6,376 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > RĂCOAREA DIN URMĂ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea
RĂCOAREA DIN URMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383090_a_384419]
-
glacială din sufragerie, chiotele se transformau în țurțuri ascuțiți, ce se-nfigeau în timpanele celor patru femei tăcute. Poate de aceea mâinile Mariei se duseră instinctiv la urechi, să nu o atingă ascuțișul acestor țurțuri. Privirile îi căzuseră pe ecranul cenușiu al televizorului. Parcă voiau să scormonească în adâncul lui misterios o fărâmă de fericire, fie ea și microscopică, pentru nefericitele de lângă ea. Peste un sfert de oră va veni și țâncul-anișor, în urlete, pocnituri și fulgere colorate. Degeaba va plânge
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
zilnic impulsionează creierul copiilor să se dezvolte în trei luni cât s-ar dezvolta în trei ani? Asa susțin cercetătorii din Marea Britanie. Creierele copiilor care au primit zilnic capsule cu acizi grași Omega-3 și Omega-6 au dezvoltat mai multă materie cenușie, ceea ce a dus la creșterea memoriei pe termen scurt și a capacității de învățare. În plus, timp de trei luni ei au redus cantitatea de mâncare de tip fast-food, băuturi carbogazoase și au făcut mai mult sport. Un studiu realizat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92346_a_93638]
-
O zi cenușie! Miercuri,10 august, a fost prima zi în care am simțit „coltții” iernii braziliene... Când am ieșit să ajung la sala de haltere din complexul Rio Centro, mi-am dat seama că am greșit că nu am luat pantaloni lungi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
ceva dulciuri, vegheta, țigări ieftine, o sticlă, două de coca-cola, vreun săpun, lame de bărbierit, mai apoi carpete, covoare, ... mașini de spălat, ba chiar televizor color, ascunse de ochii vameșilor mereu cu mâna întinsă, mărci și dinari. Permisul (în coperte cenușii, cu toate că epoca era roșie !) se obținea greu, fiind nevoie de „relații” la miliție. Se stătea o jumătate de zi și, de multe ori, nu ajungeai la rând, după o coadă de sute de metri ... Am fost și eu „mic negustor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
rostire. La colț de stradă, în spațiul virtual ori chiar prin gazete, sub acoperământul anonimatului, scrijelești și scâncești, dar ai impresia că sunetul tău e precum al tenorului. Oh, mon Dieu! Acolo e, de fapt, locul tău, cufundat în vârtejuri cenușii de colb. Stai departe de luminători, rămâi în raiul tău abscons, alături de cei de-o seamă cu tine, populat de trepăduși mângâindu-și vanitățile putrede și seci. Și nici asta n-ar fi scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
e de vină Că ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în veșnicie Și-n gândul meu ce-n vreme s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
iar aluzie la noi Prinzând un vers pe cerul din hârtie Că-n urma lui vin rimele în ploi. Zăpada poate oarbă să mai cadă Într-un defect al vremilor acut, Dar noi suntem a veșniciei pradă Ce-n stele cenușii ne-a prefăcut. Azi de răsare soarele-n furtună Nicicând durerea nu ne v-a-nsoți Chiar dacă-n inimă glasul răsună Din vorbe gri aduse peste zi. Poștașul poate să aducă nemurirea Pusă într-un colet sentimental, Dar numai eu îți pot
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
mică, având două roți doar, ticsită cu muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră cu puțin înainte. Fiind sâmbătă, coborau la oficiul poștal din Umileni ca să trimită bani boreselor rămase acasă la Maramu, cum ziceau în limbajul lor
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
-i la picioare, Să simt că-ntregul corp mă doare. Și într-o zi... Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau Și pietricele zvârlite departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru...dar au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci iarăși am pornit Pe prundul aspru să găsesc Doar pietre albe, negre, maro și cenușii... Citește mai mult De mică, am visat să merg pe valul apei înspumat, S-adun în ochi mișcarea lui și reflectarea cerului,Să simt răcoare-i la picioare,Să simt că-ntregul corp mă doare.Și într-o zi...Priveam
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Să simt răcoare-i la picioare,Să simt că-ntregul corp mă doare.Și într-o zi...Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreauși pietricele zvârlite departe, pe mal adunauErau zeci, sute și miiși albe și negre, maro, cenușii,Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfereVenind de departe, vorbind de alte ere.*** M-am aplecat și-am strâns și eu...Le-am așezat chiar la uscat,Le-am ridicat și m-am jucatZvârlind în sus pe rând, mereu,Una, două, trei
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
uscat,Le-am ridicat și m-am jucatZvârlind în sus pe rând, mereu,Una, două, trei, patru...dar au picatDin nou în praf. S-au murdărit!Și-atunci iarăși am pornitPe prundul aspru să găsescDoar pietre albe, negre, maro și cenușii...... XXVIII. EMILIA ȚUȚUIANU: ,,ARTA DE A TRĂI - DIALOGURI CU TRECUTUL”, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015. Adevăr, Bine și Frumos în ,,Arta de a trăi - dialoguri cu trecutul”, autor Ovidiu Cătălin Caraiman Cicero - homo
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ȚUȚUIANU, AUTOR ȘTEFAN DUMITRESCU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015. O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntru Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Citește mai mult O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntruîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră mătăhăloasă. La început, am crezut că este vreun trecător. Dar...cum mă opream eu la o casă cu uratul, matahala cenușie se oprea și ea. Un fior de îngrijorare mă cuprinse. Și îmi era o ciudă că tocmai acum se umpluse traista. O luai la fugă. Matahala după mine. Mă oprii. Se opri. Iar alergai. Alerga și ea. Mă întorsei și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Se pot citi și alt fel încercări. Când zarea ta ’napoi o să mă cheme Voi despărți furtunile de mări Și-ți voi hrăni cu-albastru pescărușii Atât de triști de când nu i-am strigat. Am să te smulg din brațele cenușii Și-am să-ți dezvălui chipul nefardat Al poeziei mele. Pentru tine Vioara mea de dor va prinde glas. Când zmeiele de drag se strâng ciorchine Eu vin spre noi. Dar faci și tu un pas? Referință Bibliografică: Unul tu
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
scrum... Spre capăt îmi ești întîmplare... VII. RĂCOAREA DIN URMĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Și-am să te rog revino cînd frunze-or să mă prade Ca o salvare veche, dintr-un tomnatec pat. Citește mai mult Simt că se-apropie vara, o simt în amintireaCelui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubireaUnui destin de rană, lucrînd în amîndoi.O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa,Nenumărate zile de foc vin să acuzeRăcoarea milenară din sufletu-mi de nea.Isterice incendii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură nu Însoți sosirea pietroiului, ci doar un vuiet atenuat de moloz. Acum, În locul țintei nu se mai găseau decât vidul și devastarea provocate de prima lovitură. De partea cealaltă a porții, la câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile Îi erau legate la spate. Picioarele Îi erau depărtate, iar genunchii ușor flexionați, ca și când s-ar fi pregătit să facă un salt. Capul și grumazul erau acoperite cu un strat de var care Îi reproducea În mod grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl menținea drept. În spatele său, Bargello slobozi un oftat de ușurare. Coaja continua să se desprindă, Începând cu porțiunea unde stratul era mai subțire, scoțând la iveală șuvițe de păr cenușii. În față, Însă, rezista, ca și când gheara unui diavol ar fi Înșfăcat fața celui ucis, pentru a-l reține În Împărăția umbrelor. Potrivit unei credințe populare, cea de a doua moarte, aceea a sufletului, sosea la numai două ore după cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]