4,347 matches
-
din inculpat acuzator...!! Judecătoarea instanței de recurs, privi insistent la Tony Pavone silabisind cu voce sonoră: „Ne vom pronunța asupra recursului declarat de procuratură și inculpat peste două zile adică, 23 Aprilie 1981 În ședință publică”. Dădu o lovitură cu ciocanul În masă În semn de terminarea audierilor, se ridică să plece nu Înainte Însă de-a preciza. „Restul recursanților, după cum vede-ți, timpul avut la dispoziție s-a terminat, de aceia, penetenciarul va fi Încunoștiințat când veți avea un nou
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cât de Înzestrat erai de natură ori, dacă eri mai tânăr or matur, dacă nu aveai un substanțial capital să demarezi, să poți pătrunde forțat În cercurile de afaceri americane, rămâneai toată viața cu oftatul...! Asigurându-ți existența bătând cu ciocanul este adevărat, puteai avea strictul necesar pentru o viață fără grija zilei de mâine dar, numai atât. Tony Pavone, era sceptic, nu Își putea imagina viitorul după care jinduise din anii copilăriei...! Poate dacă rămânea În Grecia, să agonisească ceva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce fac? Când Încep să ceară sânge și să pledeze pentru teroare sau să proclame o stare generală de spargere de ouă pentru a face o uriașă omletă istorică, oare știu ce cer? Când au lovit o oglindă cu un ciocan, cu intenția de a o repara, pot să pună fragmentele din nou laolaltă? Ei bine, doctore Lal, nu sunt sigur la ce poate folosi această examinare sau dojană. Nu e ca și cum aș fi sigur că ființele umane pot fi controlate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bucătărie am pus sculptura pe o masă și am ascuns manuscrisul într-un seratr. Apoi m-am dus la lada cu scule de sub chiuvetă. Sculele lui Eddie sunt teribil de mari și de scumpe. Am fost aproape sedusă de un ciocan cu mânerul de fildeș încrustat. Dar m-am oprit până la urmă la o toporișcă mică de oțel. (Mai urât, dar mai puternic.) Am deschis ușile și am cărat sculptura în grădină. Era una din acele dimineți mohorâte, cu cer întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă sub vulcanul inimii magmă curg râu clocotind spre împăcare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să punem cap la cap acest teribil impact pe care l-a avut, în primă instanță, materializarea lui Go West. Mie mi-a plăcut melodia băieților de la Pet Shop Boys și clipul lor simpatic cu Statuia Libertății cu secera și ciocanul. Primul meu West a fost, în 1990, Dubrovnikul. Frumos. Școală CEU pe tema Philosophy for Children. Adriatica. Pomi de climă meditaraneană. O cofetărie de lux. Înghețată cu umbreluță. Prima și ultima. Când am plătit-o, am știut că nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se înscrie în cadrul subiectului examinat, prin raportarea la angajamentul asumat; să fie considerat satisfăcător de către cei care judecă răspunsurile. Deci, inegalitatea între părți era de esența activității și trebuie să spun că nu este deloc confortabil, deoarece te afli între ciocan și nicovală. Reprezentând Guvernul român (mandatar), trebuia să declar numai ceea ce eram împuternicit să spun (prin Raportul întocmit de alții și după o filosofie care nu era identică cu a mea) și să nu fac declarații prin care să contrazic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
degetele vârâte într-un inel mare de piele. Loveau ținta rotind brațul ca la înot: îl ridicau până în dreptul urechii, apoi îl lăsau să cadă descriind o curbă. Loveau de sus în jos, direct, ca și cum pumnii ar fi fost niște ciocane. Alții loveau niște korykos atât de mici, încât atletul putea trece pe lângă ele sau pe dedesubt, ajungând în partea cealaltă, țintind și lovind din nou sacul, pentru a-i mări amplitudinea mișcării. Alții loveau sacii mari cu capul, cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bustul de marmură de pe primul ferculum. Se mișca în sus și în jos, odată cu lectica purtată pe umeri de patru sclavi blonzi, toți la fel de înalți. Urmau armele gladiatorilor și un grup statuar de marmură reprezentând doi preoți ce băteau cu ciocanul pe nicovala zeului Vulcanus. Pe ultimul ferculum se afla un soi de cartuș din metal, pe care Valerius citi cuvântul „Perseverați“. Zâmbi ironic, gândindu-se că poporul era entuziasmat de jocuri, fără să-și dea seama că era prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios, cu convulsiile unui ciocan pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă, fără să reușească, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când lucrurile astea încep să iasă la lumină, ele apar într-o ordine ciudată și de cele mai multe ori nu ești în forma cea mai potrivită pentru a le da ascultare. Ședeam lângă ea, cu ambii genunchi dârdâindu-mi ca niște ciocane pneumatice, îmi mușcam buzele și ascultam. Distantul, încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe oricine o fi inventat scările rulante, însă acum îmi retrăgeam cuvintele. Stația Belsize Park era atât de jos construită sub Haverstock Hill, încât nu ar fi fost practic să instaleze scări rulante aici - în schimb aveau lifturi. Eram între ciocan și nicovală: să mă urc în același lift cu Simon și să provoc momentul recunoașterii, să mă ofer poate să îl și conduc până la destinație, sau să aștept să vină celălalt lift, deși cu riscul să-i pierd urma. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l cânt acu’, deși nu se cântă decât la sărbătoare, când stăm la fereastră și privim cum vine lumina“. Eram în Grădina cu Tei, pe banca noastră din dreptul casei profesorului de sport, tov. Fraki, fost campion național la aruncarea ciocanului. Fraki era singurul din R. care avea televizor. Ca să prindă programele, își instalase o antenă înaltă, mai înaltă decât toți teii grădinii, cu niște sârme în vârful ei, răsucite în cele mai ciudate figuri geometrice. Nu văzusem cum arată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii,... mataaale... la ciocan și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să trăiască...“. Puțin le păsa de harul lui Matvei. Am pornit spre stația taximetrelor de la Ateneu. Pe drum mi-a spus: „Părerea mea este să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sicriu. O coborâsem împachetată în pătură cu liftul și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru, dar Bătrâna se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura sicriului de la picioare, până a desprins-o. Așa a intrat bătrâna în coșciug, cu picioarele în afară, acoperite de pânza care spânzura. Așa i-au pus, cred, și capacul când a fost s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
La al cincilea apel, cineva a ridicat receptorul de cealaltă parte și a ascultat În tăcere, fără să răspundă. Trecură cinci secunde eterne. — Bea? am murmurat eu. Tu ești? Glasul care a răspuns mi-a căzut ca o lovitură de ciocan În stomac. — Ticălos nemernic! Îți jur c-o să te stîlcesc În bătaie. Tonul era oțelit, de mînie reținută. Rece și senină. Asta m-a Înspăimîntat cel mai mult. Mi-l puteam imagina pe domnul Aguilar cu telefonul În mînă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea mai mult de douăzeci și cinci de ani, iar buzele Îi tremurau. — Spune-i lui Fumero, din partea lui Carax, că-mi aduc aminte de costumul lui de marinar. N-a simțit nici durerea, nici focul. Impactul, asemenea unei izbituri surde de ciocan care a luat cu el sunetul și culoarea lucrurilor, l-a azvîrlit spre vitrină. CÎnd a trecut prin ea și și-a dat seama că un frig teribil Îi urca pe gîtlej, iar lumina se Îndepărta ca praful În vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a căzut în mâinile francezilor . Aceasta a fost vestita bătăie de la Tours în care un mare număr de sarazini a cazut , francii nepierzând decat o mie cinci sute de oameni . În urma acestei victorii , Carol se alese cu porecla de Martel , ( ciocanul ) . Cu toată greaua lovitură ce primiseră saraznii se menținură , totusi, în sudul Franței , și abia lui Pepin , fiul lui Carol Martel , i-a revenit rolul de a-i mătura ; el le smulsese , una dupa alta , fortărețele ce le aveau și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume rea.” De la minele de plumb Valea Nistrului a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Le știi și prin vis. Nu sunt multe. Încearcă. Dă-mi un semn de bunăvoință. Oană văzu că unul din călăi aduce o tavă metalică pe care o așează sub palma mâinii lui drepte. Celălalt aduse un clește și două ciocane de dimensiuni diferite. Mâna dreaptă. Cea cu care mânuise spada o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afară. Afară. Un cuvânt care cuprindea toate speranțele și toată libertatea. Afară. Ca să ajungă afară avea nevoie de șansă și de forță. Forță nu avea. Corpul lui era sfâșiat de durere. Nu putea merge, nu putea mișca degetele, zdrobite cu ciocanul unul câte unul. Abia putea să respire. Și totuși, trebuia să-și câștige libertatea de a muri liber. Acest gând Îi răscolea ultimele licăriri de energie. Să moară liber... să-i protejeze, În acest fel, pe cei dragi... acesta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei au scăpat În pădure. Le-om prinde urma mâine dimineață. - Nu mai putem rămâne aici... spuse Jovanka, ridicându-se de lângă patul rănitului. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că pe acolo trecuse o femeie, acea fetiță: Mika-Le. Sau poate că de vină era azi ea singură, Mini, care, în loc să se hrănească ca de obicei din gândurile ei lăuntrice, care îi dau sucuri, privea lucrurile zise moarte, suna cu ciocanul întrebărei în fiecare din ele, și le cerea să scoată din legătura inerției puțina viață ce 14 aveau, acel singur atom viu, în jurul cărora erau solidificate. Le ..... să se muncească în somnul lor, în moartea lor sincopală pentru a-i
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vreodată. Își duce mâna la piept, imaginându-și cu mintea sa din ce în ce mai bolnavă, că-și poate smulge boala din trup, ca pe o căpușă. Asudă, și pereții casei sale parcă lucesc, iar febra îi face trupul să vibreze ca un ciocan care lovește o coardă metalică. Undeva în depărtare aude țipete, apoi zgomotul unui pat răsturnat. Aude vocea fiului său și a lui Anjali care se înjură reciproc. Întoarce capul, încercând să înțeleagă ce au să-și spună. Dar i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]