13,837 matches
-
și pe asta, jucam fotbal toată ziua. Uneori, la ocazii să zicem, mergeam și pe stadionul Doftanei Bănești. Spun stadion și mai să mă bufnească râsul. Un stadion unde pășteau oile lui Vasile Bou, iar în apropiere se afla un cimitir unde mai sărea mingea și spărgea candele și alte chestii de recuzită bisericească. De obicei, jucam pe latul terenului, că, na, eram și noi mici și nu puteam să alergăm atâta. Dar când ne strângeam 11 contra 11 sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Costache. - a oftat Petrache, ca și cum faptul s-ar fi petrecut ieri... Am împărțit grupa în două. Jumătate sub comanda mea, jumătate sub comanda caporalului Tânjală. Plecare la interval de o oră între formații. Punct de întâlnire, colțul de nord al cimitirului... În ziua aceea, până în seară, am avut timp să-i povestesc colonelului despre liceul lui Bașotă, despre sat și toate câte le știam... Seara, la despărțire, colonelul m-a luat mai la o parte și mi-a spus: „Costăchele! Poate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
norocul să lupte pentru satul și chiar pentru casa lui... Fă-o așa cum știi mai bine. Îți urez noroc!”... Cântecul cocoșilor de la miezul nopții a găsit cele două formații - a mea și a caporalului Tânjală - la locul ordonat. Adică în cimitir. După ce am rânduit ostașii cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun de glume mehenghiul. „Domn’ plutonier, să vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită de Costăchel. În clipa următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat la atac. Nici nu știu când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac și nu ne-am oprit până dincolo de pădure... Îmi vine să urlu, Costache. De ce? Pentru că în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac și nu ne-am oprit până dincolo de pădure... Îmi vine să urlu, Costache. De ce? Pentru că în momentul pornirii la atac eu mă aflam aici. Aici, în marginea asta de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache, cu obidă în glas. Povestea mea îi lungă, băiete. Ca s-o pot povesti, îmi trebuie timp să-mi revin - a conchis Costăchel. Era trecut de mult de miezul nopții și cei doi ședeau încă în marginea drumului de lângă cimitir. S-a lăsat ger, Costache! Ger?! Ce știi tu ce-i acela ger, Petrache? Ai văzut tu cum îngheață apa aruncată din gamelă? Nu! N-ai văzut! Atunci de unde vrei să știi ce înseamnă rusul, omule? Ce înseamnă Rusia? Orice
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a face colhoz, domnule inginer? - a întrebat Costăchel. Apoi comuniștii nu stau mult pe gânduri. Una-două, te-ai trezit colectivist. Sau colhoznic, cum îți place ție să spui... Costăchel și Petrache mergeau spre casă tăcuți. Când au ajuns în colțul cimitirului, Costăchel s-a oprit pentru o clipă, îngândurat: „Uite pentru ce am luptat noi și atâta amar de români!... Ca să ne trezim că aiștia ne fac colhoznici... Luceafărul mamei lor!”... S-a întors apoi cu fața spre Petrache, care aștepta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nici până în ceasul morții. Simona se amestecă în mulțime, ca o străină, plângând cu lacrimi amare. Răducu nu pricepea de ce plânge mămica lui și-i ștergea din când în când lacrimile care șiroiau ca dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plânge mămica lui și-i ștergea din când în când lacrimile care șiroiau ca dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acasă! De acum încolo, aici va fi casa ei, răspunse Simona și iar izbucni într-un hohot de plâns. Putea plânge oricât și oricum; putea să-și strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și se cuvenea ca Simona să părăsească și ea cimitirul pentru a nu-i tulbura liniștea și somnul măicuței ei dragi. Reculeasă, Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și se cuvenea ca Simona să părăsească și ea cimitirul pentru a nu-i tulbura liniștea și somnul măicuței ei dragi. Reculeasă, Simona îl luă pe Răducu de mână și porni așa fără țintă. Pe drum se gândi să înnopteze la Nana Floarea. La ora aceea, nici nu știa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
au întocmit formele cerute de legislația în vigoare. Copilul a fost înmormântat creștinește, Simona fiind sprijită de întreg colectivul didactic din școală. Multe colege căutau cuvinte de consolare. Fiecare trăia tragedia întâmplată colegei lor ca pe propria lor tragedie. La cimitir Simona părea a fi străină de tot ce se întâmpla în jurul ei. Rostea necontenit numele copilului cu mâinile ridicate spre cer, ca într-o rugăciune supremă, implorându-i pe toți să-i dea voie lui Răducu să vină la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și întreba pe toată lumea: Nu l-ați văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a plecat?" Într-o zi, o vecină din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plecat?" Într-o zi, o vecină din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
făcut, Răducu' mamei, cine te-a adus aici? Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi spui povestea aceea... Ții minte!? Ce oameni răi, vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat în preajma sa. Medicul din salvare căută cu vorbe calde, meșteșugite, s-o liniștească, spunându-i că nu se mai poate face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sau industrial cu revărsare intr-o apă curgătoare sau canal. În nici un caz, când pe fondul inferior sau În continuarea lui, În direcția curgerii apei, se află o construcție cum ar fi, o casă gospodărească, o cresă de copii, un cimitir, etc., nu se va admite curgerea provocată a apelor. Nerespectarea regulilor privind curgerea firească sau provocată a apelor de pe fondul superior pe fondul inferior stau la baza unor conflicte de vecinătate, care nu trebuie să ajungă ca litigii pe rolul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
minime fondului inferior, rămânând dator la plata unei despăgubiri juste și prealabile către proprietarul acestui din urmă fond. (3 Dispozițiile prezentului articol nu se aplică atunci când pe fondul inferior se află o construcție, Împreună cu grădina și curtea aferentă, sau un cimitir. Art.606 (1 Proprietarul fondului inferior nu poate Împiedica nici curgerea provocată de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, așa cum este cazul apelor care țâșnesc pe acest din urmă fond datorită unor lucrări subterane Întreprinse de proprietarul acestuia, al
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
minime fondului inferior, rămânând dator la plata unei despăgubiri juste și prealabile către proprietarul acestui din urmă fond. (3 Dispozițiile prezentului articol nu se aplică atunci când pe fondul inferior se află o construcție, Împreună cu grădina și curtea aferentă, sau un cimitir. Art.607 (1 Proprietarul căruia Îi prisosește apa pentru necesitățile curente este obligat ca, În schimbul unei juste și prealabile compensații, să ofere acest surplus pentru proprietarul care nu și-ar putea procura apa necesară pentru fondul său decât cu o
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
având puține case și dintre acestea, doar câteva mai răsărite. Străzile dau o senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt mai ales bătrâni, care arar ies la plimbare. Din acest peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iertat demult pe învățătorul ei... Poate chiar și se mai roagă pentru sufletul lui... Peste douăzeci de ani de la această întâmplare, plecase de Paștele blajinilor cu soțul și cei doi copii ai lor, la părinți, în ospeție. Merseră toți la cimitir la mormintele buneilor și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de cântăreți, cu preotul în frunte, înconjurau cimitirul de trei ori, cântând: „Hristos a înviat din morți, cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copii ai lor, la părinți, în ospeție. Merseră toți la cimitir la mormintele buneilor și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de cântăreți, cu preotul în frunte, înconjurau cimitirul de trei ori, cântând: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând...”. Printre cântăreți, Alexandra îl văzu și pe primul ei învățător. Purta un steag în mâini și cânta din toată inima și din tot sufletul „Hristos a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită, ea a mirosit îndelung țărâna proaspătă a mormântului stăpânei sale, apoi, uitându-se trist când la mormânt, când la cel ce pleca la drum, s-a îndreptat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]