2,061 matches
-
desfășurării unui raport de proporționalitate: „Noaptea flamingo cel roșu / Apa-ncet încet pătrunde.” (M. Eminescu) Toate aceste particularități ale planului semantic al circumstanțialului de progresie îi fixează identitatea specifică, de variantă autonomă (în raport cu clasa circumstanțialului de mod) a funcției de circumstanțial. Circumstanțialul de progresie determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Lucrurile mergeau din rău în mai rău.” (O. Paler) • adjective (la comparativ, cel mai adesea), în structura unui predicat analitic: „Cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atât lucrurile (...) ar părea mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui raport de proporționalitate: „Noaptea flamingo cel roșu / Apa-ncet încet pătrunde.” (M. Eminescu) Toate aceste particularități ale planului semantic al circumstanțialului de progresie îi fixează identitatea specifică, de variantă autonomă (în raport cu clasa circumstanțialului de mod) a funcției de circumstanțial. Circumstanțialul de progresie determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Lucrurile mergeau din rău în mai rău.” (O. Paler) • adjective (la comparativ, cel mai adesea), în structura unui predicat analitic: „Cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atât lucrurile (...) ar părea mai mari
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai mulți ochi aș avea, cu atât lucrurile (...) ar părea mai mari.” (M. Eminescu) sau realizând funcția de complement predicativ (element predicativ suplimentar): „Pe măsura trecerii timpului mi se dezvăluia tot mai luminoasă.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul de progresie exprimă creșterea sau descreșterea progresivă a unei acțiuni: „Dar simt că din ce în ce schițele se familiarizează cu inima.” (M. Eminescu, P.L., 91) sau a unei însușiri: „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei însușiri: „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.” (M. Eminescu) Intensificarea progresivă a acțiunii se desfășoară în sine, autonom, liniar, sau proporțional, prin raportare la manifestarea altei acțiuni verbale, ceea ce determină constituirea a două variante ale circumstanțialului progresiv: • de progresie liniară: „N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut. Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină, Le simți apropiate din ce în ce mai mult, Cu spițele din roată, crăpate de lumină.” (T. Arghezi, 76) • de progresie proporțională: „Cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o determinare atributivă (care semnifică, de obicei, trecerea): „Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece.” (M.Eliade, 542), „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.” (M. Eminescu, I,160) c. propozițional (circumstanțiala de progresie): „Cu cât trăim mai mult în noi înșine, cu atât ne simțim mai străini față de ceilalți și cu cât trăim mai mult în mijlocul celorlalți, cu atât ne simțim mai străini față de noi înșine.” (M. Codreanu, 196) d. multiplu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională: „Cu cât îți faci mai multe iluzii și cu cât crezi mai mult în temeinicia lor, cu atât e mai greu de suportat realitatea.” Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Manifestarea în planul expresiei a identității sintactice a circumstanțialului de progresie diferă, relativ, în funcție de cele două variante ale sale. Circumstanțialul de progresie liniară are numai dezvoltare infrapropozițională. Identitatea sa specifică rămâne implicită în structura și planul semantic al termenilor prin care se realizează: „Din ce în ce cântarea în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
crezi mai mult în temeinicia lor, cu atât e mai greu de suportat realitatea.” Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Manifestarea în planul expresiei a identității sintactice a circumstanțialului de progresie diferă, relativ, în funcție de cele două variante ale sale. Circumstanțialul de progresie liniară are numai dezvoltare infrapropozițională. Identitatea sa specifică rămâne implicită în structura și planul semantic al termenilor prin care se realizează: „Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare că furtuna ridică al ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenilor prin care se realizează: „Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare că furtuna ridică al ei glas.” (M. Eminescu) „Peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă.” (M. Eminescu) Identitatea circumstanțialului de progresie proporțională cu structură simplă este marcată de locuțiunea prepozițională pe măsura, întărită uneori de situarea regentului la comparativul de superioritate sau și de determinarea regentului de către un circumstanțial de progresie liniară, corelativ: „Pe măsura trecerii anilor, el se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în ce și devenea tot mai întunecoasă.” (M. Eminescu) Identitatea circumstanțialului de progresie proporțională cu structură simplă este marcată de locuțiunea prepozițională pe măsura, întărită uneori de situarea regentului la comparativul de superioritate sau și de determinarea regentului de către un circumstanțial de progresie liniară, corelativ: „Pe măsura trecerii anilor, el se închidea tot mai mult în sine.” Circumstanțiala de progresie, totdeauna de progresie proporțională, se introduce în frază prin locuțiuni conjuncționale: de ce, pe măsură ce, pe cât, cu cât, care se constituie în mărci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este marcată de locuțiunea prepozițională pe măsura, întărită uneori de situarea regentului la comparativul de superioritate sau și de determinarea regentului de către un circumstanțial de progresie liniară, corelativ: „Pe măsura trecerii anilor, el se închidea tot mai mult în sine.” Circumstanțiala de progresie, totdeauna de progresie proporțională, se introduce în frază prin locuțiuni conjuncționale: de ce, pe măsură ce, pe cât, cu cât, care se constituie în mărci distinctive, fiind cel mai adesea întărite de prezența, în regentă, a unui circumstanțial de progresie liniară, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai mult în sine.” Circumstanțiala de progresie, totdeauna de progresie proporțională, se introduce în frază prin locuțiuni conjuncționale: de ce, pe măsură ce, pe cât, cu cât, care se constituie în mărci distinctive, fiind cel mai adesea întărite de prezența, în regentă, a unui circumstanțial de progresie liniară, de situarea unui determinant adverbial al regentului sau a regentului însuși la comparativul de superioritate (și chiar superioritate progresivă), de prezența unor corelative: de ce, de aceea, pe atât, cu atât: „Și pe măsură ce ne temeam mai mult, inchizitorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mi-e mai gol, / Pe-atât hotarul lui mi-i mai aproape.” (T.Arghezi, 58) Locuțiunea conjuncțională pe măsură ce se constituie singură în marcă distinctivă absolută: „Și pe măsură ce treceau zilele, devenea, poate și din cauza căldurii istovitoare, irascibil.” (O. Paler, Viața..., 164) CIRCUMSTANȚIALUL INSTRUMENTAL (DE INSTRUMENT)TC "CIRCUMSTAN}IALUL INSTRUMENTAL (DE INSTRUMENT)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Ne înțelegem doar prin șoapte.” (L. Blaga, 218), • adjective (mai ales prin intermediul predicatului analitic): „Ceea ce-i neadevărat nu devine adevărat prin împrejurarea că-i național, ceea ce-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că-i național...” (M. Eminescu, Despre cultură, 92), „Toate acestea erau și rămâneau neexprimabile sau cel puțin foarte greu exprimabile prin hieroglife.” (T.Maiorescu, 213) • interjecții: „Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră.” (I. Creangă, 28) * Sub aspect semantic, circumstanțialul instrumental exprimă instrumentul, mijlocul (în sens larg, concret și abstract) prin care se duce la îndeplinire o acțiune verbală: „Destinul nu poate fi învins decât prin semnificație.” (O. Paler, Galilei, 152) sau se asigură obținerea (menținerea) unei însușiri: „În literatură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cărarea, șesul, cucuruzul; Te caut cu vederea, cu auzul.” (T. Arghezi, 364) • pronume: „De unde ai calul dumitale, cu care îmbli la vânat?” (M. Eminescu, P.L., 14) • forme verbal-nominale (gerunziu): „Dl. Sanchez cheamă fluierând câinii.” (T. Arghezi, IX, 61) b. propozițional (circumstanțiala instrumentală): „Niculae se uita și el la acești oameni care încercau să prindă pe pânză, prin ceea ce se vedea, ceea ce nu se vedea.” (M.Preda, M. Sg., I, 76) c. multiplu: „Mă rogi c-un surâs și cu dulce cuvânt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce mai dosise, putea să-și cumpere un lot de casă mai spre marginea orașului și să deschidă o prăvălie.” (E. Barbu, 14) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență pe baza căreia se dezvoltă funcția de circumstanțial instrumental se exprimă prin elemente relaționale. Fac excepție enunțurile, foarte rare, în care circumstanțialul se realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orașului și să deschidă o prăvălie.” (E. Barbu, 14) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență pe baza căreia se dezvoltă funcția de circumstanțial instrumental se exprimă prin elemente relaționale. Fac excepție enunțurile, foarte rare, în care circumstanțialul se realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adevărul.” (G.M.Zamfirescu, 243), „De-i suna din corn o dată, / Ai s-aduni Moldova toată.” (M. Eminescu, I, 183), „Poate că scopul final al lumii este să se cunoască pe sine însăși prin cea mai desăvârșită metaforă.” (G. Bogza, 194) Circumstanțiala instrumentală se introduce în frază prin pronume relative precedate mai ales de prepozițiile cu, din, prin: „...Timpul nu poate fi biruit decât prin ceea ce facem ca să ne dovedim ideile.” (O. Paler, Galilei, 200), „Nu mai era patron demult, trăia ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din, prin: „...Timpul nu poate fi biruit decât prin ceea ce facem ca să ne dovedim ideile.” (O. Paler, Galilei, 200), „Nu mai era patron demult, trăia ca și alții din ceea ce reușise să păstreze...” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 70) Circumstanțialul instrumental nu dispune de mărci distinctive absolute. Identitatea sa specifică rămâne în general implicită în planul semantic al relației de dependență sau, mai rar, al termenilor prin care se realizează. CIRCUMSTANȚIALUL DE CAUZALITATE (CAUZAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE CAUZALITATE (CAUZAL
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să păstreze...” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 70) Circumstanțialul instrumental nu dispune de mărci distinctive absolute. Identitatea sa specifică rămâne în general implicită în planul semantic al relației de dependență sau, mai rar, al termenilor prin care se realizează. CIRCUMSTANȚIALUL DE CAUZALITATE (CAUZAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE CAUZALITATE (CAUZAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Beau că mi s-a făcut scârbă de lumea asta.” (E. Barbu, 234), „O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului.” (L. Blaga, 89) • expresii impersonale: „Din cauza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumea asta.” (E. Barbu, 234), „O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului.” (L. Blaga, 89) • expresii impersonale: „Din cauza bolii, îi era frig tot timpul”, • adjective: „Erau amândoi roșii de frig, veniți după drum.” (E. Barbu, 109) * Sub aspect semantic, circumstanțialul cauzal exprimă sintactic cauza desfășurării (sau nedesfășurării) unei acțiuni: „Marile nelegiuiri ale tuturor timpurilor se comit din pricina inerției mediului în care ne credem în siguranță și care se schimbă numai cu mijloace mari.” (M. Preda, Delirul, 376) sau cauza unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deloc vesele pentru el.” (M. Preda, M. Sg., I, 39) c. analitic: Fiind prea obosit, nu a mai trecut pe la mine. d. complex: Rămânând cum îl știam din facultate, n-a reușit să ducă nimic la bun sfârșit. e. propozițional (circumstanțiala cauzală): „...Fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori și c-o experiență de profundă înțelepciune mizeria existenței.” (M. Eminescu, P.L., 81) f. multiplu: „De necaz, de mâhnire, femeia a lepădat la mă-sa și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lepădat la mă-sa și cât pe-aci să piară de boală și de mizerie.” (I.L. Caragiale, IV, 182) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiunile adverbiale de aceea sau de asta, identitatea sintactică a circumstanțialului de cauză rămâne implicită în planul semantic al locuțiunii: „Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea să vină lupii?” (O. Paler, Galilei, 66) Când circumstanțialul cauzal se realizează prin substantiv, pronume sau adjectiv, relația de dependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin locuțiunile adverbiale de aceea sau de asta, identitatea sintactică a circumstanțialului de cauză rămâne implicită în planul semantic al locuțiunii: „Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea să vină lupii?” (O. Paler, Galilei, 66) Când circumstanțialul cauzal se realizează prin substantiv, pronume sau adjectiv, relația de dependență se desfășoară în planul expresiei prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care cer diferite cazuri: • genitivul: din cauza, din pricina: „A întors spre mine ochii mari, verzoși, care nu spun, din pricina gurii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitivul: din cauza, din pricina: „A întors spre mine ochii mari, verzoși, care nu spun, din pricina gurii de manechin, nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident stupid.” (C. Petrescu, Procust, 303) Observații: Când circumstanțialul de cauză se realizează prin constituent dezvoltat pe baza unor adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțialul de cauză se realizează prin constituent dezvoltat pe baza unor adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în cazul acuzativ: „Recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]