1,246 matches
-
ține chiar atât de mult de divinitate, acest lucru neînsemnând o ridicare fățișă împotriva religiei, ateismul apărând în perioada modernă. Istoria nu mai este văzută ca un rezultat al voinței exclusive a Divinității. Dispare Cronica Universală, apărând istorii particulare (cultură citadină) sau statale. La fel, apare cultura aristocratică, burgheză, cu o sinteză proprie și care afirmă principii individuale. Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia și gândirea păgână la creștinism, însă Renașterea admiră și imită Antichitatea, latina revenind în scrierea operelor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
până la lucrările de maturitate. Aman este primul artist român care excelează în abordarea genurilor noi: consacră scena de bătălie și portretul istoric, „atelierul artistului”, ambianța din interiorul sau peisajul imediat al casei sale, reuniunile mondene, scenele de gen în peisaj citadin sau rural (unele adevărate documente de epocă, ce surprind aspecte din cotidianul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și evoluția modei acelor vremuri), peisajul din anii maturității, nudul, ca gen nou (înaintea lui Nicolae Grigorescu) sau
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
atente și adesea incomode a agentului Cooper și a autorităților locale, dezvăluindu-se latura întunecată a vieții multor personaje. Asemenea multor altor creații ale lui Lynch (în special filmul „Blue Velvet”), „Twin Peaks” explorează contrastul între aparențele respectabile ale vieții citadine și aspectele putrede, ascunse ale vieții. Serialul se aseamănă cu restul operei lui Lynch prin faptul că este greu de plasat într-un anumit gen cinematografic: din punct de vedere stilistic, serialul împrumută tonul tulburător și premisele supranaturale ale filmelor
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
poetică, reproducerea fidelă, de-a dreptul documentară a realității, îndemânarea cu care lucrează cu lumina și elanul pensulei sale vor fi caracteristici ale acestui artist care va aduce din nou gloria picturii venețiene. A fost un maestru în arta perspectivei citadine ("pittore vedutista") și în crearea iluziei realității, dată de tehnica ""trompe-l'oeil"", foarte căutate în teatru și operă. Giovanni Antonio Canal s-a născut la Veneția, pe 28 octombrie 1697, fiu al lui Bernardo Canal și al soției acestuia
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
decorurile unor opere ale lui Vivaldi, "Arsilda, regina din Pont" și "Încoronarea lui Darius". În același timp își încearcă talentul și ca pictor de șevalet și pictează vederi din Veneția, influențat de Marco Ricci și Carlevaris, prcursori ai "vedutelor" (vederi citadine ) venețiene. În anul 1719, Canaletto va pleca la Roma. Întâlnirea cu pictorii de aici îl hotărăște să renunțe la teatru pentru a se dedica exclusiv picturii. Odată cu revenirea în orașul său natal (1720) și primirea în corporația pictorilor, își va
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
Privirile scriitorului se extind însă și asupra unui câmp social vast, cuprinzând intelectuali, negustori, țărani, etc. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii, în cadrul căreia, cu subliniate tendințe moralizatoare, Tolstoi ține să pună în relief corupția lumii mondene, a aristocrației citadine, căreia îi este opusă, într-un viu efect de contrast, viața simplă, sinceră, pură, a nobilimii rurale, reprezentată de familia Levin. În 1873, Tolstoi a început să lucreze la următorul lui roman de mari proporții, inspirat parțial din niște evenimente
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
avut premiera la 26 iunie 1975. El a fost vizionat de 26 de milioane de telespectatori sovietici. Scriitorul Romulus Rusan a lăudat scenariul filmului care-i oferă regizorului o mare libertate de acțiune, permițându-i să elimine timpii morți. Cadrele citadine sunt considerate a fi pline de ritm, cu acțiuni cursive și bine realizate, în timp ce cadrele rurale statice (episodul de la mănăstire sau cel de la conacul Semaca) sunt mai puțin reușite, cu rezultate „neconcludente, mimate de șarjă sau de livresc”. În articolul
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
de o calitate artistică deosebită rămânând cel mai important artist român ce a folosit această tehnică. Artistul nu renunță în totalitate la tradiționalism ci păstrează elemente ale acestuia, combinându-le cu cele ale modernismului. Luchian este un iubitor al universului citadin, cunoscând lumea boemei bucureștene („Alecu literatu”, „Birt fără mușterii”) dar și, cea a mahalalei („Safta florăreasa”, „Spălătoreasa”, „Ghereta din Filantropia”, „Colț din strada Povernei”). Vara obișnuia să plece din București în căutarea motivelor picturale la Brebu, Moinești sau Filipeștii de
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
înfățișând țăranul român și lumea lui („Cosaș odihnindu-se”, „Țărănci din Vlaici”). Studiind arta populară, acesta își îmbogățește paleta coloristică, renunțând la obișnuitele brunuri și griuri în favoarea unei cromatici pline de puritate. Pe lângă universul rural, Camil Ressu abordează și lumea citadină a intelectualilor și artiștilor, realizând portrete pline de lirism („Portretul de fetiță”, „Terasa Oteteleșeanu”). În prima jumătate a secolului XX sculptura românească va fi marcată de doi mari sculptori, Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși. Numit și „Luchian al sculpturii românești
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
regîndirea simultană a relației cu tradiția în cea mai largă accepție a acesteia. În felul acesta, se instaurează în cîmpul literar o poezie (auto)biografică, realistă, (inter)textualistă, „[[Metafizică|metafizică]]”, inaugurînd o amplă deschidere asupra realului. Interesul nedisimulat pentru prezent, citadin, actualitate (culturală, socială, științifică), autenticitate, concretețea existenței se conjugă cu situarea programatică a eului în universul Textului, care reflectă și se autoreflectă, se scrie și se rescrie, polemizează, parodiază, pastișează parodic sau acumulează „prefabricate” din orice zonă a livrescului, de la
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
de cultură. În acest fel, analiza culturii investighează opțiunile și interesele culturale concrete, precum și raportul dintre motivele specifice și motivele nespecifice ale conduitei culturale. A studiat rolul tradiției țărănești ca fundament al progresului social și a argumentat existența unei tradiții citadine. Într-un mod propriu, Schifirneț examinează tineretul în raport cu schimbarea socială. Tinerețea nu este o simplă fază de tranziție, ci un stadiu autonom din evoluția ființei umane, ce se distinge prin statusuri și roluri proprii. Tinerețea este concepută de Schifirneț ca
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
câine care fusese dresat să nu-i permită să doarmă în închisoare). În schimb, sunetul filmului abundă în efecte de ecou, în special pe momentele de suspans. Muzica gravitează în jurul piesei "Canarul", traversând un fond sonor potrivit epocii (în scenele citadine) către o monodie interpretată de un cor bărbătesc la finele filmului, în timpul delirului eroului. Atmosfera, în măsura în care scenariul o îngăduie, poate fi asemănată cu cea din filmului lui Mihail Kalatozov, "Zboară cocorii" (1957).
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
simboliste, așa cum procedează, de exemplu, și în Noaptea de decembrie. Dar nu e mai puțin adevărat că în poezia macedonskiană apar și primii germenii notabili de simbolism românesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate în literatura română. Poetul, citadin romantic, se simte, fără îndoială, atras de unele idei și motive poetice simboliste (suferința, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, neîncrederea, revolta, disprețul, soarta femeii în societatea burgheză, evadarea în vis, orientul, erotica etc.), deși simbolistica propriu-zisă rămâne aproape întotdeauna la suprafață. Macedonski
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
un ingenios și subtil pretext de a parodia proprietatea colectivă, ajungându-se și la împărțirea obiectelor de folosință intimă. Succesul la public al filmului a fost determinat de tandemul Draga Olteanu Matei (Varvara) - Marin Moraru (Toderaș), de amestecul între umorul citadin și cel rural (prezent mai ales în limbaj) sau de stilul regizoral al lui Mircea Moldovan. Într-un articol publicat la momentul lansării filmului, criticul Eva Sârbu a lăudat farmecul acestui film care „stă în prospețimea observației (...) în tandrețea punctului
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici aflându-se una din cele trei biserici ale focului care și-a păstrat importanța de centru cultural dinastic și în timpul Sasanizilor. Atropatena era o țară cu o agricultură bine dezvoltată, meșteșuguri și viață citadină dezvoltate și o cultură superioară, raportate la acele vremuri. Formarea și dezvoltarea Atropatenei a avut loc în epoca elenistică. Formarea statului de sine stătător a favorizat dezvoltarea economiei, creșterea forțelor de producție ale țării, redresarea comerțului si meșteșugurilor, construirea orașelor
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
a dezvoltat încontinuu, fiind în mod repetat reconstruit și înglobând până în ziua de astăzi 17 alte așezări din împrejurimi. În Gronau s-a dezvoltat vertiginos industria, Gronau păstrându-și totuși caracterul rural. Centrul orașului păstrează caracterul orășelului medieval german, silueta citadină fiind dominată de turnul de 65 m al bisericii evanghelic-luterane Sfântul Matei (Sankt Matthaei Kirche). În oraș se mai află și o biserică a minorității catolice, biserica Sf. Iosif, lăcașul de cult al unei foste mânăstiri catolice care formal încă
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
(în italiană ""vedutismo"", de la "veduta" = vedere, perspectivă) este un gen de pictură foarte detaliată, de cele mai multe ori în format mare, în care sunt reprezentate în perspectivă largă peisaje sau vederi panomarice citadine. Acest stil s-a dezvoltat în special în pictura venețiană, atingând apogeul la mijlocul secolului al XVIII-lea. Acest mod de reprezentare a peisajelor a apărut mai întâi în pictura flamandă, în care artiști ca Paul Bril pictau "vedute" încă în
Arta vedutelor () [Corola-website/Science/310572_a_311901]
-
artiști - mai ales pe cei de la Roma și, mai târziu, pe cei din Veneția - să se intereseze de arta vedutelor. Tocmai în timpul șederii la Roma, în anul 1719, pictorul venețian Canaletto se hotărăște să se consacre picturii ample a peisajelor citadine. La Veneția, acest gen de pictură se afla abia în fază incipientă. Doar Luca Carlevaris mai pictase peisaje din Veneția. Canaletto le dezvoltă și le conferă superioritate; prin rafinamentul și geniul său, va ridica arta vedutelor la cel mai înalt
Arta vedutelor () [Corola-website/Science/310572_a_311901]
-
balet). Are la activ mai multe cantate, printre care: "Curcubeul alb"; "Primăvara omenirii"; Vocea omenească"; poeme simfonice, cum ar fi: "Inima veacului". A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic "Mama", ciclul pentru orchestra de estradă "Ritmuri citadine", ciclul coral "Marș gigant", 4 cvartete de coarde, cântece de estradă ("Codrii mei frumoși", "Cântec despre orașul meu", " Cred în ochii tăi", " Florile dragostei", "Iubește, iubește", " Am visat ploaia" etc.), cântece pentru copii ("Imn soarelui", "Fie soare întruna", "Moș Crăciun
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
Strada Ștefan cel Mare din Timișoara, Sălcii pe malul Begheiului, Vechiul pod, Case pe malul apei la Margina, Deal cu copaci etc.). În zona Banatului el a deschis calea impresioniștilor plein air-iști de formație franceză. Autorul „Lagunelor” și al peisajelor citadine s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
proiectul laureatului Nobel, Maurice Allais. Un element de unicitate care diferențiază Planetariul din Suceava de alte planetarii din lume este pictura realizată de artistul Mircea Hrișcă, reprezentând orizontul orașului Suceava. Această lucrare reprezintă un document despre vechea arhitectură, reconstituind repere citadine de acum 30 de ani.
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
daunelor cauzate de seism în București. Plecând de la ideea remedierii pagubelor produse de cutremur, proiectul noului Centru Civic a fost folosit de regimul Nicolae Ceaușescu pentru a disipa influențele pe care le exercita centrul vechi, istoric al Bucureștiului asupra mediului citadin. Bulevardul Unirii, ce purta în proiectul original denumirea de ""Victoria Socialismului"", conectează Piața Alba Iulia cu Piața Constituției, străbătând importantul nod de circulație din Piața Unirii. Fiind inspirate de arhitectura regimurilor totalitare din fostul bloc socialist, cu precădere China și
Bulevardul Unirii, București () [Corola-website/Science/313747_a_315076]
-
în zona fertilă s-au dezvoltat regate, ca Mali și Kanem-Bornu ca importante zone comerciale. Regatul Srivijaya din Sumatra a cucerit peninsula Malaya, iar Cambodgia, sub dinastia khmerilor, a creat regatul de la Angkor. În America de Nord s-au dezvoltat două culturi citadine diferite: cultura Temple Mound din bazinul Missisiippi, care vindea cupru și alte bunuri pe tot continentul; și cultura Anasazi din sud-vest, unde oamenii trăiau în satele pueblos de piatră, legate între ele prin drumuri, având religie evoluată. În alte regiuni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Orgă, lăută, vioară și clavecinul erau instrumente larg accesibile. Compozitorii au scris primele concerte pentru orchestră, sonate, opere și oratorii. Se fabrică mobilă tapițată, lustruită și bogat împodobită. Cultură de masă s-a extins datorită apariției tiparului ,teatrului și vieții citadine. În Italia a apărut un nou tip de pantomimă-commedia dell'arte. Europenii au creat un nou stil numit baroc. Pictorii, sculptorii și arhitecții l-au folosit pentru a creă efecte spectaculoase. Artiști că Peter Paul Rubens, Rembrandt și Antoon van
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
demult. Maurice Utrillo moare pe [[5 noiembrie]] [[1955]] în [[Dax]], localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre. În pictura lui Maurice Utrillo se disting trei perioade: Maurice Utrillo a pictat mai ales peisaje citadine, în care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]