1,453 matches
-
mănăstirea Ciolanu, datând din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea, cuprinzând biserica veche „Sfântul Gheorghe” (secolul al XVI-lea), biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1828) și locuințele monahale din secolul al XIX-lea. Tot la Haleș, pe „Muchia Cetățuia”, este biserica „Schimbarea la Față”, datând din secolele al XVIII-lea-al XIX-lea. Pe listă mai sunt incluse biserica „Sfântul Nicolae” (secolul al XVI-lea) din satul Izvoranu, ruinele unei biserici de secol al XVII-lea din satul Grăjdana (aflată în
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
inclus în satul Coțatcu, iar comuna a preluat și satul Pleșești de la comuna Dedulești, desființată. Trei obiective din comuna Podgoria sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local. Unul dintre ele este situl arheologic „Cetățuia” aflat la 2 km nord-vest de satul Coțatcu și cuprinde o așezare eneolitică aparținând culturii Gumelnița (mileniul al IV-lea î.e.n.) și o altă așezare din Epoca Bronzului, cultura Monteoru (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.). Alte două
Comuna Podgoria, Buzău () [Corola-website/Science/301032_a_302361]
-
alte inițiative private în domeniul turismului. Localitatea este cunoscută și pentru cultura Monteoru, o cultură arheologică ce cuprinde situri datând din epoca bronzului și a cărei se află în apropiere de marginea de est a satului de astăzi, pe dealul "Cetățuia". Localitatea este plasată la o altitudine de 86 m într-o depresiune intracolinară drenată de râul Sărata, situată pe un flanc al Dealului Istrița la extremitatea sud-estică a Subcarpaților Curburii, într- zonă acoperită de o vegetație bogată și la adăpost
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
urme de locuire datează din eneolitic și au fost găsite în partea de sud-vest și în cea de est a localității, aparținând culturii Aldeni II-Stoicani (sit arheologic în punctul numit ). Cele mai importante descoperiri arheologice le reprezintă cele de pe dealul Cetățuia și de pe platoul Poiana Scorușului, descoperiri efectuate începând cu perioade de construire a stațiunii Sărata-Monteoru, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Acest sit datează din epoca bronzului, iar cultura arheologică de care aparține a fost botezată „Monteoru”, după acest sit
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
continuitate cu alte urme din eneolitic ce reprezintă extremitatea sud-vestică a culturii Cucuteni B. În complexul sit arheologic de la Monteoru, s-au găsit și urme ale altor culturi arheologice din Transilvania, sudul Munteniei, Basarabia și Ucraina. Pe colinele de lângă dealul Cetățuia se găsesc mai multe cimitire și necropole aparținând și ele aceleiași culturi Monteoru. Apele cu proprietăți curative au fost menționate încă din 1837, localnicii folosindu-le pentru tratarea unor boli. Grecul Grigore Stavri (care ulterior și-a luat numele de
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
de la „Coasta Popii” de la 800 m vest de satul Cândești datează din epoca migrațiilor (secolele al VI-lea-al VII-lea) și este unul din siturile eponime ale culturii Ipotești-Cândești. Celălalt sit arheologic major este cel de la Cârlomănești, din punctul „Cetățuia”, la vest de cătunul Pietriș al acestui sat. El cuprinde o așezare din Epoca Bronzului (cultura Monteoru, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), o așezare din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.) și o
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
Bărbulețu este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Bărbulețu (reședința), Cetățuia și Gura Bărbulețului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și avea în compunere numeroase cătune mici, care totalizau 1121 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o biserică și
Comuna Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301153_a_302482]
-
Austro-Ungaria, nu se exclude ca, pe Plaiul Domnesc, să fi existat și unele elemente vamale, luând în considerație numeroasele lucrări fortificate semnalate, construite în scop de apărare. Toponimele "În vârf la Straja" (mărturie că aici au fost cândva străjeri), "La cetățuie" (loc întărit, aflat undeva la apus de Straja) sau "Vâlceaua Plăieșilor" (folosită pentru deplasarea plăieșilor sau locuitorilor cărora li se încredințau misiuni de pază și apărare), toate sunt dovezi memorabile ale rolului militar acordat Plaiului Domnesc. Strâns legat de punctul
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
ce-i împodobesc, dar și splendoarea caselor înșirate pe panțele acestora. O imagine de neuitat este dată și de vârfurile ce-i domină, unele înconjurate de păduri și poieni odihnitoare și desfătătoare. Sunt înălțimi magnifice, unele identificate că locuri întărite (cetățui), destinate cândva observării și apărării străbunilor, ce locuiau pe poalele acestora. Similar altor localități, din Subcarpații interni, solul specific Runcului este cel brun de pădure, slab podzolit (nisipos), intercalat cu pământul cenușiu de munte. În general, solul majoritar - brun de
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
primit denumirea de "Poiana Mărului". În 1968, comuna a revenit la județul Iași, reînființat. Opt obiective din comuna Ceplenița sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la „Cetățuia”, la sud și vest de satul Buhalnița, la nord de râul Buhalnița, sit ce cuprinde o necropolă birituală din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n., o fortificație din perioada Latène (cultura geto-dacă), și așezări din secolele al II
Comuna Ceplenița, Iași () [Corola-website/Science/301264_a_302593]
-
Ciurea este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Ciurea (reședința), Curături, Dumbrava, Hlincea, Lunca Cetățuii, Picioru Lupului și Slobozia. Comuna se află în vecinătatea sudică a municipiului Iași, pe malurile râului Nicolina. Este traversată de șoseaua județeană DJ248, care o leagă spre nord de Iași (unde se termină în DN28) și spre sud de Grajduri
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
județeană DJ248, care o leagă spre nord de Iași (unde se termină în DN28) și spre sud de Grajduri, Scânteia și mai departe în județul Vaslui de Rebricea și Vulturești (unde se termină în DN25). Din acest drum, la Lunca Cetățuii se ramifică o șosea de centură a Iașiului (clasificată ca șosea națională cu titulatura DN28D), care duce spre nord-vest la Miroslava și Valea Lupului (unde se termină tot în DN28). Tot la Lunca Cetățuii și tot din DJ248 se ramifică
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
DN25). Din acest drum, la Lunca Cetățuii se ramifică o șosea de centură a Iașiului (clasificată ca șosea națională cu titulatura DN28D), care duce spre nord-vest la Miroslava și Valea Lupului (unde se termină tot în DN28). Tot la Lunca Cetățuii și tot din DJ248 se ramifică și șoseaua județeană DJ248C, care duce spre sud și apoi spre vest la Mogoșești. La Ciurea, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ248D, care duce spre vest la Bârnova (unde se termină în
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
apoi (după 1956) raionului Pașcani din regiunea Iași. În 1968, a revenit în alcătuirea actuală la județul Iași, reînființat, și a primit denumirea de "Cucuteni" (după noua reședință). În comuna Cucuteni se află situl arheologic de interes național din punctul „Cetățuia”, de la marginea de vest a satului Băiceni, sit cunoscut pentru că a dat numele culturii Cucuteni din eneolitic, din care se găsesc în acest sit trei așezări distincte, emblematice pentru clasificarea culturii în fazele A, B și AB; în afara acestei așezări
Comuna Cucuteni, Iași () [Corola-website/Science/301271_a_302600]
-
În rest, alte patru obiective din comuna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași că monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: fortificația medievală timpurie „Palanca”, aflată la 3 km nord-vest de sat; situl de la „Cetățuie” (marginea de sud-vest a satului), cuprinzând trei așezări din perioada Latène (secolele al IV-lea-al III-lea, al III-lea-I î.e.n. și respectiv I î.e.n.-I e.n.); și situl de la „Tarlaua Velnița” (la 3 km sud de sat
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
comună Cornești). Douăsprezece obiective din comuna Miroslava sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași că monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Râpă” (1 km nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea-al III-lea e.n. de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgarie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpă
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Râpă” (1 km nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea-al III-lea e.n. de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgarie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpă” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultură Cucuteni), eneoliticul final (cultură Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
Vasile Chirica, sunt înscrise toate datele referitoare la descoperirile arheologice realizate în județul Iași și deci inclusiv pe raza actualei comune Schitu Duca, respectiv a localității Pocreaca, după cum urmează : - “în marginea nordică a satului Pocreaca se află : “LXV La Cetate - Cetățuia (14). La nord de sat, din dealul Burduganul se desprinde un pinten cuprins între pâraiele Pocrecuța la Vest și Nemțoaica la Est, pe care au fost depistate două șanțuri paralele, aparent cu val. Pe suprafața acestui pinten a fost descoperită
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
fost descoperită o așezare de înățime Cucuteni A și AB, suprapusă de o locuire hallstattiană tip Cozia, cu o ceramică decorată cu torți cu buton și cu torques 11 - motive unghiulare, uneori umplute cu alb. În aceeași zonă, la intrarea Cetățuii s-au găsit alte fragmente ceramice hallstattiene, precum și un topor plat din gresie, lustruit pe toate fețele. După opinia lui A. C. Florescu, cele două valuri de pe Cetățuia ar putea să nu fie contemporane, al doilea aparținând unei locuiri prefeudale. - “pe
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
torques 11 - motive unghiulare, uneori umplute cu alb. În aceeași zonă, la intrarea Cetățuii s-au găsit alte fragmente ceramice hallstattiene, precum și un topor plat din gresie, lustruit pe toate fețele. După opinia lui A. C. Florescu, cele două valuri de pe Cetățuia ar putea să nu fie contemporane, al doilea aparținând unei locuiri prefeudale. - “pe coasta vestică a dealului Burduganul în fața Cetățuii, spre locul numit Ciobănești, fragmente ceramice hallstattiene, unele cu decor imprimat sau incizat, cu motive geometrice. - “pe dealul Burduganul, pe
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
hallstattiene, precum și un topor plat din gresie, lustruit pe toate fețele. După opinia lui A. C. Florescu, cele două valuri de pe Cetățuia ar putea să nu fie contemporane, al doilea aparținând unei locuiri prefeudale. - “pe coasta vestică a dealului Burduganul în fața Cetățuii, spre locul numit Ciobănești, fragmente ceramice hallstattiene, unele cu decor imprimat sau incizat, cu motive geometrice. - “pe dealul Burduganul, pe coasta sa de est, numită și Nemțoaica așezare hallstattiană tip Cozia, cu ceramică decorată cu torques, cu motive unghiulare și
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
cu pante abrupte, la care se adăugau elemente artificiale de tip val cu palisadă și șanț. În porțiuni mai puțin abrupte, de regulă, șanțul era mai adânc și valul mai înalt. Cercetările arheologice efectuate în campania din anii 1991-1994 la Cetățuia - Pocreaca au stabilit că fortificația hallstattiană de la Pocreaca, punctul Cetățuia, prin caracteristicle sale, oferă în primul rând imaginea unei cetăți de refugiu și apărare, utilizată cu precădere în momente critice care au impus construierea lucrărilor de apărare în două etape
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
tip val cu palisadă și șanț. În porțiuni mai puțin abrupte, de regulă, șanțul era mai adânc și valul mai înalt. Cercetările arheologice efectuate în campania din anii 1991-1994 la Cetățuia - Pocreaca au stabilit că fortificația hallstattiană de la Pocreaca, punctul Cetățuia, prin caracteristicle sale, oferă în primul rând imaginea unei cetăți de refugiu și apărare, utilizată cu precădere în momente critice care au impus construierea lucrărilor de apărare în două etape. Lipsa unor complexe de tipul locuințelor de suprafață sau a
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
cetății, la N - NV, pe dealul Nemțoaica, unde prin cercetări de suprafață au fost găsite fragmente ceramice tip Cozia. Altă așezare se afla pe coastele de vest ale dealului Burduganul în punctul Ciobănești, vizavi de latura de E - NE a Cetățuii. Locuitorii acestor două așezări deschise au utilizat inițial locul de pe Cetățuia, întărit în mod natural și ulterior artificial cu șanțuri de apărare, valuri și palisade, pe latura de S - SV, iar în a doua etapă au procedat la fortificarea completă
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
suprafață au fost găsite fragmente ceramice tip Cozia. Altă așezare se afla pe coastele de vest ale dealului Burduganul în punctul Ciobănești, vizavi de latura de E - NE a Cetățuii. Locuitorii acestor două așezări deschise au utilizat inițial locul de pe Cetățuia, întărit în mod natural și ulterior artificial cu șanțuri de apărare, valuri și palisade, pe latura de S - SV, iar în a doua etapă au procedat la fortificarea completă a platoului.” Anișoara Trincă Buruiană, "Pocreaca - File de monografie", Ed. Junimea
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]