Partidul catolic exista deja. Controlat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în Flandra a fost efemeră: învins atît pe plan politic cît și religios, exclus din Ligă, cazul său confirmă imposibilitatea de a fonda un partid creștin durabil fără acceptul ierarhiei Bisericii; aceasta mai demonstrează și particularitatea belgiană bazată pe unitatea catolicilor. Papa cunoștea acest aspect: "În Belgia, aveți democrați buni. Voi, catolicii belgieni, conservatori și democrați, sînteți cu toții de acord cu episcopii voștri", declara Pius al X-lea în martie 1905 ambasadorului Belgiei pe lîngă Sfîntul Scaun 14. Importanța creștin-democraților a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și religios, exclus din Ligă, cazul său confirmă imposibilitatea de a fonda un partid creștin durabil fără acceptul ierarhiei Bisericii; aceasta mai demonstrează și particularitatea belgiană bazată pe unitatea catolicilor. Papa cunoștea acest aspect: "În Belgia, aveți democrați buni. Voi, catolicii belgieni, conservatori și democrați, sînteți cu toții de acord cu episcopii voștri", declara Pius al X-lea în martie 1905 ambasadorului Belgiei pe lîngă Sfîntul Scaun 14. Importanța creștin-democraților a crescut odată cu întărirea poziției lor pe plan parlamentar, cu atît mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
experienței belgiene. Dacă Luxemburgul oferea un exemplu clasic de partid care apăra religia, mai ales în domeniul învățămîntului, prin reacția față de blocul anticlerical, prin Katholischer Volksverein, fondat în 1903, și Rechtspartei în 1913, Olanda constituie un caz original. Fiind minoritari, catolicii au știut să găsească pe lîngă o grupare protestantă un mijloc pentru a se opune legilor anticlericale. Uniți de părintele Herman Schaepman, tipul de preot politician, deputat în 1880, catolicii au format un partid. Acesta și-a păstrat alianța cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Rechtspartei în 1913, Olanda constituie un caz original. Fiind minoritari, catolicii au știut să găsească pe lîngă o grupare protestantă un mijloc pentru a se opune legilor anticlericale. Uniți de părintele Herman Schaepman, tipul de preot politician, deputat în 1880, catolicii au format un partid. Acesta și-a păstrat alianța cu partidul calviniștilor antirevoluționari, alături de care a cîștigat alegerile din 1888 și a participat la diverse guvernări pînă la izbucnirea războiului, cu cîteva întreruperi, în funcție de rezultatele electorale. Independența față de superiorii Bisericii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1901, curentul lui Murri s-a lovit de numeroase probleme, în primul rînd de dorința exprimată de Leon al XIII-lea de a limita democrația creștină la o activitate socială, excluzînd o extindere în plan politic și amintind că angajarea catolicilor în problemele de ordin social nu se putea face decît prin supunerea față de ierarhii Bisericii. În al doilea rînd, au avut loc evoluții diferite în modul de percepere a politicului de către catolicii italieni. Formula lui don Margotti, "nici alegători nici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Formula lui don Margotti, "nici alegători nici aleși", consacrată de Non expedit, a suferit unele atenuări; o linie "transigentă", care reînnoda legăturile cu catolicismul liberal piemontez, "conciliatorist", se reactiva și spera ca Biserica să recunoască statul liberal 17. Dar acești catolici moderați se situau pe poziții conservatoare în plan social. Tot diferită era poziția lui Filippo Meda la Milano, care înțelegea "să se pregătească prin abținere" și visa la un partid care să semene cu Zentrum, capabil să se înțeleagă cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
înțeleagă cu liberalii, dar pe baza unui program. El pregătea astfel compromisul "clerico-moderato". În al treilea rînd era vorba chiar de poziția lui Murri față de ideile îndrăznețe. El cerea acționarea în mod independent față de Biserică, revizuirea principiului de neparticipare a catolicilor la viața politică, implicarea muncitorilor în gestionarea întreprinderilor. În loc să se viseze la revenirea mitică a unei ipotetice unanimitas christiana, el recomanda catolicilor să înfrunte societatea modernă. Democrația creștină a lui Murri avea un puternic aspect de reînnoire a angajamentului catolicilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Murri față de ideile îndrăznețe. El cerea acționarea în mod independent față de Biserică, revizuirea principiului de neparticipare a catolicilor la viața politică, implicarea muncitorilor în gestionarea întreprinderilor. În loc să se viseze la revenirea mitică a unei ipotetice unanimitas christiana, el recomanda catolicilor să înfrunte societatea modernă. Democrația creștină a lui Murri avea un puternic aspect de reînnoire a angajamentului catolicilor, dar și o anumită tendință de reînnoire a religiei și de criticare a Bisericii. Atacurile sale puteau fi foarte dure, ca de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolicilor la viața politică, implicarea muncitorilor în gestionarea întreprinderilor. În loc să se viseze la revenirea mitică a unei ipotetice unanimitas christiana, el recomanda catolicilor să înfrunte societatea modernă. Democrația creștină a lui Murri avea un puternic aspect de reînnoire a angajamentului catolicilor, dar și o anumită tendință de reînnoire a religiei și de criticare a Bisericii. Atacurile sale puteau fi foarte dure, ca de exemplu cel din 1902, în faimosul articol despre "Crollo di Venezia", în care îl compara pe fostul președinte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deschis, părea să aducă coeziunea. Dar cel de-al XX-lea Congres, ținut la Bologna în noiembrie 1903, a înregistrat din nou o confruntare între creștin-democrați și intransigenții conduși de Paganuzzi. Noul papă, Pius al X-lea, îngrijorat de coeziunea catolicilor pentru a proteja depositium Fidei de atacurile modernismului, a decis operația chirurgicală: Acțiunea a fost dizolvată la 30 iulie 1904, iar Acțiunea Catolică a fost organizată și controlată la sînge de Biserică, singura capabilă să readucă totul în spiritul lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a decis operația chirurgicală: Acțiunea a fost dizolvată la 30 iulie 1904, iar Acțiunea Catolică a fost organizată și controlată la sînge de Biserică, singura capabilă să readucă totul în spiritul lui Cristos (enciclica Il fermo proposito, 5 iunie 1905). Catolicii erau grupați de acum încolo în cele trei "Uniuni": Uniunea Populară, Uniunea Economică și Socială și Uniunea Electorală, aceasta din urmă anunțînd pregătirea revenirii catolicilor în viața politică. Enciclica, confirmînd enciclica Non expedit, autoriza derogări, ceea ce a permis catolicilor să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
capabilă să readucă totul în spiritul lui Cristos (enciclica Il fermo proposito, 5 iunie 1905). Catolicii erau grupați de acum încolo în cele trei "Uniuni": Uniunea Populară, Uniunea Economică și Socială și Uniunea Electorală, aceasta din urmă anunțînd pregătirea revenirii catolicilor în viața politică. Enciclica, confirmînd enciclica Non expedit, autoriza derogări, ceea ce a permis catolicilor să se prezinte la alegerile din 1909 și din 1913, grație pactului Gentiloni (după numele președintelui Uniunii Electorale, Ottorino Gentiloni), veritabilă alianță cu liberalii, al cărei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1905). Catolicii erau grupați de acum încolo în cele trei "Uniuni": Uniunea Populară, Uniunea Economică și Socială și Uniunea Electorală, aceasta din urmă anunțînd pregătirea revenirii catolicilor în viața politică. Enciclica, confirmînd enciclica Non expedit, autoriza derogări, ceea ce a permis catolicilor să se prezinte la alegerile din 1909 și din 1913, grație pactului Gentiloni (după numele președintelui Uniunii Electorale, Ottorino Gentiloni), veritabilă alianță cu liberalii, al cărei scop era limitarea progreselor socialiștilor. Clerico-moderantismul a căpătat un nou avînt, venind în sprijinul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este faptul că preotul sicilian Luigi Sturzo, adept al concepțiilor murriene, emitea o idee care avea să înflorească după război. Ziarul său, La Croce di Costantino, fondat în 1897, discursul său din 24 decembrie 1905 de la Caltagirone, "Programul municipal al catolicilor" din 1902 și activitatea sa municipală scoteau în evidență principalele aspecte ale "popularismului": deosebirea între partid, activitate politică și Biserică, o societate avînd la bază principiile creștine dar ființînd într-un Stat neutru, solidaritatea socială, democrația politică, atenția deosebită acordată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de corporatism, care propunea o reformă socială bazată pe solidaritate și pe participarea muncitorilor la gestionarea întreprinderilor. Ea se putea sprijini și pe o presă pletorică: 446 cotidiane în 1912, citite de 2 600 000 de cetățeni. Centrul mai era catolic și prin așezarea geografică și prin electoratul său, care corespundea cu harta acestei confesiuni în Germania. Acest partid interclasist, în care se regăseau nobili, țărani, muncitori, meșteșugari, membri ai claselor de mijloc, și care avea printre conducătorii și aleșii săi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de municipalizare a serviciilor publice a fost adesea dată ca exemplu. Alegerile din 1907, pentru prima dată prin vot universal, au adus un oarecare succes partidului său. Au fost aleși 67 deputați (dintr-un total de 516) și 30 de catolici conservatori. Aceasta a oferit ocazia de a unifica cele două curente în sînul aceluiași partid social-creștin, a cărui evoluție se situa pe poziții mai puțin tranșante pe plan social. El a continuat, totuși, să propage un antisemitism virulent prin intermediul organului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
său, care a avut cîțiva deputați la Viena, a dispărut după moartea sa, în 1911. În Boemia și Moravia, Monseniorul Jan Sramek, profesor la seminarul din Brno, a fondat în 1899 Partidul Social Creștin, care, în ciuda concurenței din partea Partidului Național Catolic Conservator, a avut 17 deputați la Viena în 1907; în Slovacia, care fusese reatașată coroanei Ungariei, abatele Hlinka crease o mișcare nu creștin-democrată, ci naționalistă, menită să apere identitatea slovacă, identificată cu catolicismul, în fața riscurilor maghiarizării. Aceasta i-a adus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cele mai diverse, deoarece principala caracteristică a temperamentelor și familiilor politice ale creștinilor este în primul rînd diversitatea. Găsim o întreagă paletă de comportamente de la intransigenți la concilianți, de la cei care acceptă Revoluția franceză la cei care o recuză. Răspunsurile catolicilor la problemele secolului al XIX-lea o dovedesc. În secolul XX, generalul de Castelnau în Franța, Antonio de Oliviera Salazar în Portugalia, cancelarul Dollfuss și Monseniorul Ignaz Seipel în Austria, Monseniorul Tiso în Slovacia și-au fondat toți politica pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]