KorAP: Find »[drukola/base=chicoti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...63 >

1,574 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

crede că are o slujbă nouă și că e în regulă să-și dea demisia de la vechiul serviciu. Dar ea nu știe că firma cea nouă e pe cale să dea faliment! Ceilalți Dumnezei izbucnesc în hohote de râs. — Priviți acum, chicotește Dumnezeul meu. Priviți cum se grăbește Rachel să ajungă la întâlnirea cu prietenul ei. Vedeți cum își prinde tocul în grilajul canalului? Vedeți cum i se rupe tocul? Rachel habar nu are că noi suntem cei care am avut grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să plângă și mi-a spus: „Dar nu e bine. Ești un flăcău în creștere, nu poți să mănânci numai ciuperci și patru-cinci ouă! Ce rău poa’ să-ți facă puțină cărniță?“. Amândoi am dat ochii peste cap și am chicotit frenetic. Ne-am plâns ceva timp că oamenii consumă oricum prea multe proteine și am hotărât că frunzele de lucernă erau un aliment minunat, o minunată sursă de de toate. De ce altceva mai avem nevoie? am întrebat eu retoric. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cu mine. Asta în speranța că voi găsi o portiță ca să mă descotorosesc de ea mai târziu. Geanta...! A, nu, uitam tot timpul! Cel mai bine era s-o pitesc undeva, la mine și să sper - la faza asta am chicotit nițel - că nu-mi vor face și o percheziție corporală. Mi-a înghețat sângele în vine. Se putea să-mi facă și o percheziție corporală. Uite cât de conștiincioși fuseseră cu valiza și cu geanta! Ei, m-am gândit, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Cum te înțelegi cu ceata asta de nebuni? m-a întrebat el indicându-mi printr-o mișcare a capului camera plină cu pulovere maro. M-am simțit invadată de un soi de căldură. Iată un om normal! — Sunt OK, am chicotit eu. Atât cât poate fi o ceată de nebuni! Și de Josephine ce părere ai? — Mă sperie puțin, am recunoscut eu. —Ei, și ea e la fel de nebună! La bagă în cap oamenilor tot felul de idei și îi face să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cu nimeni. —Ba da, poți, l-a îndemnat Mike cu blândețe. Ești printre prieteni. Sigur. Și noi am trecut prin așa ceva, a spus Vincent într-un fel ciudat, lipsit de agresivitate. Și cu toții am detestat situația asta. —Așa-i, a chicotit dulce Misty. Așa merg chestiile aici. Nu și în cazul meu, m-am gândit eu posomorâtă. —Și nu se poate spune că nu ne-a folosit. Uite cât de bine și de normali suntem acum, a spus Misty arătând spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
vin pe la tine astă-seară. — Da? Când? — Azi-dimineață, când plecam. Am simțit înfigându-mi-se gheara fricii în inimă. Nu-mi aminteam să-i fi spus așa ceva. Și nu era prima dată când mi se întâmpla una ca asta. —Doamne, am chicotit nervoasă, probabil că nu mă trezisem bine. Deși fusesem destul de trează ca să-l pun să sune la serviciu în locul meu și să anunțe că sunt bolnavă. Zi că ești fratele meu, mi-am amintit că-i spusesem. —în cazul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
presupus că toată dimineața își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat să completez un formular. — Nota de plată o trimitem la, ăăăă, CLOISTERS? m-a întrebat ea cu o discreție prefăcută. Toți oamenii din sala de așteptare au tresărit, animați de un interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
părut să-și dea seama ce-mi spusese. A regretat că se spovedise, că se lăsase descoperit în fața mea. Așa că a încercat foarte rapid să reechilibreze balanța. —O să-ți fac o injecție, ești obișnuită cu injecțiile, nu-i așa? a chicotit el răutăcios. îmi place când am drogați ca pacienți. Majoritatea oamenilor se tem de ace! Ha, ha, ha! Vrei să-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
continua să mă fixeze. Așa că am zâmbit din nou ca să depășim momentul. Eram încântată, dar și puțin stânjenită și am murmurat: —încetează. Luke a murmurat și el: —Iartă-mă, dar nu mă pot abține, ești așa de... Apoi amândoi am chicotit - un râs cald și minunat - după care Luke mi-a făcut iar semn către meniu și-a spus: — Ar fi bine să... Iar eu am răspuns: — Da, chiar ar trebui... Simțeam că plesnesc de-atâta fericire. Eram fericită fiindcă eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Ar fi trebuit să știu că ceream prea mult de la soartă. Mi se părea că portjartierul de dantelă, ciorapii de mătase și chiloții minusculi râdeau de mine cu gura până la urechi. —Ai fi crezut că până-acum a învățat lecția, chicoteau unul către celălalt. Ticăloșii! în cele din urmă, fără să găsesc vreo explicație, mi-am dat seama că nu-mi rămânea altceva de făcut decât să mă duc la culcare. Convinsă că eram mult prea agitată ca să reușesc să închid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
expectativă. —Cu ceva timp în urmă. Cine erau? m-am forțat eu să întreb. —Pacienți, clienți sau cum vrem să ne mai numim. Erau oameni ca noi. Da? am bolborosit eu întrebându-mă unde ducea toată discuția aia. Da, a chicotit Chris. Doi oameni, ca mine și ca tine, au fost surprinși făcând sex chiar în baia aia. Totul suna ca și cum Chris și-ar fi structurat, în mod deliberat, răspunsul ca să obțină un efect cât se poate de provocator. Dar după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am simțit mândră de faptul că probabil încă arătam destul de banal. — Cine te face azi? m-a întrebat Gráinne. Mi s-a părut o exprimare extrem de nefericită. —Jasmine. Mă duc s-o chem pe..., aici s-a oprit și-a chicotit într-un fel destul de straniu, dar atâta timp cât nu râdea de mine era în ordine, ... Jasmine. Gráinne s-a îndepărtat clătinându-se, aplecându-se periculos de mult în față din cauza pantofilor și a strigat: —Maura, Maura, clienta ta e gata. De cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Cine? Mama? m-a întrebat Helen surprinsă. — Da. întotdeauna m-a făcut să mă simt inutilă, am reușit să îngaim deși durerea aproape că-mi tăiase respirația. Și Helen și Anna au izbucnit în râs. —Pe tine? m-a întrebat chicotind Helen. Dar și mie îmi spune tot timpul că nu mai am nici o speranță. Pentru că am căzut de două ori la examene și am o slujbă de rahat. La fiecare două zile, îmi zice să plec și să nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Dar, de fapt, nu era deloc înțelept, a zis Nola ușor surprinsă de naivitatea mea. Mânca rahat la greu. Eram șocată. Crezusem că Nola era mult prea dulce ca să fie în stare să spună așa ceva. —La greu, a continuat ea chicotind. în stil mare. Nu zic că e vina bietei creaturi, dar Chris n-a dat deloc dovadă de înțelepciune, deși ție ți-a dat o grămadă de sfaturi. E ușor să vorbești. Mai bine te uiți la cum se comportă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

dolofane. Cristi îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales că micuțul scotea o mulțime de sunete, între care lui i se părea că aude cuvântul "tata". De când născuse Ileana, Toma era nebun de fericire. Copilul îi umplea viața, abia aștepta să termine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se mulțumiseră numai să-și arunce priviri complice și să chicotească din când în când, ca și cum Ileana nu se afla acolo. No, hai noroc! închină Moș Calistrat, făcându-le semn celor doi să ridice și ei paharele. Nu mai așteptă să vadă dacă ceilalți îi urmează îndemnul și dădu peste cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ce sărbătoriți? Ați reușit să închideți vâlva la locul ei în bârlog? Cu tine, mai stau eu de vorbă! îl amenință ea pe Toma. Ai dispărut de două zile, fără să lași nici un semn. No, ai încurcat-o, dragul meu! chicoti Calistrat care era în vervă mare. De acum, ai intrat la stăpân. Credeai că scapi așa ușor? Gata! V-ați făcut destul de cap. M-am săturat de vorbe în doi peri, vreau să știu și eu ce se întâmplă! Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de bătrânul comisar. Oricât de puțin îi surâdea această idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper numai să nu mă duci pe cine știe ce coclauri, vreau să ajungem acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901

se plimbe prin pădure, să cerceteze împrejurimile. Eu am rămas să privesc întunericul. Și tocmai când mi se părea că avea să sară ceva din tufe, ori Pantera, ori vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat Hamsterii zburătăcind

Izvroul miraculos by Cristi Romeo (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

îi dădea doar nostalgii morbide și mirosul pământului îngrășat din cimitir. Pentru ploaia cu bulbuci însă, cu tunete și fulgere, avea antidotul de care ți-am spus. E ca și când aș face dimineața un duș semicald; știi ce trebuie după asta? chicotea, sărind copilărește în patul de două persoane, peste trupul meu, până-n locul de la perete - ea, o ființă atât de serioasă, încât multă vreme am crezut că pierduse de tot amintirea vârstei de aur. Cazul ei de KEARUNOFILIE, excitarea provocată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
nimerește prin întuneric mâna amorțită și începe să mi-o plimbe pe sânul ei cu o carne fără nici o asprime, chiar carne de domnișoară - se vede că asta am spus-o iar cu voce tare, fiindcă ea a început să chicotească: - Ți-am zis, sunt domnișoară numa-n urechi. Dă-mi limbuța, mi-o dai? Dă-mi-o de tot! Începe să-mi pipăie fața aspră de parcă abia acum ar vrea să mă cunoască, pe când genunchii ei își fac loc între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
oftează Ilie. Și luni de dimineață la opt ești în gară. Din Babadag (începe să gândească cu voce tare). înseamnă că trebuie să vii de duminică seara-n Constanța, nu? - O noapte-n gară n-o să crăp, sunt fată mare, chicotește Zina și începe să se uite mirată spre paharul ei de vin golit (nu știu când Dumnezeu îl golea, niciodată când te uitai spre ea nu bea, era exact ca Galina, fata de-am cunoscut-o cu ani în urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
dar fără haine: tata era matol și-a zis că ne ducem să facem plajă, nu ne trebuie haine! Ia vezi, fă, că te spun lu’ tat-tu și ce-ai zis acuma, vorba aia cu m și cu atol, chicotește mă-sa încălzită și ea bine. șapte Ca de obicei după o plecare, mi-am găsit camera într-o ordine deprimantă, în care nu știam de ce să mă apuc. Pe patul de scânduri destul de sever, care ar trebui să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
de spate bronzat, între bluză și pantalon. Nu, îmi iau eu inima-n dinți, voiam numai să știu cum e programul tău, ca să mai vin să cumpăr când ești tu. Păi aici mă găsiți tot timpu’, ce, nu mă știți? chicotește (căzut din plopi: deci ea mă remarcase când veneam prin piață... ) Domnu’, strigă după mine o voce, că eu plecasem ca-n transă, domnu’, vezi că aia nu-i fată, e nevastă-mea! (Calu, un uriaș care nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
fost superdrăguț, ai mai băut un coniac și a trebuit să-ți chem un taxi. - Mhm... Interesant e că habar n-am când m-a adus, dacă i-am plătit. - Oi fi plătit, că nu te lăsa să pleci așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs mi-e dureroasă). Nu reușesc deloc să vizualizez râsul Suzanei. De vreo jumătate de an, călătoream împreună zilnic cu autobuzul firmei, în care ea, cu un aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]