2,485 matches
-
floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator Ploaia a stat - greierii risipesc iar liniștea nopții Cutremur în ceruri - stropii reci protestând inundă strada Vântul rece a învins soarele-n turnir - cad castanele După ploaie mii de râme-n bejanie - deliciul ciorii Luna și-a pierdut în mărăcini parura - toți greierii tac Vântul sculpează dansul apelor mării - valuri de nisip Lipăit de tălpi goale-n băltoacele reci - ploaie de toamnă Sunetul toamnei - dintre castane ce iar cad culeg amintiri Ursuză ploaia plânge
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ar fi îndurat să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Cu puțin timp înainte de a se însera, a ajuns și acasă. Fulguiala s-a oprit, dintr-o dată, așa cum s-a și pornit, și, cerul din nou a devenit senin. Ciorile în stoluri dese, venite din pădurile de la marginea orașului, se aciuiau asupra nopții, în copacii mai înalți ori pe blocuri. Seara căzu repede, urmele soarelui și așa slab, se sterse pe data... Odată cu înserarea se auziră și primii colindători... Copii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acasă... Aștepta noaptea... tot noaptea era singurul său bun sfetnic. Nu mult după aceea se auziră primii urători... Erau urătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare. Seara cădea repede, urmele soarelui și așa slab, se șterse îndată. Stoluri de ciori venite de la marginea orașului, făceau a ninsoare. La ușa lui Iorgu, doi copii mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați... Stați puțin și nu mânați Lângă boi v-alăturați... Mâine Anul se’noiește Plugușorul se pornește Și începe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul de iarnă... toate, toate se desfășoară după înțeleapta orânduială a Marei Creații. Tristețea lor răspândește melancolie... vrajă, asupra întregului pământ, pătrunzând și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vânat variat și cu lemn rezistent pentru ridicarea caselor. Completând ciclul natural soluri-vegetație, fauna din zonele forestiere era reprezentată prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap, șalău, somn
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ușurința care mă cuprindea, și de fiecare dată o pierdeam. Ziua de duminică ajunsese singura rază de soare care mai răzbătea până la mine. Duminicile ne Înșiram pe băncile Înguste de lemn ale micii capele amenajate În cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf Într-o zi ploioasă de noiembrie, Șaman 179 așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure Încă o dată balsam pe sufletele păcĂtoase. Eu stăteam Întotdeauna Între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ușurința care mă cuprindea, și de fiecare dată o pierdeam. Ziua de duminică ajunsese singura rază de soare care mai răzbătea până la mine. Duminicile ne înșiram pe băncile înguste de lemn ale micii capele amenajate în cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf într-o zi ploioasă de noiembrie, așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure încă o dată balsam pe sufletele păcătoase. Eu stăteam întotdeauna între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la divorț custodia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ăilalți, a făcut minuni. Ce-a făcut, mă? Minuni. Auzi, tu? Minuni! Aud, Însă, nu-nțeleg. Uite, mă, cum a devenit cazul cu minunile. Să văd. Vezi, na! Pământurile Bogdăniței erau sărace. Rele. Hârbuite. Și golașe, ca niște pui de cioară, atacați de râie. Ce gândești, tu, că a putut să facă acest Costică inginerul? N-ai zis, tu, că minuni? I-au venit idei. A căutat, a găsit și a pus În practică soluții specifice la probleme specifice. Dar, ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zac în această bucătărie am fost vizitat de cel puțin douăzeci de specii de păsări. Ciudat este faptul că porumbeii s-au declarat de la bun început stăpîni pe locuința mea și i-au triat cu grijă întotdeauna pe ceilalți vizitatori. Ciorile și corbii, de exemplu, n-au fost lăsați să intre. în schimb au primit această permisiune specială vrăbiile (dar nu mai multe de cinci sau șase în același timp), cîteva rîndunici, cîteva gaițe, grauri și coțofene, precum și cîțiva cuci și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de doi ani, știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl mai țineau în viață așa, până când aveau să prindă o zi în care zgomotul aproape uitat al cartușelor plutonului de execuție avea să sperie totodată și cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să se antreneze la planșeul său de ciment și lăsau și ciorile să mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să se antreneze la planșeul său de ciment și lăsau și ciorile să mai tragă în piept un gât de curaj. În liniștea serilor călduțe de toamnă, urletele micilor vânzători de ziare răzbăteau până la ei. Ăia își răcneau de atâtea ori titlurile, că, până la urmă, celor doi din arestul infect aerisit al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
culori și antete neobișnuite, mirosind de la o poștă a mirodeniile unor țări îndepărtate. Bineînțeles, cele mai neliniștitoare și mai impregnate de parfumul de scorțișoară erau cele care sosiseră, plutind, dinspre Imperiul Britanic. 273 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Perpeliră cioara aia, în urma unor preparative cu totul exagerate, o despicară în trei, cu baioneta - părea o pasăre perfect adevărată, dar, când colo, nu era -, niciunul dintre ei nereușind să-și astâmpere foamea cu carnea ei de păcăleală. Mirosea concomitent a mortăciune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu mândrețea aia de arc, ci, rușine, c-o piatră. Și nu o pasăre adevărată, ci o cioară. 287 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI după ziua pară sau impară, pajiștile să apară pieptănate, cu cărare spre dreapta sau cu cărare spre stânga. Pe la ora 14, gustarea sau prânzul. Rar când se îndurau, în timpul zilei, să lase să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primprejur. Codoșul se uita pe geam și ofta: - O, nu mai vine ea vremea aia bună, să trecem pe la simigii, să le luăm cîful! Ce zici, Paraschive? Ăl tânăr privea salcâmii despuiați din curtea gazdei și căsca. În crengi țipau ciorile și o dată umpleau cerul cu o ploaie neagră. - De, bine-ar fi, mormăia și Oacă, să ne mai târâm la soare, să mai vedem și noi o gură de iarbă... Sandu-Mînă-mică ar fi luat-o razna. Nici să stea pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău -lau ciugulit ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui Bică- Jumate Mulțimea privea tăcută și neclintită ferestrele casei de peste drum. Femeile, atât de vorbărețe altădată, nu scoteau un cuvânt. Geamurile negre, cu perdelele lăsate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se strigau ciorile. Fugeau dinaintea viscolului. Fiecare, în gândurile lui. Neacșu făcea socoteala cam cât le-ar veni de căciulă. I-ar fi trebuit de-o pereche de cercei, că se încurcase cu o firotenie de muiere, de n-o știa a lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nemaiștiind nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți lângă el. Cum murise, cu spaima în priviri, ai fi zis că mai vede încă cerul albicios, nemișcat, în care băteau ciorile, croncănind. Ca să nu înghețe de tot, țambalagiul vorbea într-una, ca și când starostele -lar mai fi putut auzi: - Când m-am luat eu, nene Mitică, cu a mea, ce vremuri! Patru zile au băut țiganii. Nu lipsea unul, lume, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi era greu capul... creasta i-atîrna în jos, ochii lui cei rotunzi ca două altițe de oțel erau păinjeniți... el își plecă capul și-l ascunse sub aripa... își ridică un picior și adormi... Dar într-un par era o cioară care tot striga: crrr! tla! tla! tla! crrr... Sunetele astea-l urmăreau în somn... până ce simți că nu simte nimic... părea că o tabla neag [r]ă * se-ntinde naintea ochilor lui, apoi încetă și asta... apoi i se păru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mănăstirea spre a trăi bine pe moșiile și la curțile cunoscuților lor, afară de aceea, un popor de servitori, țigani și străini, cari "jos" trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sînt / Insul de vrajă care să-nvie scumpa gură. Genunchii - două urne - se-apropie de pămînt" (Odăi visate). În ultimă instanță imaginea despre sine și despre lume converg, Împărțite Între reprezentări contrastante - "Cu lebede pe-o apă, și mărăcini cu ciori", "Te depărtezi pe-o spumă cu bucurii sau plîngeri", "Pasăre ești. Sau flaut. Sau havuz", "Orașul te respinge sau te cheamă" - calificativul ultim fiind acela de "nehotărît", urmat de metafore sugerînd același regim alternativ și oscilant al atitudinilor: Ce stele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de om pe vreo cărare...Am văzut țărani foarte bătrâni dar n-aveau decât treizeci de ani fără un dinte în gură, chelboși, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncând doar ceva verdețuri culese ici-colo, pândind ciorile ca să le prindă și să le pună la frigare. Nu mai puțin întristător este mediul conformist și silnic al călugărilor, în care Tommaso va fi închis la treisprezece ani și unde va avea parte de ostilitatea superiorilor și de invidia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mele. Am văzut țărani foarte bătrâni, dar care n-aveau mai mult de treizeci de ani, fără dinți, fără păr, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncau doar ierburi culese ici-colo, și nu pregetau să pândească ciori ca să le prindă și să le frigă. Totul putea fi comestibil pentru a supraviețui. Asemenea oameni m-au poftit la masă, au adus usturoi și ceapă, au umplut o carafă cu apă, mi-au oferit smochine uscate surâzănd. Uneori, în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule. Ciorile fac mai puțină zarvă decât glasul tău și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]