2,509 matches
-
Și și-a luat fiul, și a ieșit afară. 38. Elisei s-a întors la Ghilgal, și în țară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" 39. Unul din ei a ieșit pe cîmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete sălbatice, pînă și-a umplut haina. Cînd s-a întors, le-a tăiat în bucăți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
proorocilor!" 39. Unul din ei a ieșit pe cîmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete sălbatice, pînă și-a umplut haina. Cînd s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40. Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Și n-au putut să mănînce. 41. Elisei a zis: "Luați făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
a cules din ea curcubete sălbatice, pînă și-a umplut haina. Cînd s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40. Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Și n-au putut să mănînce. 41. Elisei a zis: "Luați făină." A aruncat făina în oală, și a zis: "Dă oamenilor acestora să mănînce." Și nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
și femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își făcu apariția și un bărbat care striga: ciorba, ciorba și aducea o oală uriașă pe o masă cu rotile. În spatele lor, o măicuță, fără Îndoială foarte bună la suflet, zîmbea cu brațele desfăcute larg și binecuvînta bucatele. În zilele acelea au Început să sosească primele scrisori din Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își făcu apariția și un bărbat care striga: ciorba, ciorba și aducea o oală uriașă pe o masă cu rotile. În spatele lor, o măicuță, fără Îndoială foarte bună la suflet, zîmbea cu brațele desfăcute larg și binecuvînta bucatele. În zilele acelea au Început să sosească primele scrisori din Europa. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
piață să-l caute. Julius porni Înapoi șovăitor spre partea de sus a orașului: Vilma era probabil foarte speriată, dar ea era de vină; acum trebuia să profite de escapada asta, Încă un minut, la ora asta cerșetorii așteptau desigur ciorba de la călugărițe, Vilma nu voia să-l ducă niciodată pe acolo, desigur că acum Îl căutau, era vina lor. Așa că pînă la urmă se Îndreptă spre Colegiul Belén. Ajunse tocmai cînd se ivea femeia Îmbrăcată ca o călugăriță, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sunt goale satele de tineri și-n case cântă cucuvele. S-au dus și mamele în lume, luându-se după complici nu le mai pasă nici de nume, nici de părinți, nici de cei mici. Au devenit mai ușurele, mănâncă ciorbe cu pelin visează cai verzi printre stele, scriu că se ntorc, dar nu mai vin. Bunicii au grijă de prunci triști precum tristele sicrie, și-așteaptă ca să le arunci la masă un colț de veșnicie. Când viața e de capul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât ca un cuțit care nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază iar vin flămânde ciorbele cu pașii destinului și ce-a curs din ciurul lui în cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el! Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Iubirea ce ne-adună, de la munte pân’ la mare să facă din fiecare o garoafă-ntr-o cunună. 15. Moment aparent bacovian Totul are un sfârșit inopinat. Nu mai trimit in lume nicio vorbă, botezuri pe furiș, înmormântări c-o ciorbă, un fel de cântăreț și-un preot mascat. Poate, peste ani, aici va fi o cișmea, o masă rotundă, o cană, pahare, nu există răspuns când nu-i întrebare, va ști doar cine va bea... Alături, pe-un copac uscat
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
rupeți flori sau să stricați ceva, fără să răniți, deci, grădina sau parcul, mirosiți, de câte ori puteți, fiecare floare, fiecare culoare. Exact așa cum fac eu acum. Dacă vă plac nu numai florile ci și miresmele, mirosiți și iarba de acasă și ciorba de pe masă și pâinea caldă. Aveți nevoie de miros, cum aveți nevoie de văz și de auz. Cu văzul și auzul știu că faceți exerciții cât e ziua de mare, vreți să vedeți tot, să auziți tot, de ce nu ați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
case din vremea anului 1912 și se gândește el cam cum anume ar fi să fie povestea asta cu trecerea timpului; "o mai fi careva în viață de atunci", se întreabă Lomdepapie pe când tocmai trece pe lângă hardughia aceasta mirosind a ciorbă de varză amestecată cu mirosul ăstora de la echipele de dezinsecție care se arată la poarta imobilelor cu un fel de vermorel, adică un aparat din acesta pentru stropit via, cu mâner lateral ... Mă opresc din poveste izbit de reproșul care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu mâncăm prea mult în perioada asta în care toți se-ndoapă, odată ne-a spus cum să pregătim masa în funcție de timpul de mistuire pe care-l cere fiecare fel și să combinăm felurile scăzute cu cele cu sos și cu ciorbele, ca să nu ne obosim stomacele noastre delicate și ficații noștri fragezi -, imediat după dejun, deci, în loc să mă odihnesc, am pornit iar în oraș, cu Nelu, care era palid după boală și abia putea să țină hățurile. În ce mă privește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-au îngrozit și, în fine, vorbind din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i foarte bună, cu ciorbele acre ale nevestei, cu usturoiul și ceapa și piperul, nici legume sau poame crude n-ai voie. Nici pâine abia scoasă din cuptor, cu cât e mai uscată, cu atât e mai sănătoasă. În schimb, să mănânci untdelemn, carne fiartă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bărbați alergau să îl scoată pe băiatul prins în cabină. Era ca și cum în mijlocul lanului s-ar fi aprins un altar înalt, cu jertfă cu tot. Nu știa cum în minte i se născuse un gând ca ăsta. Topometriștii își sorbiseră ciorba și transpirau așteptând următorul fel de mâncare. Omar se lăsă în iarbă și închise ochii. Pentru o clipă, nu îi mai văzu pe cei patru care goneau și nici rugul dezlănțuit ca un semn din pământ ori poate de sus
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se hotărască tata o dată pentru totdeauna dacă vrea să rămână sau merge cu noi, dar nu mai putem continua cu această indecizie, care ține de săptămâni, Cu alte cuvinte, spuse Cipriano Algor, nici tata nu moare nici noi nu mâncăm ciorba, Îți iert cuvintele, răspunse Marta, pentru că știu ce se petrece în capul dumitale, Nu vă certați, vă rog, îi rugă Marçal, îmi ajunge ce trebuie să suport în propria mea familie, Liniștește-te, nu-ți face griji, spuse Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau varză - când e sezon. Și să mănânci același lucru tot timpul! Ne uităm pe vreun ziar, dacă e, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu vilă, cu televizor color, cu mașini. Nu, n-a fost chiar așa, dar strictul necesar l-a avut. Singur la părinți. Și răsfățat. Ce să vă zic? Nu mânca până bunica nu-i spunea povestea la masă. Îi strecura ciorba de zece ori, să n-aibă tăiței, să n-aibă legume, laptele, la fel, să n-aibă caimac. Tot felul de figuri de-astea. Berbec. Încăpățânat și ghinionist. Așa se zice... Și s-a nimerit cu nevasta exact în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fiu descălțat, trebuia să fiu spălat pe picioare, trebuia să fiu. Era foarte înțelegătoare, foarte dulce. Cred că m-a iubit, nu? Dac-a făcut și un copil cu mine, nu? Să-mi pună mâncarea caldă pe masă. După ce mâncam ciorba, ca să-mi pună felul doi, trebuia spălată farfuria. Și, totuși, erau impresii din astea, de copil răsfățat, pe care-acuma le detest. Niște prostii, niște figuri, să spun așa. Am și lovit-o de câteva ori. Ei bine, nu bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-le în piele și în rufe, în păr, în bărbi, drept care împrăștiau în jur acel miros la orice mișcare. Durando era și singurul care vorbea cu noi, și nu s-a arătat mirat de cererea mea. Între două leorpăituri de ciorbă, m-a întrebat: - Câți, când, unde și ce? I-am răspuns: - Opt, mâine spre asfințit, pe drumul prin pădure care leagă Classe de Muta, la o jumătate de milă de mănăstire. E nevoie de patru burdufuri de vin bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avea neapărat nevoie să stea cu ea de vorbă. Așa că au plecat, salutând din nou în stânga și în dreapta, zâmbind larg, întinzându-și din când în când tricoul lui franțuzesc. S-au oprit la Pescarul să mănânce, iar cât a venit ciorba, Andrei a-nceput să-i povestească: - Uite, vreau să te rog să vii cu mine la o întâlnire cu studenții Facultății de Istorie, acum, peste o oră, poți să vii? Mulțam și rămân dator. Nu, nu vreau să reciți nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de vreo zece ani, aveau doi copii mici, dar anul ăsta preferaseră să-i lase la bunici și să plece o săptămână În doi. În aceeași seară, au cinat toți patru Într-un restaurant specializat În pescărie, ce oferea o ciorbă de pește excelentă. S-au dus apoi În apartamentul cuplului german. Bruno și Rudi o penetrară succesiv pe Hannelore, care-o lingea pe Christiane; apoi schimbară pozițiile celor două femei. Hannelore Îi făcu lui Bruno o felație. Avea un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și se uită cum amestec în sos. Continuă... o să se îngroașe imediat... Nu-mi vine să cred că fac sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și ele au criterii, femeile. În domeniul ei de activitate, Vela se bucură de o considerabilă reputație. E un om de știință de prim rang, așa mi s‑a spus, și e posibil că n‑o atrage să‑ți fiarbă ciorbele - să vină acasă la cinci fix ca să curețe cartofii. - Dar a crescut Într‑o țară Înfometatăă - În ochii lumii Înseamnă mult să te ocupi de mecanica haosului - nu știu exact ce Înseamnă asta, dar e considerat a fi ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din bucătărioară. O cămăruță care era, de fapt, și baie (cu un duș derivat direct din conducta de apă caldă), și bucătărie și toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am terminat-o. Ce mai fac? Goncea o trase de șorț: - Nu mai faci nimic, fă. Ești liberă și faci de te roiești. Nu te-ai prins că dom’ Băcănel e ocupat acuma? Nu vezi că are musafiri?! Afinoghiu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]