2,402 matches
-
deci, impas, nu merită să fie ajutate. Este o culpabilizare, o stigmatizare socială, a celor aflați În impas; dă Atitudinea de satisfacție manifestată de unii față de suferința celuilalt ascunde de fapt o trăsătură sadică, din punct de vedere psihologic, și cinică, din punct de vedere moral. A te bucura de răul altuia este mai mult decât o atitudine imorală sau antiumană. Este o monstruozitate; eă Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele lor să-i lovească și pe ceilalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persan Începe să accepte influența europeană la nivel administrativ și științific, la o dată la care diferitele companii orientale din Occident se instalează pe subcontinent, iar Rembrandt pictează portretul lui Akbar 2. Mai târziu, acel straniu, redutabil și deopotrivă naiv și cinic Victor Jacquemont este unul dintre primii naturaliști europeni călători În Asia, preconizând cu instrumentele salonului parizian și ale uluitoarei corespondențe succesul de mai târziu al Kosmos-ului lui Humboldt 3. Născut la 1801, În anul când murea Novalis, Jacquemont este teribilul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
detaliilor/ pe o fotografie de epocă - / mai rar poate fi o minge/ din fâșii de pâslă/ uitată în garaj...”. În versurile din primele trei cărți - Livada Röentgen, Ușor, deasupra lumii (1999) și Factorul Șarpe (2000) - se percepe o anume „pudoare cinică” (Gheorghe Grigurcu), un fel „de rușine de cuvinte” și o revoltă neputincioasă față de realitate. Această pudoare îmbracă uneori haina unei aparent jucăușe, dar de fapt grave ironii, alteori se manifestă printr-o artă a îndepărtării și a aluziei: „sub picioarele
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
Cantemir la Arghezi. Deși se ocupă mai rar de poeți, S. urmărește semnele lirismului în alte genuri, de la roman („fântânile arteziene” din epica lui G. Călinescu) la literatura de călătorie, jurnal, corespondență, identificând-o, neașteptat, în scrisorile „raționalistului”, „scepticului” și „cinicului” Paul Zarifopol, de pildă, sau în cele ale ilustrului său congener I. L. Caragiale. Și analizele critice proprii conțin o discretă undă lirică, mai ales în secvențele narativ-evocatoare. Abordând îndeobște autori și opere pentru care are afinități, comentatorul o face cu
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
să își găsească un sponsor, lucru cu atât mai dificil, cu cât e nou-venit. Lăcomia, iubirea de arginți și alte năravuri sunt abordate sarcastic, cu o luciditate dezabuzată. Există însă și un S. liric, poet care își dă jos masca cinică și visează. Stiluri și teme, motive de reacție pozitivă ori negativă, izbucniri violent-sarcastice conturează la un loc imaginea unui scriitor de temperament israelian în veșmântul cuvântului românesc. SCRIERI: Pe o planetă comică, Tel Aviv, 1976; O viață automată, Tel Aviv
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
pe tânăra și frumoasa Popi, divorțată, de care se îndrăgostește. Popi are însă un comportament cu totul ieșit din comun, diametral opus mentalității lui, nu se lasă sedusă ușor, supunându-l pe îndrăgostit la o serie de probe, unele chiar cinice. Când Popi e aproape să cedeze unui compatriot, junele înamorat, pentru a-și îndepărta rivalul, îl provoacă să declare vehement că e adeptul lui Venizelos, ceea ce o umple de mânie pe frumoasa grecoaică, regalistă înfocată. Scriind despre Popi, Paul Zarifopol
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
ofensatoare” a celuilalt Sadoveanu, a operelor sale neperisabile. Însemnările despre Tudor Arghezi sunt nedrepte prin insistența asupra volumului de versuri 1907 și prin omiterea deceniului în care autorul Cuvintelor potrivite a fost scos din literatură. Există aici multe formulări dure, cinice, de rechizitoriu, dar și atitudini tendențioase, afirmații fără acoperire, multe date eronate, depărtarea de țară nepermițând memorialistului o documentare riguroasă. În străinătate și-a încercat condeiul și în proza propriu-zisă, în romanul Vulpea roșcată. Apărută la București, în 1996, cartea
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
incluse în volumul Don Juan apocalipticul (1984), marcând o direcție distinctă în teatrul românesc postbelic. Autorul cultivă cu precădere drama parabolică, sprijinită de schelăria subtilă a speculației, pornind de la pretexte istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii. Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
special de prostituție, descriind câteva caracteristici specifice personalității prostituatelor, după cum urmează: predispoziție la lene, la inactivitate; amoralitate; senzualitate și impudicitate; înclinații către alcoolism și toxicomanie; un mod de viață neregulat; tendință la vagabondaj; frecventarea unor medii vicioase, a unor indivizi cinici; imaturitate afectivă sau inafectivitate; intelect de limită; tendință crescută către infracțiuni; frecvența bolilor psihice. Interesant este faptul că atât conduitele de tip dependent, cât și cele agresive sunt constituite după un același plan de organizare și distribuire psihosocială a rolurilor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
iubirii (1988), în centrul narațiunilor se plasează de cele mai multe ori „suciții”, bizarii, inșii excentrici prin natura fixațiilor lor. Ei sunt, în același timp, și făpturi exponențiale, și exemplare de serie, menite să închipuie lumea înconjurătoare ca rezultat al unui joc cinic de reproducere și mixare a defectelor umane: prostie, lipsă de gust și de orizont, abulie afectivă, funcționare în inerție. Autorul e interesat de traiectoria biografiilor banale în care intervine, la un moment dat, un element distorsionant. O femeie rămâne văduvă
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu defectele
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
mă las morfolit de porci-vidanjori, mai bine mă fac porcar”), bucurându-se de compania tânărului scriitor pe care încearcă să-l apropie cu mici povești inventate sau adevărate, „mirosind a pământ înecat și a pește putred”. Limbajul acestui porcar, pitoresc, cinic, ironic, pare a fi al unui Gore Pirgu din epoca postcomunistă. Scenele demitizante, precum evenimentele din 1989 așa cum și le amintește Obrete sau vizita unor tineri „golani” veniți să desființeze comunismul în sat etc., ca și satira moravurilor zilei alternează
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
În mod real la un unic obiectiv: să preîntâmpine o modificare de percepție ce ar făcut ca ura față de maghiari a românilor să devină mai puternică decât frica lor de Rusia! Or, În această privință Aehrenthal estima, În 1896, mai cinic decât decidenții români că, fără o schimbare radicală a politicii ungare În Transilvania, monarhia risca să piardă ultimul său avanpost În Est <ref id="39">39 Solomon Wank, In the Twilight of Empire. Count Alois Lexa von Aehrenthal (1854-1912), Imperial
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
psihopatologice: egocentrism, orgoliu, neîncredere, susceptibilitate, agresivitate, nevoia de a comanda și de a se impune. Sunt vanitoși și au o bună impresie despre ei. Când se simt slabi devin ipocriți și supuși. În familie îi terorizează pe cei slabi, sunt cinici, răi și afișează indiferența. Adesea își calomniază părinții și se cred insuficient de iubiți de aceștia. Iritabili, mânioși, încăpățânați, nu admit ca să li se facă observație. Au imaginație morbidă. Leneși și instabili în activitatea profesională, își schimbă frecvent locul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și naivă a lui Hellen Kay în favoarea „sfântului Copil”; iar sugestiile de proiectare curriculară postmodernă ale unor cercetători precum David Solomon nu conțin nimic similar principiilor nondirectiviste promovate de A.S. Neill la școala lui de „copii fericiți” de la Summerhill. Plezirismului cinic și libertinajului pedagogic nondirectivist, gândirea postmodernă le opune gravitatea trăirii într-o lume halucinantă și provocatoare. Efortul de a proiecta și a oferi practicii școlare și vieții curricula postmoderne exhaustive este, adesea, disperat. Ca urmași demni și profunzi ai existențialiștilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
A împrumutat de la Taylor tehnica managerială botezată de acesta „analiza sarcinilor” (task analysis) și și-a propus să elimine, cu ajutorul ei, din planificarea școlară ceea ce el numea „presupunerile vagi” (vague guesses), înlocuindu-le cu obiective precise. A procedat pragmatic, aproape cinic, concepând școala ca o întreprindere productivă care trebuie să funcționeze rentabil. În 1918, Bobbitt a formulat numai principiile planificării curriculare, fiind inspirat, în mod vădit, de Frederick Taylor 10. În 1924 a publicat lucrarea How to Make a Curriculum, prin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
androgynos; și toți l-au văzut în Ulise pe androginul revenit printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise al neoplatonicilor - figură de inspirat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
însă după doi ani. Rămași prea singuri în apartamentul cu chirie crescută și greu de întreținut, ne-am mutat. Începuseră iarăși anii „grei” - ai nebuniei Dictatorului după vizita în China «Revoluției culturale», ai economiilor la sânge, ai megalomaniei egocentrice și cinicei nepăsări față de mase, cu «strângerea șurubului» la cultură, știință, învățământ, cu noile marginalizări și tot cortegiul. Am părăsit «Casa» ca pe ultima relicvă scumpă a familiei, șí aceasta dispărută treptat. Iar «Casa» a murit în 1984, sub buldozerele paranoicului plan
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu în ultimul rând, avizul de publicare - marele premiu pe care Securitatea l-a așezat la capătul cursei cu obstacole pe care o parcurgeau obligatoriu atât informatorul, cât și victima lui. Desigur, nu toți semnatarii notelor informative sunt niște turnători cinici, zeloși și bine răsplătiți. Informatorul „de ocazie”, recrutat prin constrângere sau prin legendare, care realizează în scurt timp în ce constă misiunea de „apărare a patriei și poporului”, se află de multe ori într-o postură mai dramatică decât cea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe la începutul după-amiezei, turiștii făceau cumpărături în magazine și în alimentare. Bunurile pe care le cumpărau erau descrise mai ales în termeni de utilitate în contextul penuriei: „toate lucrurile de care era nevoie și care lipseau aici”. Un locuitor mai cinic, dar expresiv, a descris sumar situația, astfel: - Ce cumpărau oamenii din Ungaria? - Tot! - Adică ce? - Orice... Păi, dacă mergeau moșu’ și cu baba pe bicicletă până în Ungaria ca să cumpere un ou! Orice! (L.G. - bărbat, 56 de ani) Cel mai adesea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
palmei care ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din cartierul meu// Niciodată n-ai să-mi strângi pleoapele/ Între palatele-ți depărtatele// - Ce facem, mergem, puiule?// - Dragostea mea n-are franci// dar dacă vrei să bei două ramuri!// Și mașinile mă
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Scriitorilor) și La revoluția română (2000). Depersonalizarea individului, prins iremediabil în sistem, primește conotațiile unui ritual funebru de trecere, dar moartea nu e decât o inițiere într-un absurd și mai absurd („agenții” sau funcționarii morții sunt inexpresivi sau ironici, cinici, asemenea unor agenți de securitate sau funcționari de partid). Fisura trimite la parabola universului concentric-concentraționar din romanele și prozele kafkiene, la așteptarea beckettiană a unei epifanii care se dovedește nu doar absurdă, inutilă, ci și infernală. Tema e reluată în
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un studiu
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
de posturi în meserii necalificate, dar rezonabil remunerate (vânzător la KFC, recepționer marfă la librăria „Barnes & Noble” din Washington). Presiunea modelului idilic inițial din mintea tânărului asupra vieții made in USA slăbește pentru a face loc unei perspective dezvrăjite, chiar cinice, exersată asupra clișeelor existențiale din Lumea Nouă. De aici succesiunea de „noduri” tematizând critic un aspect sau altul al vieții de peste Ocean (consumism etc). Pentru parcursul narativ al cărții, întoarcerea în România reprezintă finalizarea logică a unei inițieri care eșuează
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
publicate în anii ’60 - ’70 sunt dedicate partidului, războiului nuclear, reconstrucției lumii noi, minerilor, lui Lenin, oțelarilor, patriei, chiar demolărilor și noii „urbanistici”, așa cum se întâmplă în Urbanistică din volumul Cerul dintre noi (1963) sau într-un text cu titlu cinic, Lasciate ogni dolore, din Strada mică (1964). Poemele, simple ca formulă, melodioase, multe cu rimă pereche, sunt optimist sau amenințător revoluționare, animate de un idilism muncitoresc, „angajate”, mimând un sentiment romantic-auroral. Universul „pastelurilor” lui R. este însuflețit, în plus, de
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]