11,246 matches
-
pe marginea mesei uriașe de lucru, acoperită cu tot felul de documente de partid și de stat. Să mai regulăm și noi Partidul, tovarășă Irma. Că biiiine faaceți, tovarășe prim! Dacă ați ști ce cuvântare am acum sub mine! Aaah! Ce-o să vă placă, tovarășe prim! Taci, scâncea primul. Mai bine nu! Spune ceva În ungurește, să n-o aud nici măcar În gând! Pot să și Înjur, tovarășe prim? Cât vrei, Irma dragă! Și ea Începea să Înjure: partidul, guvernul, țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun, șopti vocea de fată. Stai nemișcat și ascultă. Uite ce-o să se întâmple. După ce o să număr până la trei, o să alerg în cealaltă parte a camerei și o să iau unul dintre scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției. O să vii cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l cuprindă o dispoziție veselă sau iertătoare. Îmi puteam imagina deja dezgustul fulgerător și dezamăgirea zugrăvite pe toată fața lui mare, turtită și roșcovană. — E un afurisit, am spus, gândindu-mă în continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sub picioarele mele încrucișate, iar spațiul enorm și întunecat și pustiu. Am coborât privirea spre degetele mele, degetele, mâinile și încheieturile care-i aparținuseră primului Eric mare parte din existența lor. Știam că glumele și jocurile nu mă puteau feri ce cel care eram, de ceea ce lucrurile erau. Durerosul adevăr era că tot acel moment de repaus era un accident. — Continuă, spuse Scout, și mi s-a părut că surprind ceva asemănător la ea, din nou acea răceală, umbra de peste câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale surprizei, încântării, spaimei și ale Dumnezeu știe ce altceva. Nu-i vedeam ochii, ci doar o pereche mare de ochelari cu rame negre,de plastic, ca aceia pe care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-l închidă în bucătărie înainte ca vreunul din noi să se așeze și să riște să fie atacat din toate direcțiile. M-am simțit vag vinovat pentru faptul că Randle s-ar fi putut simți îngrijorată pentru mine odată ce-și dăduse seama că dispărusem. Dar ce i-aș fi putut spune? Chiar, ce-aș fi putut să-i spun? Poate că atunci când totul se va sfârși, îi voi scrie și-i voi spune... ce-i voi spune? Am cotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să riște să fie atacat din toate direcțiile. M-am simțit vag vinovat pentru faptul că Randle s-ar fi putut simți îngrijorată pentru mine odată ce-și dăduse seama că dispărusem. Dar ce i-aș fi putut spune? Chiar, ce-aș fi putut să-i spun? Poate că atunci când totul se va sfârși, îi voi scrie și-i voi spune... ce-i voi spune? Am cotit la stânga. Îi voi spune totul. Voi scrie totul și ea va fi liberă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai rămas nimic din tine, nu-i așa? spuse. Întrebarea mă descumpăni. Nu știam cum să răspund. — N-am... Am încercat să te găsesc pentru că am nevoie de ajutor. Am nevoie de răspunsuri. Nu știu multe despre viața lui sau ce-a făcut sau de ce, dar am nevoie, simt nevoia să-l cunosc, cred. Trebuie să descâlcesc toate ițele înainte să se sfârșească totul. — Nu ești coerent... Pe cine simți nevoia să cunoști? — Pe Primul Eric Sanderson. Ochii albaștri, calmi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăcere stânjenitoare. — Trebuia să te împiedic să pleci, spuse Fidorous. Mă refer, adică, la Eric Sanderson Unu. — Nu cred că ai fi putut schimba ceva. Mi-am lăsat sentimentele să intre în joc și, prin urmare, n-am făcut tot ce-aș fi putut ca să salvez situația. O recunosc acum în fața ta; am regretat-o încă de-atunci. Mă simțeam dintr-odată fără astâmpăr. — Scout m-a mințit, am spus. Părea ceva meschin când am spus-o și m-am luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sé nu mai spuné la nimeni... - Îți zic, are-o scaré mare cu care se suie-n cer. - N-are cum sé aibé el scaré de astă, Îmi spui tu mie, o scaré de astă n-are cum sé fie, ce-mi spui tu mie? - Are, dacé-ți spun. El are o pédure mare, numai cu copaci mari, din care-și face scaré cu care se suie-n cer. Dacé nu mé crezi, nici nu trebuie. - N-are cum sé aibé el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pas Și ceas cu ceas Ostașii noștri... Și pa-a-a-s cu pa-a-a-s/ Și ce-a-a-s cu ci... Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum... - Hai, Vaculovski, du-te la loc. Dacé nici o poezie de astă nu ești În stare sé Înveți! Ce-o sé iasé din tine, Vaculovski? Hai, du-te sé nu te véd! Ai venit la școalé bou și te duci acasé vacé! Știi proverbu’, „te-ai dus bou și-ai venit vacé”? Ei, tu ești acela, Vaculovski, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era așa de bun... - Mai știe cineva vreo poezie? Șasa vrei sé spui tu? „Da a fost copil și Lenin...” Hai spune, Șasa. - Eu vreau sé spun un cîntec... - Ce cîntec vrei tu sé spui? - Despre Lenin... - Ia sé vedem ce-o sé ne cînte Șasa despre Lenin, hai, Șasa, viné mai În fațé și scoate mîinile din buzunar. Șasa scoase mîna dreapté din buzunar, iar stînga o lésé, céci nu-i plécea mîna stîngé, cé avea degetul bandajat. El ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fost duși la Alexandr Timofeevici În pod! Și cine vrea sé se convingé de astă, ar putea sé meargé sé se uite. Pentru cé sacii, dragii mei tovaréși, se aflé În podul lui Alexandr Timofeevici pîné În clipa de fațé! - Ce-o sé ne spuneți, dragul nostru Alexandr Timofeevici, În legéturé cu aceasté neprevézuté, sincer sé fiu și pentru noi, intervenție a tovaréșului Vasilii Gavrilovici? - Desigur, el n-o sé zicé nimic, pentru cé cine că cine, dar eu Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
oaselor și deschise ochii. - Pantalonii! Unde-s pantalonii, Marusea? - Unde ți-s pantalonii? Acolo unde i-ai lésat! Unde i-ai lésat, de-acolo și ie-i! Alexandr Timofeevici Își dédu seama cé pantalonii erau pe el și abia dupé ce-și gési și cémașa și ciorapii la locurile lor, se mai uité o daté la ciorapi și la pantaloni, Încheie doi nasturi de la cémașé și se ridicé. - Sterva gnusnaia! Nu știu de ce te mai țin eu la casé, rosti Alexandr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
R· R Fo rm ul ar e in di sp on ib il e Se va lu a m ăsu ra tip ărir ii fo rm ul ar elo r pr in m ijlo ac e ele ct ro ni ce 4. Co m pa rti m en t t ra ns po rt Se cu rit at e ac tiv e Ta m po năr i Ut iliz ar e fre cv en tă p e tra se e ag
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
R· R Fo rm u lar e in di sp o ni bi le Se va lu a m ăsu ra tip ărir ii fo rm ul ar elo r p rin m ijlo ac e ele ct ro ni ce 4. Co m pa rti m en t tra ns po rt Se cu rit at e a ct ive Ta m po năr i Ut iliz ar e fre cv en tă pe tr as ee ag lo m
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
un talger al balanței. La noi, legea e mereu politică. Politica învingătorului, dă replică reportera. Îmi place cum gîndește fata asta. Nici n-aș putea s-o contrazic. Are destulă îndrăzneală. Nu mai aștept nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș aștepta? Viața după '89, cea publică, nu-i de acceptat, de înțeles măcar. N-am să pricep de ce premiul Fundației Babu Ursu, inginerul omorît în bătaie de Securitate pentru că și-a notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un profit sută la sută, scriitorul zece la sută". Sistemul editorial nu funcționează sau funcționează în detrimentul autorului, cîtă vreme cel care a scris cartea ia 5% din preț, librarul 25-30%, iar editorul nu pierde nimic, niciodată. Totuși, scrisul e meserie; ce-ai scris, marfă. Îți "desfaci" cartea și... ... te ajută Dumnezeu și Sfînta Piață Liberă. Nu-i chiar așa. Nu toți autorii își pot vinde cărțile singuri. Ne aflăm într-o criză a cititului, dar și a cumpăratului de cărți. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu, întîi își dezbrăca jacheta, o atîrna în cuiul anume bătut în tei și-i povestea tot ce i se întîmplase peste zi. El părea s-o audă. Îi trimitea mesaje de "dincolo". Cel puțin așa credea viguros-creștina mea bunică. "Ce-o să faci noapte de noapte fără mine, Iordana? Fără să mă visezi?" Adevărat, nu reușesc să-l visez. E prețul fugii de moartea lui. Plătesc că nu m-am zbătut să-l țin "dincoace": "Trăiește de dragul meu"; că am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie scuturată. De la hohotul alb la hohotul știrb. Vișinele au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și viața noastră". Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd ridica Iordan vocea. Altfel, mă țineau departe de "istoria contemporană", iar mie nu mi-a plăcut să întorc pe dos "împletitura", să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și cusută la loc, pe burtă". De la fereastră, grădina e ultra-ordonată ca și casa. De ce-mi spun că o viață afectivă cu un idealist, cînd foarte rece, cînd foarte fierbinte, mereu la extreme (gheață/foc) n-ar fi fost ce-aș fi vrut? Da, e momentul să plec. Mă întorc spre intrare și descopăr, într-un cuier cît peretele, o colecție de pălărioare, de șepci, de berete. Ce deranjat era că-i cade părul! "O să ajung chel ca un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amîndoi, cu mîinile umede, gata s-o luăm la goană. Aluneca peste trupul meu, pe deasupra mea, ca rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi spart carnea pentru el. "Ei, sexu-i altfel în filme, comenta Iordan, după eșecul îmbrățișării. Ai ce-ai dorit, Dințișor. Ești dragostea de pe urmă". Trebuia să-i fi spus: hai să fim mai îngăduitori unul cu defectele celuilalt. Te iubesc cu dereglările tale, cu anomaliile tale cu tot. Crezi că n-o să te mai iubesc pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai bine cu tine. Mi-e bine cu tine, fără totuși. Unde te-ai bălăcărit așa? Nici n-a vrut s-audă de spălat: Io sînt un cîine care preferă să se lingă-spele singur. Nici nu vreau să mă gîndesc ce-o să mă fac fără Tano cînd i-o sosi timpul. Dar... numai gînduri albe la zintîi. Doi tineri stau în fața porții mele, contopiți unul în celălalt. Cuprinși de acel farmec sfînt? Aiurea. Deși m-au văzut ("Ce p(iii) mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu! Cît mai e pîn' la cină? Dați mîncare la cățel, intonează Tano, pe o arie din Bărbierul din Sevilla. Am tot pritocit relația noastră, pînă dincolo de miezul nopții. Ei da, Ana, știu care-i astrul tău, numai că stelele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]