7,921 matches
-
a lungul și de-a latul Terrei, este formidabilă. Ele sunt propulsate de televiziune, această funcție a cinematografului fiind practic anulată. Vă mai amintiți jurnalele de știri care rulau înaintea filmului, cu decenii în urmă? Înghesuit rău în planul realului, cinematograful se refugiază în mari montări fantastice, unde se dezlănțuie tehnologia computerizată a imaginii: Harry Potter, Lord of the Rings, Star Wars - Atacul Clonelor. Un întreg imaginariu medieval-futurist este animat pentru a compensa deșertificarea metafizică a unei Americi supertehnologice: vrăjitori, baroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit să se întoarcă la serviciu după concediul postnatal, s-a înduplecat să-l îngrijească vremelnic pe Matei, mai mult din compasiune și ca să-și umple timpul decât pentru banii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și fără nici un Dumnezeu și s-au gândit să-i arunce. Erau pe maidanul plin de buruieni de sub ferestrele laboratorului de biologie, ocoleau bălțile fără să le prea ia în seamă, discutau despre un film de război care rulase la cinematograful din piață. În rahatul de câine călcase amicul lui, Luigi îl chema, nu era țigan, mai curând mă-sa fusese amorezată de vreun cântăreț italian în timpul sarcinii sau când îl botezase. Îl fleoșcăise zdravăn, se murdărise și pe teniși, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult, ca două furnici năuce, prin ditamai furnicarul, până mă stârneau un afiș, un titlu, un nume de actor. Atunci tata mă lăsa să-l aștept într-un loc mai ferit, se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala gri a Muzeului Național de Istorie. Pe stadion era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de mii de oameni se înghesuiau în tribune ca sardelele sau ca șprotul afumat (și tribunele chiar semănau cu o conservă), stăteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
filmele proaspăt developate, vorbeam vrute și nevrute (sau câte-n lună și-n stele), nu ascultam teatru radiofonic pentru copii, dar era ca și cum am fi făcut-o. Când ieșeam de-acolo se întâmpla ca în unele duminici la prânz, la ieșirea din cinematografele de pe Bulevardul Republicii: lumina zilei ori a becului de pe hol ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. În lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca el s-ar alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și gunoaie. Ceea ce era ridicol. Din punctul meu de vedere, ea nu făcuse altceva decît să ne arate o seamă de capcane ale morții, deci nu prea aveam pentru ce să-i fiu recunoscător. Cu o singură excepție, și anume cinematograful Rialto, pentru care Îi port o recunoștință enormă, pînă-n ziua de azi. Dacă n-ar fi fost Rialto, n-ar fi fost dorința. Nici dorința, nici Frumoasele. Și ce-aș fi fost fără Frumoasele mele ? Fără Frumoase, aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atît de deprimant unde Încă mai puteai găsi cîte ceva de mîncare, și să mănînci liniștit, fără să-ți faci griji legat de nu știu ce calamitate care o să cadă pe capul tău și-o să te facă preș, ca pe Peewee. Jumătate cinematograf, jumătate azil de noapte, Rialto era deschis douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Jumătate din public venea aici doar ca să aibă un adăpost peste noapte - era mai ieftin decît o cameră și mai cald decît pe stradă. Lumea Îi spunea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mine, erau două temple rivale ce se luptau pentru venerația mea - pe o parte, Înțelepții și arhații, pe de alta, Îngerii. Uneori talgerul balanței se Înclina Într-o parte, alteori În cealaltă. Și, cînd cîștiga partea din mine care adora cinematograful Rialto, stăteam acolo toată noaptea. În felul ăsta, puteam prinde filmele de peste zi fără să trebuiască să mai străbat străzile la lumina zilei. Printre permanent reciclatele pelicule alb-negru, În afară de Charlie Chan și Gene Autry, erau westernuri, filme cu gangsteri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a fost cît se poate de interesant, Într-un fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am fost uluit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
al mileriților a fost Într-adevăr transformat În teatru, clădirea respectivă a ars pînă la temelii În 1846 ; teatrul Old Howard, așa cum l-a cunoscut Firmin, a fost de fapt construit după aceea. Și, deși a existat Într-adevăr un cinematograf Rialto, care a fost Într-adevăr cunoscut drept Casa cu scărpinici, nu am cunoștință că aici ar fi rulat filme pornografice după miezul nopții. Îi sînt extrem de Îndatorat lui David Kruh și cărții sale Locul unde nu te plictiseai niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
coridoarele ei Întunecoase și tăcute te puteai Întîlni cu vreun corupător de minore sau cu vreun falsificator de bani Încă necondamnat. În această lume, Îți petreceai timpul (căci trebuia să ți-l petreci Într-un fel) intrînd dimineața În vreun cinematograf, alături de alți oameni În fulgarin, iar seara stînd acasă și citind, pînă tîrziu, Magazinul de rarități al lui Dickens. La Început, Rowe fusese indignat și uluit la gîndul că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică dimineața, la liturghie. Aceasta era singura lume pe care o cunoșteau acum. CAPITOLUL VI PIERDUT FĂRĂ URMĂ „Vei găsi toate ușile păzite.“ Micul duce 1 Rowe Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
copil, Îi trădau trecutul. — Îți place și dumitale partea mecanică a grădinăritului? o Întrebă el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu o imensă mândrie. Clătinam înțelegător din cap, ținându-i mâna pe coapsă, sub fustă. Mintea ei, încântător de promiscuă, alimentată ani întregi de un meniu alcătuit din dezastre aeriene și reportaje de război, din fapte de violență difuzate în cinematografe întunecate, găsea numaidecât o legătură între accidentul meu și toate calamitățile de coșmar ale lumii, percepute ca parte a relaxărilor ei sexuale. Îi masam umflătura caldă a coapsei printr-o ruptură dintre picioarele colanților, apoi îmi strecuram arătătorul pe după smocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al acelui muzeu de epave. Am ezitat puțin, ca un soț care-și recuperează soția din magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții asfaltate se afla un camion a cărui cabină fusese zdrobită cu totul, de parcă dimensiunile spațiului s-ar fi contractat brusc în jurul corpului șoferului. Descurajat de aceste deformații, am trecut de la o mașină la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
română. Casa unei familii și comunitatea rurală restrânsă sunt cele două modele esențiale ale individualismului țăranilor. Sistematizarea rurală prevedea reamplasarea gospodăriilor din satele mici și risipite, considerate ca fiind lipsite de perspective de dezvoltare. [...] Primăria, școala, unitatea medicală, magazinele și cinematograful urmau să fie plasate în centrul satului. Loturile din jurul caselor nu trebuiau să depășească 200-250 m2. [...] În septembrie 1985 se prevedea că reconstrucția satelor, adică transformarea lor în așezări cu profil agro-industrial și eficientizarea agriculturii socialiste prin câștigarea de teren
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
etc. Vatmanul, dându-și și el seama ce se întâmpla, acceleră, claxonând în același timp. Scoase capul pe geam și urlă: - Luați copilul de pe șine! La o parte! Spectatorii priveau fermecați, realizând că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu o acțiune similară și Stallone sau Van Damme în rolul principal, se putea termina și rău. Se uitau ba la tramvai, ba la japonez; când se uitau la tramvai, li se părea mai aproape decât japonezul; când se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Suki. - Eu îți mulțumesc, răspunse Shuoke. Chelnerul cel rapid îi înapoie cartea de credit și Shuoke și Suki se ridicară de la masă. Shuoke își pipăi buzunarul drept de la pantaloni. Cheile mașinii erau încă acolo, la 13 centimetri sud-vest de pulă. Cinematograful la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi un loc de parcare fără plată la 30 de metri de intrare. Avea un noroc aproape proverbial în privința locurilor de parcare. Cinematograful era, de fapt, un Multi-Cine-Movie-Plex, un colos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încă acolo, la 13 centimetri sud-vest de pulă. Cinematograful la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi un loc de parcare fără plată la 30 de metri de intrare. Avea un noroc aproape proverbial în privința locurilor de parcare. Cinematograful era, de fapt, un Multi-Cine-Movie-Plex, un colos de beton și sticlă cu 34 de săli. Hotărâră să meargă la un film de groază japonez despre un puști de doisprezece ani care este violat de un grup de zece adolescente. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pare singura scăpare posibilă. Apoi tribunalele, cu toți magistrații, avocații, acuzații și reclamanții; închisorile, cu pușcăriașii și paznicii de acolo. Suprim apoi universitatea cu tot corpul universitar, academia de științe literare și arte, muzeul, biblioteca, monumentele cu administrațiile lor, teatrul, cinematograful, televiziunea, ziarele. Dacă-și închipuie că mă pot opri, invocând respectul față de cultură, se înșeală. E rândul structurilor economice care de prea multă vreme continuă să-și impună pretenția demodată de a ne determina viețile. Ce-și închipuie? Dizolv unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numitorul comun, cum spunea Mihai Mihail. Își roti privirea cu grijă, așa încît să nu fie observat, cînd toată lumea se uită într-un singur loc excepția este imediat sesizată, e ca o muscă bîzîind într-o rază de lumină. La cinematograf văzuse singur, chiar pe întuneric, cum iese la iveală, încă din prima clipă, privirea cuiva care caută prin sală și nu se uită la ecran, ca toți ceilalți. Ceea ce te izbea de la început era faptul că toți, dar absolut toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceste plăci pot fi conservate ani întregi și transportate ușor, iar developarea lor se poate face în laborator după fotografiere. „Plăcile uscate” încep să fie produse de firme specializate, ceea ce creează premisele dezvoltării fotografiei de masă. 1896 - Frații Lumière inventează cinematograful. 1910 - Compania Lumière brevetează plăcile foto „autocrom”, pe care se pot face diapozitive color. 2. Aparatul de fotografiat pe peliculătc "2. Aparatul de fotografiat pe peliculă" Cu toate că aparatele de fotografiat din ziua de azi există într-o gamă extrem de variată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
joc aproape că tânjeau după ciocnirile din trecut. Devenise, totul, prea monoton. Dispăruse hazul, nebunia strigătelor, întrecerea adusă la stadiul de coșmar. Plictisiți de tot ce făcuseră până atunci, dădură în pasiunea filmelor. De câteva ori pe săptămână mergeau la cinematograf. Le luau la rând pe toate cele trei, indiferent ce film rula. Erau la modă producțiile indiene, lungi cât o zi de post și lacrimogene iar spectatorii, indiferent de vârstă, structură sufletească ori poziție socială, ieșeau din sală cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea acceptase pe nerăsuflate, fără a cere nici o lămurire suplimentară, cu o voce plină de promisiuni. Au intrat în primul cinematograf care le-a ieșit în cale, la un film ce începuse de ceva timp și din care n-au înțeles nici măcar un singur cuvânt. Au stat crispați pe scaune, zăpăciți la gândul că cea mai mică atingere îi va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]