1,401 matches
-
În timp ce Izzie sări să-l ajute pe Kevin, Emmy se întrebă de unde avea atâta energie. Căldura dogoritoare și umiditatea îi dădeau lui Emmy impresia că i se lichefiază tot corpul. — Nu mai e cine știe ce de povestit, spuse Emmy luând un ciorchine de struguri de pe tava adusă de Kevin. Scoase o sticlă de apă dintr-o frapieră micuță pe care acesta o așezase jos și zise: — Nu bem și noi ceva? Credeam că niciunul dintre voi nu e de gardă. Izzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
numai un acoperământ în jurul coapselor, o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii și coboară cu vârful în jos. Iisus ține în mână un ciorchine mare pe care îl stoarce într-un potir. Această icoană este realizată după o rugăciune pe care preotul o rostește în cadrul Liturghiei, în timpul cântării heruvimice: „Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Hristoase Dumnezeule”. Cadrul catapetesmei de la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ceva din expresia lui mă face să transpir instantaneu și să înceapă să mă furnice în scobitura genunchilor. Îi întâlnesc privirea și e ca și cum am juca jocul adevăr sau minciună. — La astea n-am reușit să ajung. Arăt spre un ciorchine de fructe de deasupra mea. — Te ajut eu. Se apleacă deasupra mea, lipindu-și pielea de a mea, și-i simt gura pe lobul urechii în clipa în care culege fructele. Trupul meu îi răspunde. Nu mai pot suporta ; trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avea voie să fiu chelneriță ? — Bună, zic, scuturându-mi părul spre spate. Vrea cineva desert ? Tot mai mulți oameni se întorc să se uite la mine. Le aud șoaptele înconjurând încăperea. Ceilalți membri ai personalului care servește s-au adunat ciorchine și mă fixează insistent. Peste tot se întorc capete, ca un magnet care atrage pilitură de fier. Și nicăieri nu există nici măcar un chip prietenos. — Iisuse Hristoase ! aud că spune cineva. Uitați-vă la ea. Dar are voie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în jurul meu aud suspine, strigăte și blitzuri, dar nu-mi pasă. E lucrul cel mai bun pe care l-am făcut în viața mea. Au ! Fuck ! Își duce mâna la față. Asta pentru ce naiba a fost ? Ziariștii s-au strâns ciorchine în jur și ne asaltează cu întrebări, dar îi ignor. Tu mă pui în situații jenante, îi spun aproape scuipându-l. Ești un zero barat în comparație cu el. Un zero barat. Spre groaza mea, simt că ochii mi se umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență leproasă crescând pe trupul putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră în sfârșit la infirmerie, răsuflând din greu. Nici urmă de ciorchini osoși, chirciți pe pereți, nici de tumoare pe anatomia "execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat pe platformă cu ochii deschiși și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sibariților piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe o piramidă În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele aparțin unui spirit ce a Întîlnit deșertul și se teme de el. Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
idei, oare ce să fi fost în boscheți?... Mai privi spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă și se drăgănea cu Scheihainimé? Nu. Cadâna adormise, cu ciorchinele pe piept și cu șalvarii învăluind-o ca un mătăsos cerșaf. Insul tot agita revista aceea, ca și cum i-ar fi făcut semne disperate cuiva să-l ia în seamă. - În fine - continuă Rafilă - , nu prea s-a s-a lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Trec pe lângă clădirile vechi zidurile degajă miros de urină; mă minunez pentru că astăzi nu am văzut niciun câine pe stradă. Deodată umbrele clădirilor le înghit pe cele din spinarea mea; simt cum plutesc ca un fulg, mă transform într-un ciorchine de strugure, mă agăț de bolta dintre două clădiri, unde umbrele nu ajung niciodată. Promisiune O să renasc, nu voi muri chiar dacă aș fi sămânță pe-o lespede... Cu diminețile mă voi înfrăți, cu picături de rouă mă vor hrăni. Într-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
a trebuit să o spun. Nu putea să însemne nimic altceva decât că ea căuta ceva ce nu mai putea să grăiască. Trebuia să fie pe undeva prin oraș, drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să citească, înainte de a fi scrise, cele ce urmează. * * * S e înșela sau se afla într-o cameră fără ferestre cu o ușă de stejar cu vizetă îngustă cât să-ncapă o carte subțire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frunții, de o frumusețe exotică prin care se spulberau și se nășteau gânduri ce dirijau mersul perfecțiunii, al roților mici unicelulare, al roților medii pluricelulare, al roților mari moleculare și atomice, multiplicate într-o iederă nărăvașă. O boltă cu nenumărați ciorchini aliniați ordonat pe scări bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari, galactici și metagalactici. Și toate cărțile ieșite din rafturi se răsuceau prin cameră. Dintre file cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timpul pentru că rochia de mireasă trebuia terminată până la al doilea pătrar de lună din primăvara viitoare. Și acum abia era toamnă, prilej pentru Mamă de a-și coase pe rochia ei de mireasă scoasă din cutie și mirosind a naftalină, ciorchini de struguri negri, de a împodobi podeaua și aleea de la poartă cu frunzele castanilor și teilor de pe bulevardul Karl Marx. Măturătorii, bine plătiți, descărcau basculante cu frunze în curtea Mamei. Bărbații aveau să-i vină. Timpul chemat de Mioara Alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
suprafața Pământului, răspunsul. Nimic nu exprima chinul ca plată a unui credit restant. Întrebarea era plata unei vieți de filosof, răspunsul era crearea altor întrebări, toate într-o curbă care se dovedea a fi cerc, asemenea celui astronomic, care după ciorchini de vremi se întoarce de unde a plecat. Pentru că timpul-energie e curb, iar Cuvântul este una dintre cifrele Creației. Mioara își acoperi fața cu voalul, orbită de frumusețea adevărului. Dacă există ceva dincolo de toate, pe cine reprezintă? Pe cine trăiește? (Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat cu Soarele pentru a privi mereu acest tablou unic al Brăilei, înseamnă că recursul la acest proces civil va dura câteva veșnicii de noapte și ciorchini de infinituri de zi până când Înțelepții Judecători vor hotărî balotajul de pasiuni, cu drept de alternare al vizionării tabloului atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, neîncetat! Se va ști astfel că asceții au acceptat dizidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bărbat, pe El, gratulat zilnic cu apelativul MOTOTOL de către vecini, de copii, chiar și de către rude din cauza încetinirii cu care gospodărea dependințele, vastele apartamente triplex, cu confort sporit pentru că trebuie să o recunoaștem îi cam plăcea somnul și zeama din ciorchini... O coropișniță urmărită de INTERPOLUL Dunării și a toți afluenții ei, abia scăpată de învăluirea unor roșioare, împinsă de la spate de un AVAT, vânător de recompense, gâfâind, sărea speriată tocmai la o mie de mile de milimetri adâncime, încă buimăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline cu calupuri de brânză, mostre de băuturi În sticluțe de Murano, În cămară, fose placate cu nichel adăpostesc ciorchini de struguri din soiurile cele mai bune, iar cele două congelatoare sun burdușite cu șalăi și moruni. Casa preotului este o cetate. Preotul a Învățat să adune toată viața de la enoriași, de la parastase, de la nunți și botezuri. In casa preotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foarte bine Îți dai seama că l-ai greșit, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric, dar ce urmează? Banca ta e chiar lângă geamul deschis, creanga Înflorită de măr atinge pervazul, ciorchini de albine pufoase și flori roz mușuroiesc Între frunzulițele verzi. — ...Hai, vino Înăuntru, Îi șoptești albinei tale, vino Înăuntru și Înțeapă-l pe Domnul. — ...Decât să vorbești singur În colțul tău, mai bine ieși și recită În fața clasei, spune Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu, niciodată, totuși niciodată n-am să accept să fiu un astfel de boșo! * Sau da, să fiu el, cum l-am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și atunci am avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
necaz de neînțeles, dar demn de luat în considerare: el încearcă să arate cu degetul un loc important dintr-o carte deschisă, dar degetele lui trec prin hârtie și prind rădăcini în volumul uriaș. Helmer Osslund a făcut grămezi de ciorchini de flori roșii în plină eflorescență, deși acolo sus, în Matfors, este aproape iarnă. Nimeni nu a putut spune ce fel de flori erau, dar ele se găsesc și aici, pe vârful muntelui Ava. Și așa mai departe. Curând au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci de kilograme cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se cartelează benzina. Când am venit dimineață la redacție, am văzut coada pentru PECO de la Băneasa. Ajungea până la Arcul de Triumf. Taxiurile nu mai circulă, iar autobuzele s-au redus cu 40%. Și așa înghețam în stații și mergeam agățați ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
A fost o prostie din partea mea să i le arăt. Mă tem că nu sunt foarte bune. Și se uită cu tristețe prin atelier. Pe șevalet era un tablou pe jumătate terminat, înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc! — Draga mea copilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]