1,795 matches
-
recunosc că Îmi cam pare rău de puști. Îți imaginezi cum e să fii tratat așa? Un tată abuziv, o mamă alcoolică și când te duci la spital dai peste nenorocitul de Gerald Cleaver care se freacă de tine pe sub cearșafuri. Se lăsă tăcerea În timp ce se gândeau la infirmierul flasc cu o pasiune pentru băieței. Știți, le zise Gary cel Mare, dacă nu era Hoitarul, eu pariam pe Cleaver pentru copiii omorâți. — Cum? Era În arest când a dispărut Peter Lumley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ei nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și a deschis, Împingându-mă să trec pragul primul. M-am trezit În semiobscuritatea unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele, cearșafuri, scoarțe, perne, fețe de mese, covoare, hârtia cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se estompau, se reflectau, se dizolvau Într-o lumină obscură, ce Învăluia, sufoca, artificializa. N-am reținut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
manifestă la fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de alcool. Alcoolul se aprinse și flăcările albastre se întinseră pe podea. Cuprinseră în scurt timp un teanc de reviste aflate într-o cutie de carton și unul din scaunele de trestie. În curând, focul se va întinde și pe cearșafuri, cuprinzându-i corpul, lucru pe care nu îl va simți, și apoi fața, lucru pe care îl va simți cu vârf și îndesat. Își întoarse fața spre Magician, dar acesta dispăruse. Ușa era închisă. Fumul îl făcea să lăcrimeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o glumă tare haioasă cu mine când i-am zis că trebe să merg la control - ceva legat de controlat - doar că nu-mi amintesc acum, da’ a fost al dracu’ de haios). Mama a pregătit sufrageria - am pus un cearșaf și din alea pe canapea, și după aia mama a zis că aranjează ea patu’ frumos după ce ne bem ceaiu’ și că Wayne poate să ia fotoliu’ ei care se întinde într-o chestie din aia. Mama cumpărase o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doamna Vincent, și fiul lor de șase ani. Trăia de doi ani și jumătate la cîțiva centimetri distanță de familia Vincent, dar existențele lor n-ar fi putut fi mai despărțite. În ziua sosirii lui Jim, doamna Vincent atîrnase un cearșaf vechi În jurul părții lui de cameră. Ea și soțul ei - agent de bursă la Bursa din Shanghai - nu suportau prezența lui Jim, iar În decursul anilor fortificaseră unicul lor colț, Înșirînd laolaltă un șal ros, un combinezon și capacul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
antebelice, la care se putea uita ore În șir, așa cum se uita doamna Vincent la filmele ei. RÎzînd În sinea lui, Jim se lăsă pe spate În timp ce lumina fierbinte a soarelui strălucea prin peretele cămăruței lui, conturînd pete ciudate pe cearșaful vechi. Uitîndu-se la ele, Își Închipui scene de bătălii aeriene și armade, scufundarea vasului Petrel, ba chiar și grădina din Amherst Avenue. — Jim, e ora de mers la bucătărie...! auzi pe cineva strigînd de pe treptele de sub fereastră. Dar Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scoase și camera cu tavanul Înalt era plină cu vreo șaizeci de bărbați. Jim trecu În revistă aglomerarea de cămăruțe. Englezii din Blocul E trăiau În dormitoare deschise, dar fiecare dintre marinarii americani Își construise o cămăruță din ce găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alta, Jim simțea că americanii erau cea mai bună companie, nu erau atît de ciudați și de provocatori ca japonezii, dar cu mult superiori britanicilor Încruntați și complicați. De ce oare Basie era furios pe el? Jim străbătu coridorul Îngust dintre cearșafurile suspendate. Putea auzi o englezoaică din Baraca 5 plîngîndu-se de soțul ei, și două fete belgiene, care trăiau Împreună cu tatăl lor văduv În Blocul G, chicotind În legătură cu un obiect ce le era arătat. Cămăruța lui Basie se afla În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie pe spate, acrobatul a trecut din visul mării plumburii direct În arena circului de la Obor. Banii puși, banii ascunși Între cearșafurile spălate cu sodă și săpun, apretate cu scrobeală de făină și așezate Între flori uscate de levănțică, cinci lei cu țăranca, zece lei cu minerul. Mai furase el un clasor nenorocit, cu timbre vechi, de la un țigan, timbrele cu Aviația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie colonială cu capsele ruginite, fără nici un răspuns. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pini fără să-mi întorc capul, în timp ce asfaltul de sub roți începea să se acopere cu nisip. Am parcat mașina sub copertina aflată în spatele grădinii. M-am aplecat să nu mă lovesc de frânghia pe care erau puse la uscat cearșaful de plajă și costumul de baie al Elsei. Un costum întreg dintr-un material supraelastic de culoarea prunei, pe care ea și-l cobora până sub buric, atunci când stătea la soare. Era întors pe dos. Am atins cu umărul căptușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în penumbră prin ușa întredeschisă: doar în chiloți și cu maioul de mătase cu bretele înguste. Cearșaful era strâns la capătul patului, unde-l împinsese cu picioarele. Fața îi era acoperită de părul des. Poate dormea și mai înainte, de asta nu auzise telefonul. Și gândul că ea dormea, în timp ce eu..., mă calma. Ca într-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o strâng. E îmbrăcată cu cămașa de mătase cu bretelele lucitoare ca niște funde subțiri. Stă pe o parte, cu sânii ușor strânși unul într-altul, mă apropii de ea. Mă îngrop în parfumul ei. Dau încet la o parte cearșaful de pe trupul ei. O rază de lumină îi cade pe picioare. Nu ți-e somn? Nu-i răspund, buzele îmi sunt deja pe coapsele ei. Ea nu mai spune nimic, îmi vâră o mână în păr și mă mângâie. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rămân la locul meu: — Te superi? Se supără. Nu mă mai sărută, dar rămâne lângă mine, intenționat. Respirația ei grea mă îndepărtează de somn. Scuză-mă, sunt foarte obosit. Mă întorc, chipul ei este fier în întuneric. Corpu-i foșnitor sub cearșaf se îndepărtează de al meu. Îmi întoarce spatele. Aștept. Nu vreau să fie tristă. Întind mâna spre ea, mă alungă cu o ușoară mișcare a umărului. — Să dormim, zice. A doua zi mă trezesc târziu. O găsesc pe Elsa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să reînceapă. Se îndepărtează ca și cum ar simți răceala trecerii, nemișcați pe pământul nimănui, unde viața se oprește și moartea nu vine încă. Atunci când neputința îți pătrunde în mâini, în priviri, când simți că nu vei reuși și catafalcul acela de cearșafuri verzi își arată chipul său cel mai crud: sub lințoliul de pânză se află un om care pleacă. Aud bipul de alarmă al monitorului. Tensiunea scade. Alfredo urlă: — Repede! Este în stop!, și masca i-a alunecat pe bărbie. Alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
visat că era fără picioare, că se năștea și nu avea picioare... — La următoarea ecografie va avea deja picioare, fii liniștită. Se întoarce în partea ei și începe să citească. — Te deranjează lumina aprinsă? — Nu, îmi ține companie. Stau cu cearșaful tras peste ochi în lumina gălbuie. Nu dorm, moțăi liniștit de lumina aceea, de respirația de alături care îmi sugerează că viața va continua așa, ușoară, parfumată cu șampon. Dar iată că în gândurile somnoroase care vagabondează plăcut, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să amâne momentul de intimitate. Mă dezbrac repede, îmi arunc hainele pe jos. Profit de privire ei întoarsă în altă parte, pentru că acum mi-e rușine. A dat la o parte cuvertura din partea ei de pat, se întinde și trage cearșafurile peste ea. Mă vâr lângă ea, în patul încă rece. Stă întinsă cu mâinile de-a lungul trupului, își încrucișează picioarele, unul îi alunecă, pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu trebuie s-o facem neapărat. — Știu. Ce amant gentil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
traversând camera, își acoperea sânii cu mâna. Am întins brațul spre ceașaful unde stătuse și care păstra încă urma ei călduță și m-am gândit că se terminase, că se terminase așa, într-un hotel. Gândurile au alunecat pe cutele cearșafului. M-am gândit la un prieten al meu care în tinerețe frecventa o prostituată, mereu aceeași. În timp ce făceau dragoste, ea se prefăcea că moare, el i-o cerea. M-am gândit la mulți bărbați pe care i-am cunoscut. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un invalid și că nu avea copii. Mergea deseori să mănânce cu tata într-un restaurant din spatele unei mezelării, mâncarea ei preferată era limbă de mânzat în sos verde. N-am vrut să mai știu altceva. Cu mâna nemișcată pe cearșaful care acum este un ecran cinematografic o văd pe femeia aceea cum se dezbracă, își desface ceasul și îl așază pe suprafața de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fumează în timp ce casiera este în baie, se spală sub braț, își întinde buzele, și le rujează, apoi stinge lumina cum face acasă la ea. Mai târziu, când ei nu mai sunt, intră o cameristă să deschidă ferestrele și să arunce cearșafurile pe jos. Camerista: o femeie care pleacă cu găleata cu detergenți și cu cearșafurile sub braț. O altă femeie, cu un miros al său și cu un combinezon al său, care se dezbracă lângă un bărbat, și ea face dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le rujează, apoi stinge lumina cum face acasă la ea. Mai târziu, când ei nu mai sunt, intră o cameristă să deschidă ferestrele și să arunce cearșafurile pe jos. Camerista: o femeie care pleacă cu găleata cu detergenți și cu cearșafurile sub braț. O altă femeie, cu un miros al său și cu un combinezon al său, care se dezbracă lângă un bărbat, și ea face dragoste, și ea se lasă chinuită. Te întrebi dacă tatăl tău îl avea mai gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceea? Poate casiera. Nu, ea nu era la înmormântare, avuseseră o poveste cu mulți ani în urmă. Poate se despărțiseră. Continuase să mănânce limbă în sos verde cu altcineva. Poate murise și ea. Italia s-a dus în baie, mângâi cearșaful cald încă de trupul ei. Filmul s-a terminat, ecranul a devenit din nou alb, boțit. Și acum știi că peste puțin vei plânge, pentru toți amanții morți, pentru tine și pentru ea, care stă în fața oglinzii, ca și casiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vom muri departe unul de celălalt. Nimeni nu va ști niciodată nimic cât de tare ne-am strâns în brațe și cât de intimi am fost, și nici despre viața care a alergat până aici, până la brațul meu sprijinit de cearșaful pe care a stat ea și care începe să-și piardă căldura. Suntem trupuri care au nevoie, proiectate pe un ecran gol, trupuri care se repetă. Sau poate, Angela, energia noastră a alimentat o altă lume, o lume perfectă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al mării. Cineva va culege visele noastre, cineva nu atât de imperfect ca noi. Noi facem munca murdară. Sunt în baie, aplecat deasupra bideului plâng, ținându-mi capul în mâini. Peste puțin va veni o cameristă să arunce pe jos cearșafurile pe care se află o mică pată udă care s-a prelins din intimitatea Italiei. O pată pe care am sărutat-o. Când ieșim din cameră și mâna mea întârzie să stingă lumina, Italia se întoarce să privească pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]