180,202 matches
-
modelelor" că pot alege ce postură preferă. Am fotografiat încăperea ca atare - și ea transmite un mesaj, prin arhitectură, prin decorațiuni, prin tablourile agățate în perete, apoi ocupanții dormitorului, cu propriul lor limbaj corporal... Prin scurte "statement"-uri le-am cerut subiecților să povestească ceva despre ei, despre semnificația spațiului în care se află, cum dorm, ce visează, dacă cele trăite peste zi îi urmăresc în somn și uneori despre relația lor cu moartea. în aceste scurte răspunsuri, esențiale de fapt
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
domeniul comunicării corporale, non verbale și a etnografiei. Ceea ce am adus din aceste domenii în fotografie, precum și unele studii de profunzime, nu sunt decît componente ale culturii noastre contemporane. De ce în fotografiile mele oamenii nu rîd, vă pot spune: le cer persoanelor al căror portret îl realizez o privire calmă, deschisă, nu o gură care rîde. Doresc să fixez persoana în toată autenticitatea ei pe peliculă, și nu o fizionomie de show. R.B.: Si acum ultima întrebare : credeți în forța privirii
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
80, surplusul de responsabilitate și asumarea riscurilor detașării de pluton, neliniștea diaristului vine acum din efortul sprintului individual, din nesiguranța rezistenței la uriașa probă a scrisului ale cărei ștachete și le ridică singur tot mai sus. Doctoratul, trilogia care își cere partea secundă, celelalte cărți, în jurul lor gravitează viața scriitorului, și Mircea Cărtărescu este de o severitate de sine draconică. Obsesia autodepășirii este și semnul unui orgoliu care poate fi ușor confundat cu ipocrizia. Lamentațiile pe tema epuizării și a ratării
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
Alexandra Olivotto În 2004 Consiliul Național al Audiovizualului a cerut elaborarea unui studiu privind violența mediatizată. Ca și în restul Europei sau în Statele Unite ale Americii, la noi violența ficțională o bate pe cea reală, în mare măsură datorită importurilor masive. Dacă stau să reflectez la acest subiect, violența ficțională
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
nene, unde ne duci? Dă la o parte țeava aia, dacă strănuți? Mai apoi, ne găseam într-o încăpere cu tapiserii florale de tip oriental pe pereți, un individ cu capul înfășurat într-un prosop cu iz de iasomie ne ceru pașapoartele, actele de identitate. N-am avut încotro și a trebuit să mărturisesc că le uitasem la registratură, la hotel. Veste ce-l înfurie pe celălalt tip, căruia i se vedeau numai ochii licărind sinistru dintr-o basma. Ambii blestemau
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
departe de a intriga, asta e confortabil, dar nu are nici un rost și, cu atât mai puțin, vreun merit literar. Cea mai bună proză a volumului e X, tocmai pentru că omogenitatea de care vorbeam mai sus e naturală și nu cere neapărat o sforțare în sensul unui dezechilibru senzațional. Între subiect și discurs se creează, așadar, o mai bună rezonanță, ritmul narativ fiind cel potrivit. Altfel, nici aici nu sunt multe de spus: X este protagonistul unei povești de dragoste chinuite
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
îl va da apoi în judecată pe Ilie Botoș, pentru a-și recupera pierderile. Distracția procurorilor va fi plătită, așadar, de contribuabilul de rînd. N-ar fi prima oară. Nu cred că încălzește pe nimeni că acționarii de la Rompetrol au cerut demisia procurorului general. Cît despre comunicatul președintelui Băsescu, prin care acesta afirmă că asupra Justiției nu trebuie făcute presiuni politice, acesta e îndreptățit. Comunicatul îi viza pe liberali, care s-au solidarizat cu Patriciu, protestînd împotriva abuzurilor Parchetului. Băsescu nu
Țara lui Ilie Botoș by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11662_a_12987]
-
strigă el atunci, "alaltăieri, toate zilele precedente, și groaza vremurilor noastre, în care ne-am pomenit, fără nici o ieșire, sau mai vezi oare vreo speranță?" Acum intraserăm în Les Baux. Nu vru să coboare. "Mai departe, mai departe, spre Mediterana", ceru el, "la caii cei albi." Am trecut pe lângă un cadru gol de fereastră care încă mai rezista într-o masă de moloz, pe care sta scris "Post tenebras lux", vechea deviză a hughenoților, înscrisă pe blazonul Genevei. Am oprit o
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
de amintiri despre Casa Scriitorilor". Mai mult decît naturala discuție în jurul compromisurilor indenegabile, săvîrșite, din păcate, de unii dintre marii creatori ai răstimpului interbelic (care, în pofida lor, să spunem răspicat, rămîn stîlpi de susținere ai literaturii noastre --nimeni n-a cerut "demolarea" lor, decît în înfierbîntata imaginație a unor conservatori de rea-credință), e plasată sub semnul... patologicului: "între cărturari a apărut însă o nouă obsesie: vina unor Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu - de-ar fi doar ei - cărora, mai nou
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
toată ziua încearcă, prin diferite mijloace, nimic altceva decît să te îndatoreze. Din ce în ce mai mult, pînă cînd nu-ți mai rămîne nici o posibilitate să-i întorci, onest, "împrumutul": "Apoi, cînd îți era lumea mai dragă și te credeai mai curat, îți cerea, fără drept de refuz să faci ceva pentru el și constatai aproape de fiecare dată că trebuie să faci pentru el ceva ce scrupulele te-ar fi împiedicat să faci pentru tine însuți. Te numea "profitor ordinar" imediat ce ezitai o clipă
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
interesului actual pentru Arghezi l-ar putea constitui un poem târziu, Răscruce, din volumul Frunze (1961), din care citez patru versuri provocatoare: Sunt, poate, desfăcut, sunt, poate, ostenit, Câlcând pe aripi și pe punți de iască? Nu! Insul meu se cere însutit. Dați-i răgazul să renască." Acest început de mileniu e o "răscruce" în receptarea operei argheziene, simt că se pregătește un nou început, unul fecund. Starea de oboseală a postumității, impresia că opera zace "desfăcută" în părțile componente, ca
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
el sugerează să fie exterminați toți cei, profeți sau oameni politici, care nu pot respira decât pe o estradă. Dincolo - în Breviarul celor învinși - flagelează entuziasmul și convingerea ca tot atâtea droguri proprii vârstelor barbare. Noul Diogene, el nici măcar nu cere butoiul, într-atâta ghicește că, după un sfert de oră, n-ar putea să asiste fără nerăbdare, la disperarea celorlați. înaintea amplorii nefaste a civilizațiilor, el observă doar că muzica are, poate, câteva calități: începând cu cea care ne ajută
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
fermitate de caracter" - acceptînd "de pręter le flanc aux rieurs" (id., p. 11). Criticul știa să rămînă "el însuși în orice împrejurare": convins că vorbește "în numele unor evidențe obiective" și detestînd "sentimentalismul", Adrian Marino putea să devină foarte sever. El cerea "recunoașterea meritelor adevărate" ale unui act literar ("uneori, poate, neabilă, fără tact, dar totdeauna onestă și bine intenționată"). "A avea tăria de a urma întreaga noastră rațiune" - citatul din La Rochefoucault, îl "aproba, integral" (id., p. 15). Într-o asemenea
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
decenii? Numai acceptînd această prezență literară insistentă, provocatoare - și totuși, cum spunea chiar el, de "bună credință", cu "bune intenții" - înțelegem de ce se simțea "uniformizat, izolat și provincializat", adică limitat, în patria sa. În absența unei recunoașteri interne - deși nu ceruse niciodată un cursus honorum - a căutat, cu muncă asiduă, dincolo de granițe - o "participare românească liberă la universalitate". De aceea - probabil - a pornit la drum, în Europa! Cărturarul venit din România, închisă în lăcașul ei cultural-geografic (și politic!) se bucura, călător
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
și a juriilor, și a independenței. Într-un fel sau altul, pe canale niciodată previzibile, sublima artă a intervenției, a pilei, a șantajului continuă să facă ravagii. În România, oameni, altminteri, de excelentă calitate profesională, nu se sfiesc să-ți ceară, de la obraz, favoruri pe care, la locul lor de muncă, probabil s-ar simți jigniți să le acorde altora. Cu alte cuvinte, legea dublului standard a devenit o componentă a personalității noastre: nu permit nimănui să se amestece în treburile
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
a-L putea vedea pe Dumnezeu, trebuie să ai deschiși ochii sufletului. Dacă orbii nu văd soarele, nu înseamnă că el nu există 52. Pentru cunoașterea lui Dumnezeu, el aduce și argumentul cosmologic. Opera acestui univers ne duce la Dumnezeu. Cere, totuși - și aici este punctul lui forte - credință și curățenie în inimă 53. Părintele Profesor Ioan G. Coman, prezentând antropologia lui Teofil, printre altele, scrie următoarele: „(În concepția lui Teofil - n. n.) dacă omul săvârșește lucruri ale morții, va fi el
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
universitar din Harcov, exact atunci cînd Hasdeu urma cursurile Universității din acest oraș. Studentul Toderiță vrea să cîștige inima unei fete, duduca Mamuca. Împreună cu un coleg, tînărul baron von R., el înscenează un pseudo-duel: Duelul va fi numai imaginar! Se cere efectul și nemica mai mult!". Brusc, fata vede în studentul care i-a luat apărarea "pe un cavaler din evul mediu, gata a jerfi zilele pentru o singură slabă mișcare a mînuței sale". Dar, pentru că "duelurile-s proibate ș= prohibiteț
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Pașadia, care - cîștigînd o grămadă de bani la jocul de cărți - vrea să o cumpere pe Ilinca de la mama ei "pe un preț monstruos ca fapta însăși". Cei doi se iau la bătaie chiar în casa Arnotenilor, după care îi cer prietenului lor comun (naratorul) să le fie martor la o răfuială "pe calea armelor". Cursul evenimentelor pare ireversibil, și totuși martorul reușește să-l oprească: Îmi fu mai ușor decît aș fi crezut să împiedic ieșirea pe teren". Pe Pașadia
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
amenință cu "darea în vileag a dedesubtului acelei Ťafaceriť, care numai de Ťonoareť nu se putea numi". Speriat că-și pierde renumele de "monsieur", Pașadia renunță la înfruntare. La rîndul său, Pantazi cedează atunci cînd Ilinca - la sfatul martorului - îi cere stăruitor, "ca întîi dar de logodnă, renunțarea la duel". Nu numai "plictiseala" l-a pus în mișcare pe martorul pacificator, ci și teama că Pașadia o să-l omoare pe Pantazi în duel și o "să-i strice bietei fete tot
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
își plasează Camil Petrescu duelul din romanul Patul lui Procust. Evident, cauzele înfruntării țin de codul cavalerismului în societatea mondenă bucureșteană. Fiind "la băi", la Tekirghiol, Fred Vasilescu o jignește în public pe doamna T., iar George Demetru Ladima îi cere satisfacție. Și de data aceasta duelul se dovedește a fi un complicat ritual masculin cu motivații minore și rezultate nule. Un fel de coregrafie virilă de rut, menită să impresioneze femela. Au fost aleși patru martori, cîte doi pentru fiecare
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
spunea un sergent la recrutare boule/ după ce-am completat țidule despre starea civilă/ dacă ești major și necăsătorit/ familia ta e compusă din zero// pe maică-mea am însărcinat-o doar nouă luni// și uite ce-a îmbătrânit nu// (ceream ca idiotul biologie plus/ text/ dădeam târcoale nerăbdător/ ca la paișpe ani în jurul/ biroului de eliberare a buletinelor)/ vreau să îmbătrânesc nici o fată" (În urma unei discuții mai vechi). Pe cât de plicticoase, în derularea lor, erau versurile citate anterior, pe atât
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
scriu acest microscop nu știu decît că au fost prinși teroriști care aveau în buzunare șase milioane de dolari și că ar fi fost eliberate persoanele răpite. De ce n-am crede că, în vederea acestei operații, lui Băsescu i s-a cerut să-și țină gura? Totodată, înainte de a povesti presei ce s-a întîmplat cu prizonierii din Bagdad, Băsescu trebuie să afle mai întîi de la ei ce au pățit. Așa că e greu de acuzat că procedează ca în telenovele. Una peste
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]
-
Isai, băiat de treisprezece ani, trecea de pe un mal pe altul al Nistrului, din satul lui în satul bunicului: când îl prindeau rușii îl interogau ca spion, trimițându-l dincolo ca iscoadă, iar când îl prindeau nemții îl considerau partizan, cerându-i informații despre pozițiile inamice. Tolerat de cele două părți în conflict din interese informative, Isai își urmărea de fapt propriul interes afectiv, acela de a-și găsi fratele. De aceea, va suferi, când, după război, e acuzat de consăteni
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
împotriva impresiei că liturghia ortodoxă, atât de lentă și solemnă, nu era făcută pentru pitici. Nu se simțea în largul lui printre acele icoane și lumânări aprinse, nu fericirea lui o cântau glasurile cavernoase ale coriștilor. Un amănunt dezolant, țarina ceruse ca toți cavalerii de onoare, însărcinați, potrivit obiceiului, să țină o cunună simbolică deasupra capetelor viitorilor soți, să fie pitici de la Curte. Or, dacă cel care stătea în spatele lui Vasia ridica fără efort diadema tradițională la înălțimea dorită, cel care
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
când s-au schimbat inelele, sărutul de logodnă și împărtășirea logodnicilor. După ce Vasia și Natalia și-au înmuiat buzele în cupa cu vin pe care le-a prezentat-o preotul, acesta i-a invitat să facă de trei ori, așa cum cere ritualul, ocolul mesei, pentru a se obișnui să meargă în același pas și în viață. Rolul cavalerilor de onoare fiind să urmeze perechea în această pioasă plimbare fără să înceteze să țină sus cele două coroane ale gloriei conjugale, chinul
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]