8,186 matches
-
îmi șoptește ă nu renunț, însă devine nașpa. Nu-i nimic, mă refugiez din nou în poezie. Și mai multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe un fond de negru mai mult gri movii spre pământ lucios, stele mici, mici, mici, ca niște punctulețe ce, în ciuda micimii lor, se vedea că nu aveau să dispară curând. Și în toate acestea se vedeau norii ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sper că n-au făcut o scenă, spuse Adi. Nu, Michel o duce acasă, însă înțelegi că între ei s-a terminat. Atunci, cred că plecăm și noi, spuse Adi. Cu siguranță cei ce au observat se vor uita cam ciudat la noi. Ne pare rău, Irin, spuse Adi. N-aveți pentru ce. Conduceți cu atenție. Adi îmi strânse mâna, și Emilei mă îmbrățișă înainte de a pleca. Eu mă retrasei politic într-un colț al terasei. Singurică? veni Angi. Îmi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vei fi aici toată vara, ți-i voi prezenta pe câțiva din prietenii mei cu care sunt convinsă că te vei înțelege bine. Vino, spune câte ceva despre tine! Vorbirăm un timp și venisem înapoi la grupul unde era și Angi. Ciudat, parcă fusese cu mine tot acest timp. Ce ciudat fu să constat că de fapt el fusese lângă ei tot timpul. Tu te ocupi cu organizarea balului de caritate din weekend, nu-i așa, Irin? Într-adevăr. Și toți sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe câțiva din prietenii mei cu care sunt convinsă că te vei înțelege bine. Vino, spune câte ceva despre tine! Vorbirăm un timp și venisem înapoi la grupul unde era și Angi. Ciudat, parcă fusese cu mine tot acest timp. Ce ciudat fu să constat că de fapt el fusese lângă ei tot timpul. Tu te ocupi cu organizarea balului de caritate din weekend, nu-i așa, Irin? Într-adevăr. Și toți sunteți invitați, în mod cert. Mi-ar face plăcere ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văzui în mulțimea de oameni, pentru o clipă nu-l recunosc, îl văzui pentru prima dată și îmi plăcu ce vedeam. Pentru ca în clipa următoare să simt că îl cunosc prea bine, că-l recunosc de peste tot. Un alt amănunt ciudat era că îl cheamă Vlad Negru. În mijlocul tuturor, în centrul atenției, întrebă: Pot să dansez cu sărbătorita? Zâmbii. Nu prea aveam de ales știa și el. Mă străduii să-mi păstrez mintea limpede. Chiar când crezui că reușisem, îl observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dată. Poate. A doua zi, la scrimă, veni cineva nou. Sinceră să fiu, nici nu i-am acordat atenție, până când, ca partener, îl simții străin (și nu pentru că i-aș fi reținut pe ceilalți deloc, ci pentru că îl simții deosebit). Ciudat. Scrima cu el nu a fost ca o lecție se vedea că îmi e ușor superior, nici ca o prietenie. Mai mult ca un limbaj al trupului. Cui atât mai complicat și dificil cu cât fiecare avea stilul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sărut, urmat de altul, priviri peste clipiri, toate fără înregistrare cronologică, încât nu știam de începuse sau se terminase și începuse imediat iar. Și probabil că nu conta. Ce se întâmplase? Cum să fie spus? Ființa umană reacționează așa de ciudat și de diferit în situații atât de puțin diferite. Căci orice, orice gest, privire, suflu schimbă tot. Secunda schimbă totul atât de imprevizibil. Și ce mă asigură că nu se va schimba în rău? Un singur minut ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Constat cu plăcere că de fapt tot ceea ce este prin jur e foarte vechi. Cum mă aștept să fie și firav, găsesc uimitoare starea perfectă în care se află obiectele și parcă acestea sunt chiar mai rezistente, poate indestructibile. Mai ciudat este indianul, întors cu spatele. Face yoga. Poate ar fi bine să nu-l deranjez. Pe de altă parte, cine gândește cum trebuie, cine simte universal așa, cum o face un hindus, deja nu mai are nevoie de condiții speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și se așează comod. Nu voi spune nimic nimănui. Nici nu te-am văzut, nu știu cum arați, îmi feresc privirea de a lui. (Atunci, uită-te mai bine.) Furie, neputința, dar, ciudat, nu e chiar atât de neplăcut. Închid ochi preț de câteva momente. Mi-e rău. As vrea să mă duc la baie. Se poate? Se ridica, mă ridic și eu. Nici o mișcare greșită. Doar o încordare de o tai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
disperare, căci mi-am ratat șansa. În același timp, faptul că nu pot mă face să mă simt vulnerabilă, și nu să-l urăsc. Nu mai suport încordarea. Însă instinctul de supraviețuire mă face să încerc să trag de timp. Ciudat, nu-l urăsc pentru ceea ce-mi face. Din cauza lui. Și nu mă deranjează compania lui, ci faptul că-mi va face rău. Te simți în stare să mă încerci o dată? Ce? întreb din nou bucuroasă, căci tocmai mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când intra în cameră și-i vedea, Elena cânta cântecul lor: „Trandafirii tăi s-au ofilit în glastră Vremea a trecut, tu m-ai uitat demult.” Fredonând, se gândea la iubirea celor doi care se despărțiseră pe neașteptate, atât de ciudat. Îi părea rău și de Matei, chiar dacă la început îl urâse pentru atitudinea lui necugetată. Isprăvile lui Lupaș Ducându-se la școală, într-o zi friguroasă cu ploaie și vânt, Elena a auzit un scâncet de cățel la marginea străzii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că se găsește într-o neobișnuit de încordată stare. Mergea pe stradă lent, dar cu pas ferm și bine măsurat. Era foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și, negreșit, o voi dobândi. Am să lupt până ce se va înmuia și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și uimitor, știu, însă nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu 44 Rareș Tiron multă fală și întâietate, mai uimi și pe alții. Astfel, nu-i niciun secret că atrase curând atenția
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva nedeslușit, dar dureros. Parcă m-am tâmpit, Dumnezeu știe de ce... Oare am depresie? Nu știu. Totuși, stând și gândindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe scurt, Victoria și Șerban, din cauza împrejurărilor nefavorabile, pe care soarta li le nutrea neîncetat, și a firilor lor prea din cale-afară de diferite, ajungeau mai mereu, și aproape din orice fleac ivit, direct la cuțite. Iar asta - oricât de ciudat ar părea - nu-i mai mira nici măcar pe ei înșiși, căci, în timp, totul se banalizase și intrase destul de bine în firea lucrurilor. Mai mult chiar, în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
schimbat în mine. Încă nu-mi dau seama bine, dar parcă am impresia vagă că 1 Am venit, am văzut, am învins (în limba latină). Cuvinte atribuite lui Iulius Cezar. Istorisiri nesănătoase fericirii 169 schimbarea este de natură negativă. Foarte ciudat. Asta chiar căi interesant și nemaiîntâlnit. Merită investigat...”, îi trecu lui un gând prin minte. De când începuse a se droga, printre altele, lui îi sporiseră, în proporții apreciabile, mai vechile sale probleme cu odihna. Dacă, pentru cei mai mulți dintre oameni, somnul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste clipe abia, înțeleg perfect totul. Firește că numai obiceiul de a te droga a putut fi în stare să-ți înlăture
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
extrinsecă a amintirilor lor, iluzii pierdute de multe ori, care produc respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și de alunecos, caută să te descoasă pe tine, cel ciudat, cel atât de altfel, purtând mituri de care nu ești nici măcar conștient, ca pe o mantie nobilă și singuratică, până în intimitatea trupului care, alb, te face ales. Cu o simplitate dezarmantă, anulând regulile de distanță socială cu care ești obișnuit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de clasificări. Mai mult decât atât: cu o acribie desăvârșită, realitatea este descompusă în cele mai mici particule cărora li se atașează etichete, după care sunt plasate, ordonat, în sertărașele taxonomice. Înainte de a mi se obiecta că nu este nimic ciudat aici, pentru că acesta este modul în care se desfășoară activitatea cognitivă în general, să vă mai dau un alt exemplu. Cine îmi poate spune cum se numește spațiul adâncit de pe marginea unei scrumiere, prevăzut pentru ca fumătorul să își așeze țigara
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
probleme și să Încheie afacerea. Cruțați-l pe camaradul meu. Auzi dumneata. Trebuie să fii bătut În cap sau englez ca să strigi așa ceva pe o străduță Întunecoasă din Madrid unde plouă cu pumnale. Și atunci, din nou, englezul făcu ceva ciudat. În loc să ceară Îndurare pentru sine sau - era clar că era un băiat viteaz - să apuce micul jungher inutil pe care Îl purta la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aristocratică În ciuda costumului de călătorie, a prafului și murdăriei de pe drum. Dacă individul acela nu era de foarte bună familie, căpitanul era gata să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel În haine gri. Era ciudat că rămăseseră În viață, fiindcă ereticii aceia erau și naivi pe deasupra. Ori poate rămăseseră În viață tocmai de aia. Oricum, Alatriste rămase tăcut și impasibil; nu era el omul care să facă mărturisiri, și cu atât mai puțin unor străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]