3,300 matches
-
trasează separarea între lucrurile care țin de principiul general al cauzalității și lucrurile care țin de principiul convenției și semnificării ("Realul nu se repetă, căci dotat cu cauzalitate și nerăspunzînd arbitrariului semnului el depinde de constrîngerile fixate de relațiile de cauzalitate...Se pot repeta doar lucrurile din afara realului ce țin de logici de simbolizare create de oameni în sistemele sociale și instituționale" (B. Lamizet, 1992:76). Existența semnelor arbitrare ("natură moartă"/vs/still life au bagage/vs/piece of luggage) demonstrează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
produsul unei analize a condițiilor necesare elaborării unei gîndiri adevărate, mai precis eficace (pragmatismul lui Peirce). logica materia fenomenului (dpdv metafizic) mod de a fi al fenomenului (dpdv faneroscopic) Firstness/ Primitate monada calitate posibilitate Secondness/ Secunditate diada (relație) fapt forță, cauzalitate Thirdness/ Terțitate triada (mediere) lege a gîndirii semn Între 1865 și 1914, Peirce a redactat circa 75 de caracterizări (definiții) ale semnului ce evidențiază esența relației semiotice: "semnul ține locul a ceva într-o anumită privință" (C.P.2.228), iar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lucrurile, Peirce estimează că "semnificația de semn convențional sau dependent de un obicei (înnăscut sau dobîndit) nu este nicidecum o semnificație nouă, ci pur și simplu întoarcerea la semnificația originală" (C.P. 2.297). Tradițional, motivația este subcategorizată în motivație prin cauzalitate sau contiguitate indicele și motivație prin analogie semnul iconic. Contribuția esențială a lui Peirce este legată de domeniul nedefrișat al indicialității (explorat cu adevărat abia în secolul nostru). Școala de la Palo Alto (Watzlawick et alii) va face distincția între comunicarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1984: 18), pot fi desprinse in vitro, nu și in vivo următoarele tipuri textuale structurale, legate de anumite procese cognitive caractersitice. În lingvistica textuală de sorginte germană (Werlich, inter alii) se vorbește de: * tipul narativ, axat pe desfășurare temporală și cauzalitate cronologică (și temporală și logică în același timp, avîndu-se în vedere logica povestirii în dependența sa de logica acțiunii raționale, a comportamentului cu sens); * tipul descriptiv, determinînd o desfășurare spațială, altfel spus epuizarea unei paradigme (nomenclaturi mu-zicale, arhitecturale, teatrale etc.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
În capitolele finale din Cartea întâi, dedicate descrierii modelului utopic al abației din Thélème, Gargantua "decretează" ctitorirea, la propriu și la figurat, unei societăți permisive până în cele mai intime resorturi, a cărei apariție nu stabilește decât o slabă legătură de cauzalitate cu restul operei, ea fiindu-i oferită drept răsplată fratelui Ioan, dar rămânând fără ecou atât în părțile următoare și suspendată în raport cu "acțiunea" propriu-zisă anterioară ei. Finalitatea fragmentului, intens dezbătută de critica literară, ne interesează doar în trecere: pe de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de cei mai în vârstă decât el", fenomenul e, în realitatea demonstrabilă a circulației operelor literare în timp și spațiu, mult mai complex. Parodia nu mai are neapărat legătură cu vârsta autorului operei, care s-ar putea, în relație de cauzalitate, fie revendica de la un model strălucit (urmând să-i asigure trecătoarea faimă), fie declara împotriva generației precedente sau chiar a ideii de generație în sine. Drept urmare, nu trebuie coborâtă în sfera josnică a "bătăii de joc", a "vrăjmășiei" unuia sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
date pentru cercetări constatative, ci și generator de analize critice, interpretări variate, explicații, reflecții argumentate, ipoteze, teorii, schimbări de modele. Cercetările în temă evidențiază aici rolul a cinci categorii de cunoștințe necesare formării educatorului practician: cunoștințe generale științifice (măsurare, explicare, cauzalitate, modelare), cunoștințe aplicate (operaționalizare a celor științifice), cunoștințe strategice (de concretizare a aplicațiilor și de formalizare), cunoștințe praxiologice (pentru acțiune eficientă), cunoștințe practice (context, realitate, calitate, explicare, execuție). În felul acesta se poate rezolva și vechiul deziderat al pedagogiei, ca
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aceleași motivații afective. Dar ele vin fie din familie, sau fie țin de personalitatea cadrului didactic. Dacă personalitatea acestuia a afectat copilul prin indiferență sau ostilitate față de el, copilul refuză să mai asculte pentru că nu se simte iubit și acceptat. Cauzalitățile legate de ceea ce denumim “lenevie sunt deci numeroase, foarte greu de modificat și imposibil de suprimat. Ideal ar fi, evident, să oferim copilul condiții astfel Încât să fie perfect Împlinit și realizat, dar, datorită factorilor externi, este un obiectiv extrem de greu
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Nivelul metaformelor: o abducție experiențială. Pornește de la un proces de asociere prin inferența. Secunditatea: "modul de a fi a ceea ce este așa cum este în raport cu un secund, dar fără referire la vreun terț" (8.328). Se manifestă prin acțiune, relație, reacție, cauzalitate, realitate, actualitate sau factualitate. Nivelul meta-metaformei: conectori între metaforme deja existente și abstracțiuni. Trebuie activate moduri culturale specifice, care implică, prin referință, indexicalitatea. Terțitatea: "modul de a fi a ceea ce este așa cum este prin faptul că pune în relație reciprocă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de către Floyd Merrell (2001: 390-392). Prima surprinde prin orizontalitate modul în care semioza acționează sub forma unei corelații între cele trei instanțe ale semnului (modalități și componentele logice și analogice): SEMIOZA Componentă analogica Componentă logică Posibilitate Actualitate Necesitate Izomorfism ---------------Icon Cauzalitate -----------Indice Permanentă ------------Simbol Ipoteza ---------Abducție Selecție --------Inducție Combinație --------------Deducție Pornind de la conceptele de eterogenitate și omogenitate și de la conceptul de hegemonie 8 al lui Gramsci, Merrell (2001: 388) introduce doi termeni noi (omogenie, eterogenie) care guverneaza cele patru drumuri verticale
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția călătorului, iată că Lovinescu răstălmăcește tot în cheie raționalistă procedeul memoriei involuntare, de vreme ce sugerează existența unui raport de cauzalitate între aspectul degradat al anacronicei trăsuri și reîntoarcerea în trecut. Dar, o dată declanșat mecanismul rememorării, atunci când niciun fel de factor exterior nu mai tulbură privirea interioară, amintirile "o iau razna", după cum observă naratorul, adică se aglutinează aleatoriu, ca de la sine
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rămâne la fel de sensibil ca un "copil", dezarmat în fața vieții și mult prea vulnerabil în afacerile de sentiment. Și Bizu nu-i o excepție: în literatura lui Lovinescu, toți copiii timizi și îndrăgostiții nefericiți simt nevoia să plângă. Invocând însă legea cauzalității inverse, care explică reacțiile psihice drept efect al unor manifestări de natură fiziologică 39 (teoria James-Lange), s-ar zice că Bizu nu plânge "din cauza" neîmplinirilor sentimentale sau a sensibilității ultragiate. Plânsul nu exteriorizează tensiunea psihică, fiind mai mult o "cauză
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
are rolul de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil precum Caius Dobrescu considera poetica eminesciană o poetică a memoriei par excellence, deoarece "prin puterea ei de a crea, prin repetiții continue, un câmp al disipării, al indeterminării, opus cauzalității și fatalității", memoria "este învestită în același timp cu aceeași funcție ca și poveștile Șeherezadei, aceea de a amâna și, în cele din urmă, de a suspenda moartea"145. Nimic mai adevărat. În primul roman din ciclul eminescian există o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poezie, dar aproape niciodată... proză! Într-adevăr, Lovinescu a nutrit, ca romancier, ambiții de reformator și, la fel ca în opera de doctrină 232, a sfârșit prin a aplica (inițial involuntar, mai apoi conștient) și în literatura de ficțiune legea cauzalității inverse, potrivit căreia cuvântul ("forma") nu mai are menirea de a exprima trăirea interioară, "fondul" psihic, cu "conținuturile" specifice. Dimpotrivă: în loc să fie un mijloc de comunicare și de exteriorizare a vieții afective, cuvântul determină uneori niște stări sufletești și o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asupra mecanismului de instaurare a realității presupune "sacrificarea unei cantități deloc neglijabile de informație epică"237 prin urmare, doar cu prețul sacrificiului, implicând așadar o lectură "cu goluri", romanul criticului își dezvăluie structura sa coerentă, desenul din covor. Absolutizarea principiului cauzalității inverse reclamă, în consecință, o lectură complice, care ignoră voit imaginea textului ca întreg. De altfel, când sublinia rolul imitației ca element-cheie al modernizării culturii și civilizației noastre, delimitându-se de de teoria maioresciană a formelor fără fond, Lovinescu descria
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
s-ar fi terminat cu o căsătorie [...] fără intervenția unui prieten cugetător, convins că poeziei nu-i trebuie decât izvoare de durere" (Nicolae Iorga, "Istoria literaturii românești contemporane. Crearea formei", în op. cit., p. 255). 138 La fel explica Lovinescu "legea" cauzalității inverse vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 272. Pentru înțelegerea implicațiilor corporalității în procesul creator, vezi Richard Shusterman, Conscience du corps. Pour une soma-esthétique, tr. Nicolas Viellescazes, Éditions de l'éclat, 2007. 139 Într-o cronică la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Explicații pentru un eșec", în op. cit., pp. 13-59. 231 E. Lovinescu, " Expresia creatoare de realități", în Vremea, an IV, nr. 186, 10 mai 1931. Vezi și Memorii. Aqua forte, ed. cit., pp. 267-273. Pornind de la aceeași observație, Ioan Holban consideră cauzalitatea inversă drept "o componentă a registrului tehnic al romanelor" (op. cit., p. 25). 232 Lovinescu identifică drept cauză a procesului de modernizare și de constituire a identității etnice românești împrumutul mimetic al formelor "din afară" care, coborând până la "fondul" sufletului colectiv
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
melodie a limbii "vorbite" de jurnaliștii de radio și televiziune, care se adaptează tot mai greu la comunicarea articulată. V. N. : Teribil, într-adevăr. Să mă întorc o clipă de la ceea ce spuneai despre straturile de evoluție ale limbii și ale cauzalității la chestiunea "straturilor" exilului. Trebuie să ne referim aici la bogatul strat de emigrație de după 1990. Am văzut cu mult regret că în România este tratat cu îngrijorare, cu furie și dispreț chiar, de către diferite persoane, când, dimpotrivă, e un
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în univers, confruntarea ființei cu absurdul, cu timpul, cu limitele condiției umane etc.) sau o ipostază umană semnificativă (artistul, însinguratul, ființa alienată, omul în căutarea Divinității, a sensului existenței etc.). - Intriga puternic evidențiată, surprinde evenimentul cel mai important sub aspectul cauzalității, reliefând conflictul dramatic de mare intensitate. Teatrul contemporan propune nu un eveniment, ci o situațielimită configurată prin limbaj (sfidarea destinului, sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai contestă determinismul în fenomenele organice; doar îl pun încă la îndoială în fenomenele psihice, cu toate monumentalele considerațiuni ale lui Vasile Conta din "Teoria ondulațiunei universale" și "Teoria fatalismului". În realitate însă, nu-i cazul de a deosebi prin cauzalitatea lor fenomenele psihice de cele organice; căci, în ultima analiză, fenomenele psihice sunt tot fenomene organice. "Gândirea, activitatea intelectuală, e un proces legat de creier și în special de scoarța cerebrală, tot așa cum digestia, activitatea gastrică, este legată de aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
unică"112. Determinismul organo-psihic este pentru Zosin o realitate absolută. "Actele omului genial sunt strict determinate ca și cele ale idiotului, pentru care se admite mai cu ușurință izbucnirea lor din rudimentara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul, sub raportul cauzalității actelor lor, sunt deopotrivă de iresponsabili. Actele lor își găsesc rațiunea deplină în determinismul organo-psihic"113. Crima, act eminamente social (antisocial), nu poate fi analizată decât pe criterii sociale. " Noțiunea responsabilității afirmă Zosin -, neavând nici un temei, precum am arătat, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
avem acum mijloace care dau din acest punct de vedere rezultate de netăgăduit", încheindu-și raportul menționat cu cuvintele: "Se poate spera că, printr-o bună profilaxie, această boală să dispară. Dacă cretinismul este legat du gușă prin raportul de cauzalitate, ar trebui să dispară în același timp". Pe linia acelorași preocupări cu caracter medico-social, opera psihiatrică a lui C. I. Parhon se remarcă printr-o atitudine politică prea cunoscută pentru a mai fi necesar să o subliniem. Este suficient să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]