9,618 matches
-
Editura Globus din Zagreb și Editura Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul de povestiri Enciclopedia morților. 1986 - este distins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într‑o seară târzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr‑o parolă prestabilită), iar până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar folosi o bibliotecă personală? În primul rând ca memento. Dar să lăsăm de‑o parte poezia“, continua fostul proprietar al bibliotecii de familie, și „să trecem la lucruri mai serioase“. (Pe bună dreptate susțin bolșevicii că poezia este ori ceață, ori propagandă.) Ne aflăm Într‑o pădure, undeva În Anatolia sau În Serbia. (À propos, acum toți se pregătesc să plece În Serbia.) Sunt Împeună cu stimata noastră (se apropie de ea, o ia de mână, se plimbă prin pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putut să-și dea seama de ce naiba insula care se ascundea sub acel nor - dacă într-adevăr se ascundea vreuna - trebuia să fie vulcanică. După un timp, căpitanul Mararei ajunse la concluzia că elevul sau continuă să se afle în ceață și, înarmându-se încă o dată cu răbdare, începu să-i explice: —O insulă normală care ajunge la opt sute de metri deasupra nivelului mării ar avea nevoie de o bază foarte largă, fiindcă ar trebui să urce încet-încet de pe fundul oceanului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
limitat cu o ființă care n-ar fi ezitat să-i omoare pe toți, ca să se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se transformase în anticamera infernului. Acesta era adevăratul Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
niciodată până atunci. Exact ce bănuiam când am văzut-o cum înoată, spuse. E vorba de o femelă plină de ouă, în căutarea unei plaje unde să le îngroape. Știe, din instinct, unde se află, oricât de deasa ar fi ceață... Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie Anuanúa, așa încât hotărî să considere că teoretic încă se aflau pe mare și deci conducerea îi revenea NavigatoruluiCăpitan, care știa cel mai bine ce era de așteptat de la navă. Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
roz par mai mari. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Vă rog, cineva să-mi ia gândul de la mâncare. Cum e prima oară când nu-i cu gura plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă, către cercul de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
A avut "norocul" să facă parte din prima promoție de elevi care, pe lângă matematică și română, să dea examen și la fizică. Știa că la matematică era capabilă să ia un șase dar nota de la fizică îi apărea într-o ceață deasă, de nepătruns. Toate cele trei zile de testări au sleit-o de puteri. I-a fost imposibil să se detașeze de atmosfera stresantă creată de admitanți. Adunați în mijlocul curții, care mai de care mai blindat cu manuale, caiete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
noi doi. Nu vreau alt dar, te vreau numai pe tine, Ca să-mi aduci iubirea înapoi". Mesajul lui, plin de contradicții, nu lămuri în nici un fel problema dintre ei. Versurile din final nu făcură decât s-o arunce într-o ceață și mai deasă. Luana așteptă, fără stare, ca băiatul să-i dea caietul lui, pentru a putea pune punctul pe "i". Plănuise să noteze acolo întregul zbucium prin care trecuse, să se explice și să se scuze, oferind, astfel, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mă laud. Văd cum te uiți la noi, ne-ai crezut mereu niște fraieri dar să știi că în ciuda impresiilor tale ne-am mai luminat, ceva, între timp. Voi v-ați luminat și pe mine m-ați băgat în ceață", gândi Luana fără să vrea și zâmbi. Doamne Dumnezeule, se cruci Vanda, fata asta râde de noi! Mai diplomată, Anda se ridică, arătând astfel că discuția e încheiată. Te rog să te gândești bine la ce ți-am spus, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tocmiți la muncă, dornici să termine cât mai repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica striga, de mama focului, să se renunțe la toate planurile, să fie lăsată să trăiască în pace puținele zile pe care le mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult, era conștientă că, prin natura talentelor înnăscute, a studiului neobosit și receptivității la tot ceea ce se întâmpla în jur, poate depăși orice limită dar nu era convinsă că avea voie să se întindă mai mult decât îi era plapuma. Ceața deasă, în care se zbătuse ani la rând, se ridicase de la o zi la alta. Lecturile nopții nu i se mai păreau atât de încâlcite. Citise, undeva, un studiu interesant și făcuse o analogie cu una din crizele firmei dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cântecul vioi al unei femei sau vreo melodie veselă la trompetă, Încerca să-și amintească dacă la orfelinat auzise vreodată vreun cântec popular dintre cele fredonate adesea de Karl. Însă i-a fost cu neputință să-și aducă aminte. Precum ceața venită din larg Într-o zi friguroasă, după ploaie, când abia se mai vede, ici și colo, conturul nedeslușit al copacilor, o pânză se așternea peste peisajul trecutului și-l lăsa mut și lipsit de culoare. Uneori, când Karl Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chinuie, trebuie să pună mâna să zgândăre, deși nu poate s o scoată. În momente de tăcere și de singurătate, ca acum, Întins În pat, singur și Înfricoșat, scormonește În golul acela. și pentru ce oare nu renunță? Pentru că prin ceața uitării se Întrevede o singură certitudine, cea despre existența unei anumite persoane. Iar asta continuă să-l ademenească iarăși și iarăși. Adam are un frate. Numele lui este Johan. Atâta doar că Adam nu e-n stare să-și amintească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întreg an de zile, ar fi zis că sosise abia de câteva clipe. — De ce faci asta? l-a Întrebat pe Karl, care se apucase să Închidă ușa și obloanele de la ferestre. Era o dimineață mohorâtă, cu burniță, iar pe mare ceața stăruia mai mult ca de obicei. — Ai să vezi, a răspuns Karl și a pus pachetul pe pat, lângă Adam. Desfă-l! A tras nerăbdător de hârtia pachetului și a scos la iveală o cutie șubredă de carton, folosită și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rafale de puști și șuierături stridente. Prin apropiere, un microbuz Oplet aflat În pană Îmbâcsise aerul cu fumul gros ieșit dintr-un motor muribund. Margaret și-a ridicat gulerul bluzei și și-a acoperit cu el gura și nasul. Prin ceață a Întrezărit niște siluete care-și croiau drum strecurându-se În labirintul vehiculelor. Nu era o halucinație, În spatele mașinilor erau Într-a devăr soldați cu echipament de luptă, care se ghemuiau cu armele Îndrep tate spre inamicul imaginar. Unul dintre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai toată lumea. De teama suferinței, se mulțumește cu amânarea răspunsului. Pe de altă parte, simțea că este trasă pe sfoară, Înșelată. Nu suferea să se oprească la jumătatea drumului, așa că a rămas În fața ghișeului, sfâșiată de alegerea Între retragerea În ceața incertitudinii și continuarea cercetărilor. — știu pe cineva care ar putea să vă ajute, a spus Cantik, pierdută cu ochii Într-un carnețel. Dr. Hendro. El era de gardă la tratamentul intensiv acum două nopți. Pot să-l chem, dacă doriți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Era una dintre nopțile când luna balineză e plină și clară, iar aerul atât de liniștit și de cald, Încât părea fără rost să se mai facă zi, una dintre acele nopți uscate de la jumătatea anotimpului ploios când zilele de ceață și de noroi erau date uitării. Rămăseseră În picioare, În mijlocul curții, Înconjurați de contururile argintii ale caselor. — știu. Am auzit ce s-a Întâmplat. Margaret Îi vedea chipul, mai clar, Își spunea, decât În plină zi. Când clipea, Îi vedea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de un nepoftit. Era mai bine atunci când se afla de cealaltă parte a baricadei. Era chiar instructiv. Profesorul de sport își mută un picior peste altul. Ați văzut ce ceață s-a lăsat ieri? întrebă. Era de-a dreptul jenant să recurgă, în lipsă de altceva, la observații meteorologice. Se vedea că ajunsese la fundul sacului și scormonea acolo sperând să mai dea de vreun obiect interesant, bun de expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei se întindea de-a latul patului, sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o despărțitură strâmtă pentru pipetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se retragă la somn împăcată. Nu se mai frământa deloc, parcă ceva în ea ațipise, poate, spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate a muntencelor. Atâta doar că în mintea ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i ascundă chipul în ceață. Pe urmă teancul de poze color, Ovidiu, Fana, Sidonia, Trofin, o mulțime de alte fețe necunoscute, povara grea a crizantemelor ținute în brațe ca un snop de spice. Totul urmase după o scenă de o violență cumplită. El îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]