1,245 matches
-
1690, care este considerat fiind prima aplicație a calcului integral. Poziția punctului material este parametrizat prin lungimea arcului de curbă formula 16, măsurat din punctul cel mai de jos (corespunzător energiei potențiale nule) până în poziția momentană a punctului pe curbă. Energia cinetică a punctului este proporțională cu pătratul vitezei pe traiectorie formula 17, iar energia potențială cu înălțimea formula 18. Pentru ca mișcarea să îndeplinească condiția de tautocronism, este necesar ca lagrangeanul lui să fie cel al unui oscilator armonic simplu, de unde rezultă că înălțimea
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
dintr-un impas care pune în primejdie supraviețuirea speciei sale. O asemenea tehnologie o constituie câmpul sugător pe care rasa consu i-o oferă lui John Perry prin intermediul obinilor pentru a apăra colonia Roanoke în fața Conclavului. Acest câmp canalizează energia cinetică a muniției folosită de arme (viteza unui glonț, energia sau temperatura emisă de raza unei arme energetice, etc.), redirecționând-o pentru a nu cauza distrugeri țintei, ci pentru a alimenta însuși câmpul. Această specie extraterestră, care nu a primit o
Universul „Războiul bătrânilor” () [Corola-website/Science/323734_a_325063]
-
fost construite din piesele originale sau modificate ale tunurilor sovietice Model 1936 și Model 1942 (76.2 mm), tunului antiaerian Vickers-Reșița Model 1936 și ale tunului german PaK 40. Scopul principal al lucrărilor de proiectare era creșterea semnificativă a energiei cinetice la gura țevii în vederea obținerii unor performanțe balistice superioare în lupta antitanc. Cele trei prototipuri au fost testate în luna septembrie 1943 în poligonul Sudiți. Testele comparative au inclus și tunul antitanc sovietic ZiS-3 Model 1942 (captură), tunul german PaK
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
a lăudat pentru capacitatea sa de a absorbi spectatorul în "povestea de spionaj" și "abilitatea lui Damon de a fi concentrat și sincer". Walter Chaw de la "Film Freak Central" a lăudat filmul pentru secvențele de acțiune, descriindu-le ca "echitabile, cinetice și inteligente" și că filmul ar putea fi înțeles ca o subversiune inteligent a genului. Ed Gonzalez de la Slant Magazine a remarcat, de asemenea, "abordarea reținută a materialului" de către Doug Liman, precum și chimia puternică între Matt Damon și Franka Potente
Identitatea lui Bourne (film din 2002) () [Corola-website/Science/326756_a_328085]
-
ataxie cerebeloasă") sau a coloanei posterioare a măduvei spinării, mai rar de o leziune a lobului frontal ("ataxie frontală Bruns"), o leziune parieto-occipitală ("ataxia optică") sau o leziune a proprioceptorilor ("ataxia senzorială"). Ataxia poate fie să împiedice executarea mișcării ("ataxie cinetică"), fie să împiedice adaptarea contracțiilor musculare necesare menținerii posturii în ortostatism sau în poziție așezată ("ataxie statică"). Termenul ataxie provine din cuvintele grecești: "a" = absența, "taxis" = ordonare, aranjare.
Ataxie () [Corola-website/Science/326081_a_327410]
-
de numai 30 m. De asemenea, este permeabilă pentru o serie de câmpuri magnetice. Din cauza rezistenței sale ridicate, "scrithul" este impenetrabil în fața majorității armelor. Un corp (cum ar fi o cometă sau un asteroid) care ar lovi cu suficientă energie cinetică ar putea deforma podeaua Lumii Inelare, creând o gaură; în realitate, un asteroid numit de localnici "Pumnul-lui-Dumnezeu" a creat o asemenea gaură (înaintea evenimentelor prezentate în roman), dând naștere unei formațiuni similare unui munte. Inginerii Lumii Inelare foloseau un dispozitiv
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
maselor a tuturor maselor sistemului. În cazul unui corp solid, poziția centrului maselor este determinată în raport cu acel corp. Folosirea centrului maselor permite adesea simplificarea ecuației de mișcare, fiind un punct de referință convenabil pentru calculul unor mărimi fizice, precum momentul cinetic sau momentul de inerție. În multe aplicații, ca cele din astrodinamică, corpurile pot fi înlocuite, în scopul analizării mișcării lor, prin masa lor aplicată în centrul maselor. Termenul centrul maselor este adesea interschimbabil cu centrul de greutate, dar sunt concepte
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
Etapă nano" este reprezentată de lipozomi, micele, polimeri dendritici, nanoparticule (nanosfere și nanocapsule) și sistemele conjugate polimer-medicament (în care moleculă de medicament este legată chimic de moleculă de polimer). În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în controlul cineticii de eliberare a PA, dar și în transportul activ sau pasiv al PA. Astfel se poate vorbi de terapia la țintă. Obiectivele terapiei la țintă constau în creșterea concentrației PA la locul de acțiune și reducerea concentrației PA în alte
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
doxorubicină) . Sistemele cu eliberare controlată urmăresc că un PA și o matrice polimerică, într-un mod economic, să dea un produs care, în contact cu organismul sau mediul înconjurător, să conducă la eliberarea în timp a PA după un profil cinetic ce corespunde cel mai bine unei situații cerute. Cel mai frecvent se dorește o viteză constantă de eliberare a PA, care în analogie cu cinetica chimică, corespunde unei cinetici de ordin zero. Un principiu comun de clasificarea a sistemelor cu
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
să conducă la eliberarea în timp a PA după un profil cinetic ce corespunde cel mai bine unei situații cerute. Cel mai frecvent se dorește o viteză constantă de eliberare a PA, care în analogie cu cinetica chimică, corespunde unei cinetici de ordin zero. Un principiu comun de clasificarea a sistemelor cu eliberare controlată are la bază modul de preparare a acestora. Astfel, ele se clasifică în: Sistemele fizice se clasifică la rândul lor în: PA amestecat fizic cu o matrice
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
cunoscuți în prepararea sistemelor cu suprafața erodabila. Stimuli cum ar fi temperatura, variația de pH, câmpuri magnetice și electrice, ultrasunetele, iradierea cu microunde și lumina vizibilă pot controla viteza de eliberare a PA. Aceste sisteme ajustează concentrația PA și profilul cinetic în funcție de nevoile fiziologice. Astfel, aceste sisteme încearcă să imite mecanismele naturale de biofeedback. De exemplu, există hidrogeluri sensibile la pH care se umflă în intestin sau colon. Odată începută umflarea, lanțul polimeric devine accesibil la atacul enzimelor specifice din colon
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
al teoriei ondulatorii. Democrit susține dimpotrivă că lumina, ca și întreaga materie, este alcătuită din microparticule. Newton formulează în 1704 teoria corpusculară a luminii, susținând că lumina este alcătuită din corpusculi care se deplasează cu viteză finită și posedă energie cinetică. În lucrarea sa "Micrographia" (1665), Robert Hooke susține că lumina s-a propaga sub forma unor unde transversale. În 1678, Christiaan Huygens propune teoria ondulatorie a luminii, pe care o va publica în al său "Traité de la lumière" (lucrare apărută
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
și Freiburg. În perioada 1977 - 1981, a lucrat ca si cercetător la Institutul de Chimie Fizică al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. Aici, sub îndrumarea Prof. Herbert Zimmermann, a studiat în cadrul tezei sale de doctorat cu subiectul: Măsurători RMN ale schimburilor cinetice intramoleculare. În această perioadă a asistat la un expozeu inaugural al directorului sau de teza Hans-Heinrich Limbach despre lucrările viitorului laureat al premiului Nobel, Paul Lauterbur, în domeniul imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM). Între 1982 și 1983, lucrează că și
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
prevăzut justificarea călătoriilor interstelare prin motive economice convenționale. Un factor important care mărește dificultatea proiectării acestei călătorii este energia care trebuie să fie furnizată pentru a obține un timp de călătorie rezonabil. O limită inferioară pentru energia necesară este energia cinetică K = ½ mv unde m este masa finală. Dacă este nevoie de decelerație la sosire și aceasta nu poate fi obținută prin alte mijloace decât cu ajutorul motoarelor navei, atunci energia necesară va fi cel puțin dublă, deoarece energia necesară pentru a
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
ar fi de 271 km sau de aproximativ 169 mile. O problemă majoră în cazul călătoriei cu viteze extrem de mari este aceea că materia interstelară (praf și gaz) poate provoca navei daune considerabile, datorită vitezelor relativ uriașe și a energiilor cinetice mari implicate. Au fost propuse unele metode de ecranare pentru a atenua aceste problemă. Obiecte mai mari (cum ar fi bucăți macroscopice de praf) sunt mult mai puțin frecvente, dar impactul cu acestea ar fi mult mai distructiv. Riscurile la
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
la prezicerea mărimilor măsurabile în radioactivitatea de cluster. Peste 150 de moduri de dezintegrare au fost prezise înainte ca alte tipuri de calcule să fie raportate. S-au publicat tabele cuprinzătoare de durate de viață, răapoarte de ramificare și energii cinetice, ca de exemplu Forme de bariere de potențial similare cu cele luate în considerare în cadrul modelului ASAF au fost calculate utilizând metoda macroscopic-microscopică. Anterior s-a demonstrat că chiar și dezintegrarea alfa poate fi considerată un caz particular de fisiune
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Einstein E = mc. Principala dificultate experimentală în observarea emisiei spontane de clusteri constă din necesitatea de a identifica câteva evenimente rare într-un fond perturbator de particule alfa imens. Mărimile determinate experimental sunt perioada parțială de înjumătățire, T și energia cinetică a clusterului emis E. Este nevoie și de identificarea particulelor emise. Detectarea radiațiilor se bazează pe interacțiunile lor cu materia, ceea ce duce în principal, la ionizări. Folosind un telescop semiconductoar și o aparatură convențională electronică Rose și Jones au identificat
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
atomi) au "proprietăți intrinsece", independente de mișcarea lor orbitală. Aceste proprietăți, care nu pot fi explicate în cadrul fizicii clasice, ilustrează principii fundamentale ale fizicii cuantice. Scopul imediat al experimentului era testarea ipotezei Bohr-Sommerfeld din teoria cuantică veche, conform căreia momentul cinetic al unui atom se supune unor reguli de cuantificare în spațiu. Rezultatele i-au condus pe Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925, la formularea ipotezei privitoare la existența unui moment cinetic intrinsec al electronului, care a primit
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
teoria cuantică veche, conform căreia momentul cinetic al unui atom se supune unor reguli de cuantificare în spațiu. Rezultatele i-au condus pe Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925, la formularea ipotezei privitoare la existența unui moment cinetic intrinsec al electronului, care a primit numele de spin. În versiunea inițială a experimentului se măsura devierea unui fascicul de atomi de argint într-un câmp magnetic neomogen. El a fost repetat de T.E. Phipps și J.B. Taylor, în 1927
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
a păturilor electronice interioare. În modelul atomic Bohr-Sommerfeld se face ipoteza că orbitele electronice sunt cuantificate în spațiu: fiecare stare staționară este caracterizată printr-un număr întreg nenegativ formula 2 , numit "număr cuantic orbital" sau "număr cuantic azimutal", iar proiecția momentului cinetic orbital pe direcția perpendiculară pe planul orbitei poate avea doar una din cele formula 3 valori formula 4 Rezultatul unui experiment de tip Stern-Gerlach care testează un electron atomic cu număr cuantic orbital formula 5 ar trebui să fie un număr impar formula 3
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
cazul atomului de argint în starea fundamentală formula 7, fascicolul ar trebui să rămână nedeviat, pe când experimentul produce două urme, număr par. a dovedit existența unor stări atomice caracterizate printr-un număr cuantic discret, care însă nu sunt legate de momentul cinetic orbital și nu pot fi explicate în cadrul modelului Bohr-Sommerfeld. Câțiva ani mai târziu, Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au formulat ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, datorit rotației sarcinii sale și caracterizat printr-un număr cuantic semiîntreg formula 8. Wolfgang Pauli
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
unor stări atomice caracterizate printr-un număr cuantic discret, care însă nu sunt legate de momentul cinetic orbital și nu pot fi explicate în cadrul modelului Bohr-Sommerfeld. Câțiva ani mai târziu, Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au formulat ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, datorit rotației sarcinii sale și caracterizat printr-un număr cuantic semiîntreg formula 8. Wolfgang Pauli a arătat că un model al electronului ca sarcină în rotație este incompatibil cu principiile teoriei relativității; însă existența unui "moment cinetic intrinsec" al
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
unui moment cinetic al electronului, datorit rotației sarcinii sale și caracterizat printr-un număr cuantic semiîntreg formula 8. Wolfgang Pauli a arătat că un model al electronului ca sarcină în rotație este incompatibil cu principiile teoriei relativității; însă existența unui "moment cinetic intrinsec" al electronului, numit pe scurt "spin", presupusă de teorie și confirmată de experiment, a fost acceptată ca postulat al fizicii atomice. Teoria spinului electronic a fost formulată de Pauli.
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
metri.) Pe scara Torino este evaluat la nivelul 0 (niciun pericol). În posibilitatea în care ar fi lovit Pământul se estimează că asteroidul ar fi intrat în atmosfera terestră cu o viteză de 12,7 km/s, având o energie cinetică de 3,4 megatone de TNT, și ar fi produs o explozie echivalentă a 2,9 megatone de TNT la o altitudine de aproximativ . Fenomenul Tunguska a fost estimat la 3−20 de megatone. Este de așteptat ca asteroizii cu
(367943) 2012 DA14 () [Corola-website/Science/328624_a_329953]