2,337 matches
-
la o creștere importantă a puterii Rusiei în defavoarea autonomiei Ucrainei. În anul următor, au izbucnit un nou război între Rusia și Polonia. După o serie de victorii poloneze, Iurii a acceptat ca Ucraina să treacă din nou sub controlul polonez. Cazacii de pe malul drept s-au revoltat sub conducerea lui Iakim Somko. În fața realității unei Ucraine împărțite de cursul fluviului Nipru, Iuri a demisionat în ianurie 1663 și s-a retras la o mănăstire. Pavlo Teteria, hatmanul Ucrainei apusene, a dus
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
invazia sa în Ucraina răsăriteană s-a încheiat cu un eșec, Teteria a fost nevoit să demisioneze și să se refugieze în Polonia. Obiectivul lui Petro Doroșenko a fost reunificarea celor două jumătăți ale Ucrainei. El a convocat adunări ale cazacilor (Rada) cât de des a putut, încercând astfel să câștige sprijinul cazacilor săraci. Pentru ca să nu mai depindă de cazacii bogați (starșina), el a creat o armată permanentă de mercenari de 20.000 de oameni. În 1667, Rusia și Polonia au
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
a fost nevoit să demisioneze și să se refugieze în Polonia. Obiectivul lui Petro Doroșenko a fost reunificarea celor două jumătăți ale Ucrainei. El a convocat adunări ale cazacilor (Rada) cât de des a putut, încercând astfel să câștige sprijinul cazacilor săraci. Pentru ca să nu mai depindă de cazacii bogați (starșina), el a creat o armată permanentă de mercenari de 20.000 de oameni. În 1667, Rusia și Polonia au semnat Tratatul de la Andrusovo fără ca vreuna dintre părți să-i consulte și
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
se refugieze în Polonia. Obiectivul lui Petro Doroșenko a fost reunificarea celor două jumătăți ale Ucrainei. El a convocat adunări ale cazacilor (Rada) cât de des a putut, încercând astfel să câștige sprijinul cazacilor săraci. Pentru ca să nu mai depindă de cazacii bogați (starșina), el a creat o armată permanentă de mercenari de 20.000 de oameni. În 1667, Rusia și Polonia au semnat Tratatul de la Andrusovo fără ca vreuna dintre părți să-i consulte și pe cazaci. Tratatul diviza definitiv Ucraina de-
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Pentru ca să nu mai depindă de cazacii bogați (starșina), el a creat o armată permanentă de mercenari de 20.000 de oameni. În 1667, Rusia și Polonia au semnat Tratatul de la Andrusovo fără ca vreuna dintre părți să-i consulte și pe cazaci. Tratatul diviza definitiv Ucraina de-a lungul Niprului. Zona slab populată din sud, Zaporijia, urma să fie administrată în comun de polonezi și ruși, dar în fapt era o regiune autoguvernată, având propriul său guvern. Ca urmare, Doroșenko s-a
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Niprului]] sau în [[Slobidska Ukraina]]. După ce Polonia a preluat controlul asupra Ucrainei apusene, regiunea a început să fie repopulată. [[Image:Ukraine-Livoberezzhya.png|300px|thumb|left|Ucraina de pe malul stâng în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea]] În 1660, cazacii de pe malul stâng, nemulțumiți de alianța cu polonezii, l-au alungat pe Iuri Hmelnițki și l-au ales hatman interimar pe [[IakIm Somko]]. Iuri a păstrat controlul asupra Ucrainei de pe malul drept, consfințind împărțirea țării. Somko s-a sprijinit în
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
nemulțumiți de alianța cu polonezii, l-au alungat pe Iuri Hmelnițki și l-au ales hatman interimar pe [[IakIm Somko]]. Iuri a păstrat controlul asupra Ucrainei de pe malul drept, consfințind împărțirea țării. Somko s-a sprijinit în special pe clasa cazacilor bogați (starșina), ceea ce a dus la apariția unei opoziții din partea [[cazaci din Zaporijia|cazacilor zaporojeni]] și a liderului lor, Bruihevețki. Somko a pierdut și sprijinul Moscovei și, după Rada (consiliul) din 1663, a fost înlocuit de Bruihevețki și executat. [[Ivan
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
și l-au ales hatman interimar pe [[IakIm Somko]]. Iuri a păstrat controlul asupra Ucrainei de pe malul drept, consfințind împărțirea țării. Somko s-a sprijinit în special pe clasa cazacilor bogați (starșina), ceea ce a dus la apariția unei opoziții din partea [[cazaci din Zaporijia|cazacilor zaporojeni]] și a liderului lor, Bruihevețki. Somko a pierdut și sprijinul Moscovei și, după Rada (consiliul) din 1663, a fost înlocuit de Bruihevețki și executat. [[Ivan Bruihevețki]] a fost aproape total dependent de Rusia. El a semnat
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
ales hatman interimar pe [[IakIm Somko]]. Iuri a păstrat controlul asupra Ucrainei de pe malul drept, consfințind împărțirea țării. Somko s-a sprijinit în special pe clasa cazacilor bogați (starșina), ceea ce a dus la apariția unei opoziții din partea [[cazaci din Zaporijia|cazacilor zaporojeni]] și a liderului lor, Bruihevețki. Somko a pierdut și sprijinul Moscovei și, după Rada (consiliul) din 1663, a fost înlocuit de Bruihevețki și executat. [[Ivan Bruihevețki]] a fost aproape total dependent de Rusia. El a semnat în 1165 la
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
trupelor ruse staționate în Ucraina. Prezența soldaților ruși și colectarea taxelor de către împuterniciții Moscovei au provocat rezistența populației, iar, la rândul ei, biserica ucraineană a încercat să se opună controlului rusesc. [[Tratatul de la Andrusovo]] din 1667 a fost considerat de către cazaci o trădare a intereselor lor. Prin acest tratat a fost legiferată împărțirea Ucrainei. Au izbucnit o serie de revolte populare, iar hatmanul Doroșenko s-a folosit de acestea pentru a invada Ucraina răsăriteană. Bruihevețki a fost ucis de mulțimile furioase
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
1676, Samoilovici și aliații săi ruși au asediat [[Cihirin]] și pe hatmanul Ucrainei apusene, Doroșenko. După ce Doroșenko s-a predat în septembrie 1676, Samoilovici s-a proclamat hatmanul Ucrainei unite. În decursul următorilor doi ani însă, turcii au alungat forțele cazacilor lui Samoilovici din dreapta Niprului. Polonia și Rusia au semnat în 1686 [[Tratatul de pace eternă din 1686|Tratatul de pace eternă]], care recunoștea încă o dată stăpânirea poloneză asupra [[Ucraina de pe malul drept|malului drept al Niprului]]. Samoilovici a condus în
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
încă o dată stăpânirea poloneză asupra [[Ucraina de pe malul drept|malului drept al Niprului]]. Samoilovici a condus în 1687 o [[Campaniile din Crimeea|campanie împotriva tătarilor]] din [[Crimeea]] a unei forțe formate din 100.000 de ruși și 50.000 de cazaci, care s-a încheiat cu un eșec de proporții. Samoilovici a fost găsit vinovat, îndepărtat din funcție și exilat în Siberia. Odată cu alegerea lui [[Ivan Mazepa]] în funcția de hatman, perioada „Ruinei” a luat sfârșit, iar Ucraina de pe malul stâng
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Nordului|Marelui Război al Nordului]] în 1700, pretențiile Rusiei au devenit excesive din punctul de vedere ucrainean. Mazepa a ales să se alieze cu regele [[Regatul Suediei|Suediei]], [[Carol al XII-lea al Suediei|Carol al XII-lea]]. Suedezii și cazacii lui Mazepa au fost înfrânți de ruși în [[Bătălia de la Poltava]]. Ivan Mazepa a fost exilat în Turcia. [[Categorie:Istoria Ucrainei]] [[Categorie:Istoria Imperiului Rus]]
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Deși Surikov a trăit și a creat cea mai mare parte a vieții la Moscova, el a considerat permanent că locuința sa este aceea din Krasnoiarsk. Casa lui din Krasnoiarsk a devenit casă memorială. Se trage dintr-o familie de cazaci din Siberia. După absolvirea școlii în 1868, a pornit spre Sankt Petersburg, călare pe cal, pentru a se înscrie la Academia de Arte. Călătoria a durat un an, iar în 1869 s-a înscris la Academie, unde a avut rezultate
Vasili Surikov () [Corola-website/Science/319978_a_321307]
-
urmă sub dominația rusă, ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav (1654). Începând din aceste timpuri, titlul oficial al țarilor ruși a fost „"Suveran al Întregii Rusii: Mare, Mică și Albă"”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit și de hatmanii cazacilor ucraineni Bogdan Hmelnițki ș Ivan Sirko. Arhimandritul Mănăstirii Pecersk din Kiev, Inokentii Ghizel, considera că poporul rus este format din trei ramuri: rușii mari, rușii mici și rușii albi, aflate toate sub autoritatea îndreptățită a țarilor moscoviți. Cronicarii ucraineni au
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
str. Moși pe L = 0,5 km (sat Boiștea) Refacere platformă din balast str. Nechifor pe L = 0,5 km (sat Boiștea) Refacere apărare de mal din gabioane S+2E L = 0,03 km mal stâng pr. Calu aval pod Cazaci, │ │ │ │ │pentru protecție pod (sat Piatra Șoimului) │Comuna Piatra Șoimului │ 137 Refacere apărare de mal din gabioane S+2E L = 0,006 km mal stâng pr. Calu amonte pod │ │ │ │ │Zbrancani, pentru protecție pod (sat Piatra Șoimului) Refacere platformă din balast DC
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273298_a_274627]
-
În Evul Mediu, tătarii au ocupat arii întinse ale Rusiei de azi, în special cele din vecinătatea fluviului Volga. Unele din aceste teritorii au constituit hanate tătărești independente care au fost treptat cucerite de ruși, în special de trupele de cazaci creștini ortodocși ale acestora, special constituite pentru a lupta împotriva tătarilor respectiv împotriva semințiilor turce musulmane. Două din aceste hanate tătărești au fost în mod deosebit remarcabile pentru longevitatea și însemnătatea lor politico-militară: la nord, cel din Kazan de pe cursul
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
E hotărât să facă ordine în țară, dar Constantin Șerban Basarab îl lovește din nou și îl alunga peste Dunăre în mai 1660. Deși ostile turco - tătare îl reîntronează, alungându-l pe Șerban, care după moartea lui Rakoczy trece la cazaci, Ghica nu mai stă mult pe tron. Această pentru că vizirul Kupruli plănuia transformarea țării în pasalâc (dar nu reușește), în timp ce Ghica nu mai putea plăti haraciul, pentru că țara era săracă, bântuita de foamete și ciumă, oamenii fugind în toate direcțiile
Gheorghe Ghica () [Corola-website/Science/297381_a_298710]
-
spune că pe timpul unui îndelungat asediu de către Tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometați și însetați ai cetății, salvându-le astfel viața și dăruindu-le biruința. În 1999 a fost readoptată stema interbelică, cuprinzând un cap de cazac, descris drept cap de tătar, înfipt într-o lance de argint. Această stemă nu a fost acceptată de Comisia Națională de Heraldică. Populația orașului Soroca în 1989 era de 42297 locuitori, în 2004 au fost înregistrate 28417 persoane, astfel populația
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
circulat în graiul populației locale timp de secole . Moldovenii nicicând nu i-au zis Bender, ci au continuat să o numească Tighina. Drept dovadă ne servesc letopisețile cronicarilor. Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei” relatează: La 1584 «când au prădat cazacii Tighina și au arsu», «niște cazaci au prădat sate din sus de Tighina» etc. Miron Costin în cronica sa meționează despre moartea în 1661, «La Tighina», a domnitorului Ștefăniță Lupu și despre faptul că «birul țării era legatu la Tighina
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
de secole . Moldovenii nicicând nu i-au zis Bender, ci au continuat să o numească Tighina. Drept dovadă ne servesc letopisețile cronicarilor. Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei” relatează: La 1584 «când au prădat cazacii Tighina și au arsu», «niște cazaci au prădat sate din sus de Tighina» etc. Miron Costin în cronica sa meționează despre moartea în 1661, «La Tighina», a domnitorului Ștefăniță Lupu și despre faptul că «birul țării era legatu la Tighina pre acele vremi...». Destul de frecvent utilizează
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
de 60 de hectare cu numeroase clădiri . În vara anului 1574 Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul. În aceeași perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea al Suediei împreună cu căpetenia cazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după înfrângerea în războiul cu Rusia. Regele suedez spera să primească sprijinul sultanului în continuarea luptei sale împotriva
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul. În aceeași perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea al Suediei împreună cu căpetenia cazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după înfrângerea în războiul cu Rusia. Regele suedez spera să primească sprijinul sultanului în continuarea luptei sale împotriva țarului Petru și a armatei rusești, speranță care s-a și realizat, deși doar parțial. Mai mult, Carol al
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
ruso-turc din 1806-1812, Moldova dintre Prut și Nistru, numită ulterior Basarabia, a fost anexată de către Imperiul Rus. Tigina este vizitată de poetul rus Aleksandr Pușkin în 1821, care se afla în exil în Basarabia. La Tighina acesta a discutat cu cazacul Iskra, în vârstă de 135 de ani, care i-a relatat istoria întrevederii cu regele suedez Carol al XII-lea. Așa se face că în poemul „Poltava” Pușkin menționează Basarabia . În 1825 se construiește Catedrala „Schimbarea la față”. În perioada
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
chiar se împacă cu principii din Muntenia și Transilvania. În amintirea acestei înțelegeri, Vasile ridică biserica Stelea la Târgoviște, iar Matei pe cea de la Soveja, în Moldova. În 1646, Moldova suferă o invazie a tătarilor, iar mai târziu una a cazacilor conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki, după care Lupu a trebuit să dea în căsătorie fiului acestuia Timuș, pe fata sa cea mai mică, Ruxandra. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul lituanian Janusz Radziwiłł, în
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]