1,431 matches
-
stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de ființe ciudate care făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o Viață anonimă, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai târziu am început să mă diferențiez de ceilalți, să merg pe propria-mi matcă, în sfârșit, să posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o mulțime de ciudățenii, pe care uneori le ascundeam cu grijă. Eram ceea ce se cheamă în mod curent, un elev bun. Profesorii mă apreciau, nu numai prin operația rece a notării în catalog, ci arătîndu-mi încredere, chiar afecțiune. La drept vorbind acestea le atrăgeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
obicei de a stinge lumina era al ei și o definea. La început învățătoarea (o chema Elena, eu îi spuneam Lena) nici nu voia să audă. Ei îi plăcea iubirea... pe lumină, dar până la sfârșit se obișnui și cu această ciudățenie. Mai mult decât atât, am dăruit învățătoarei o sticlă din parfumul pe care-l obișnuia Mihaela, impunîndu-i aproape să-l întrebuințeze, pentru că nu-i plăcea. 90 Efortul de a o înlocui în acest chip era mare și-mi cerea străduințe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii, ca să nu stric totul printr-o nechibzuință. Mihaela, Mihaela pe care a strânsesem în brațe și fusese una cu mine, mă intimida acum, ca o augustă față. Apoi... (și aici vine o ciudățenie) mi se păru că tăcerea mea e poate mai... elocventă decât vorbirea însăși. Ce aș fi putut să-i spun mai mult decât îi spusesem de rândul trecut? M-aș fi repetat, repetând și rezultatul până la urmă. Tăcând însă, îi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
purta pică tatei că se împotrivise la căsătoria noastră? E adevărat, îl îngrijise și-l acoperise de toate atențiile, dar toate astea le făcuse corect, rece, dintr-un anumit caicul. Poate (știu eu?) sarcina o făcea capricioasă, iritabilă, plină de ciudățenii. Trebuia s-o cruț, să trec cu vederea aceste neajunsuri și chiar așa făceam. Niciodată nu m-am purtat mai concesiv și curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. Într-o zi, când m-am întors acasă, după ce colindasem un cartier
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu se va sfârși lumea și pământul din pricina asta. Fraza rostită cu glas tare mă convinse de zădărnicia chinurilor mai mult decât sugerarea mută a gândului. ...Și cu toate acestea mi se părea că nu sufăr destul. Aș fi voit (ciudățenie!) să parcurg toată întinderea suferinței omenești până la hotarul morții. Or, mă aflam încă departe de acest liman primejdios. Se vede că nu iubeam integral pe Mihaela și disprețul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapă de siguranță, în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fapta, logica ei lăuntrică, și atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister. Auzind că am constituit casa drept zestre soției necredincioase pentru a-i înlesni căsătoria cu amantul ei, oricine ar striga, sus și tare: ― Asta-i o ciudățenie, dacă nu nebunie curată! Într-adevăr, chiar mie pe atunci mi se părea așa. Acum însă îmi dau seama că era o faptă logică, normală, pe linia firii mele, născută în subteranele inconștientului care urmărea un scop cu adevărat diabolic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pieptul ca să-mi smulgă de acolo inima, cu fibrele tremurinde. Și pe aceste fibre treceau, nemilos, arcușurile viorilor... Plângeam cu toată ființa... Tot ce rămăsese viu în mine plângea angrenat într-o dezlănțuire ce nu mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi făcea așa de bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când a tăcut orchestra, s-a destrămat și vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura în care mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cum ar fi putut să rămână fără mine o veșnicie întreagă? I-am răspuns: "Așteaptă-mă că vin, Aimée... Nu te las singură!" Abia acum, în această clipă, am știut că fusesem sortit morții de marea putere a dragostei. Și ciudățenie: nici o împotrivire de nicăieri, nici urmă de revoltă. Din contră: acceptare pe toată linia, și nu resemnată, ci chiar bucuroasă. Așa fiind, cine va cuteza să mă salveze vreodată și pentru ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am fi scăpat amîndoi: eu și Mihaela. Era să adaug: ciudat de tot! Nu, nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine, pentru bunul motiv că, în sfârșit, am înțeles tot ce nu puteam înțelege. Toate ciudățeniile firii mele, care mă nedumereau atâta, nu erau deloc ciudățenii, ci atribute perfect normale și logice, conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ciudat de tot! Nu, nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine, pentru bunul motiv că, în sfârșit, am înțeles tot ce nu puteam înțelege. Toate ciudățeniile firii mele, care mă nedumereau atâta, nu erau deloc ciudățenii, ci atribute perfect normale și logice, conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în lumină tot ceea ce s-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă depășesc, trecând fără efort peste egoismul firii mele nefericite. Și mă simțeam mai bun, mai om, mai îndrăgostit de mine. Prin însăși anormalitatea ei, fapta ar fi trebuit să-i dea de gândit. (Mihaela se obișnuise însă cu ciudățeniile mele.) Dacă m-aș fi purtat brutal, copleșind-o cu mizeriile ce-și fac de obicei perechile care se despart, fără îndoială că nu i-ar fi fost greu să reziste până la urmă. M-ar fi disprețuit și disprețul acesta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încolăceau funii dintr-un fum de culoare albastră în timp ce elibera un strigăt animalic de se cutremurau pereții adăpostului, până în momentul în care a dispărut în fumul care o înconjura. Pe moment ce fumul se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită în întregime cu solzi și se mișca continuu în toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu se mișca de la locul unde se afla și aștepta ca starea de surescitare a ei să se destrame, ca apoi să poată discuta cu ea. Și cum sta așa Uran și privea, a văzut că la un moment dat ciudățenia din fața lui își împreunează ghearele și de tare ce le strângea se auzea un zgomot ca atunci când se îndepărtează ramura unui copac de trunchi. În aceeași poziție cade în genunchi într-un geamăt animalic, fumul albastru îi inundă trupul și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fiecare dată. Era neclintită în acest obicei al ei, în care se statornicise și prinsese rădăcini, și nimeni n-o putea îndupleca să și-l schimbe cât de cât. În fine, nu asta-i important, totuși; fiecare om își are ciudățeniile sale. Fiindcă aceasta dorea să își prepare pâinea, ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că se îndesesc cu o viteză amețitoare, alarmantă și bolnăvicioasă prea din cale-afară. Mi se-ntâmplă numai ciudățenii, am apucături tot mai bizare. De pildă, de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc ca să privesc în urmă, iar apoi roată de jur împrejur atent, de parcă m-ar urmări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Albă ca zăpada", cu argumentul că ea cuprinde prea multă violență! Un comitet pentru revizuirea manualelor școlare din același stat a detectat rasism în spatele unor propoziții ca: " Atunci când lumina după-amiezei se înnegrea" sau "fața deputatului s-a întunecat"! În comparație cu aceste "ciudățenii", intoleranța față de fumători pare o nimica toată. În California găsești mai greu de lucru dacă ești fumător, căci în toate instituțiile publice fumatul e interzis. Funcționarii nefumători nu suportă să tragă cineva din țigară alături de ei și nici mirosul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pielii alăturate - și nu putea să fie fericită când el se ducea, pentru oricât de scurt timp, oricât de aproape, și pentru orice motiv inofensiv! Dar pe mine în clipa aceea mă preocupa altceva, în legătură cu obsesiile mele. Făceam remarce asupra ciudățeniei omenești, căci Charles era capabil în același timp să povestească scene picante, să se amuze la nesfârșit, să aibă o mie de întîmplări galante, să presare suferințe fără nici un regret, și totodată să simtă nevoia imperioasă de a privi îndelung
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și despre viața noastră prezentă avem tot așa de mari neînțelegeri, căci în clipe scurte de potolire a geloziei, când nu mă doare nimic și mă cred vindecat, cu toate că experiența m-a învățat că totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară Ioana, ușuratec în ceea ce o privește, plictisit, fără să-mi mărturisesc plictiseala, dar trădîndu-mă prin neastâmpăr și prin planuri - cu aspect inofensiv
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a vieții, dar gelozia era de vină): - Atunci de ce mai trăiați împreună? - Oameni suntem!Cuvinte făcute să mă străbată în întregime și să apară deseori la mijlocul cine știe cărui gând să-mi puncteze toată existența. Mai târziu, Ioana mi-a explicat amplu ciudățeniile senzualitătii feminine, sentimentul care joacă la ele un rol așa de mare, plăcerea răspândită în tot corpul, satisfacția îndeplinindu-se rar. O mulțime de detalii pe care nu le știusem decât vag și pe care și ea le aflase între
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viața ei care îmi produc milă de câte ori îmi aduc aminte, cu toate că nu totdeauna pentru motive însemnate. Era, la începutul cunoașterii noastre, un personagiu important, domnul X. El a invitat pe câțiva studenți ca să se arate apropiat de tinerețe. Prin nu știu ce ciudățenie, ne-am hotărât să mergem și noi, necunoscuți și în același timp foarte orgolioși, deci trebuind să ne supere cea mai mică neatenție care ni s-ar arăta. Într-un salon mare au intrat vreo patruzeci de persoane. În sfârșit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mila este și ea, ca orice sentiment, greu de delimitat, de gradat, începe, se transformă, se schimbă după legi misterioase. Cred însă că exemplul de mai sus e rău ales pentru ca să demonstreze generalitatea acestei legi. Se poate vedea numai bine ciudățenia mecanismului meu interior. Și atunci iarăși mă întreb: cine a fost vinovat? Nimeni n-ar putea să răspundă precis nici măcar cine a fost MAI vinovat. Aceste rânduri sunt complect nedrepte. Ar trebui să-și scrie și ea romanul ei, așa cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care se admite învins de mai înainte. Probabil că în lungile noastre conversații asupra vreunui adevăr general omenesc noi nu făceam decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra întîmplărilor mele tragice, iar el ca să asiste la ciudățeniile vibrațiilor unui om. Bineînțeles, numai el avea un profit, căci nu-l interesează un rezultat precis, ci numai jocul transformărilor, savura toate contradicțiile, luminile și umbrele mereu în succesiune și mereu lipsite de logică (și eram destul de stăpân pe mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
preajmă, dîndu-ne mereu noi spectacole admirabile. Trebuie să voim să fim fericiți. Oare Viky este într-adevăr așa de bolnavă? Am întîrziat, toată Cavarna e în întuneric, numai de la fereastra bolnavei vine o lumină slabă, arătând că acolo se petrec ciudățenii. Domnul Axente nu se mai vede în antreu făcând pasiențe, probabil s-a dus la culcare. Roza a dispărut în camera ei. Doamna Axente poate ca a ațipit puțin lângă bolnavă. O iau pe Ioana de braț, o strâng bine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la perete sugera, cumva, o chilie monahală chilia unui monah rebel, exhibiționist, plin de ciudățenii. Un ascet depravat. Alteori însă venea fără servieta aceea doldora. Naiba știe pe unde o lăsa pesemne în același loc unde obișnuia să scrie. Și atunci avea chef de vorbă. Se adresa oricui, n-avea preferințe. Nici chiar cei care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]