1,905 matches
-
o țară în plină transformare, pe care o cunoaște bine și de care e foarte atașat. Iată-l deci, în 2013, consacrat de un alt mare premiu, acordat, îndeobște, unor texte ce răspund unor înalte exigențe stilistice, cu iz de clasicism bine temperat. De altfel, declarațiile proaspătului laureat întăresc aceste premize: "Plonger e un roman menit să transmită ideea conform căreia cultura lumii vechi este eternă și necesară pentru a înțelege prezentul și viitorul. Lupta mea e aceea a culturii și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
după părerea lui Ihab Hassan, nu doar că sună ciudat, ci evocă și ceea ce vrea să depășească, astfel încât "termenul îl conține pe inamicul său înăuntru", situație care nu se întâmplă cu alte denumiri de curente, cum ar fi romantismul sau clasicismul. Această prezență terminologică a ceea ce se vrea negat sau denunțat ca fiind perimat introduce din start o problemă de interpretare și de raportare (mai ales în ceea ce privește succesiunea temporală). Mai mult decât atât, perspectiva etimologico-istoricistă a fost aspru criticată, pentru că ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
României și care se găsește rar acum, degenerând cu amestecul raselor străine". Oricum, Liviu Leonte afirmă, într-un rând, că autoritatea nuvelei este atât de înaltă, "încât ea a primit, fără a le contraria, atribute aparținând atât romantismului, cât și clasicismului sau realismului" (1980: 189). Lucrul este adevărat, dar poate că motivul pentru care nuvela pare să acomodeze, fără a genera neapărat impresia de contradicție, elemente tehnice atât de eterogene rezidă în însăși faza de modernizare incipientă (implicând coexistența curentelor și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cât mai corecte a problemelor sociale acute. Este respinsă subordonarea oamenilor față de mașini și reducerea relațiilor dintre popoare la puterile lor bancar-financiare. Creșterea pericolelor autodistrugerii prin proliferarea invențiilor și promovarea unui tradiționalism îngust, opac și artificial, prin cultivarea exagerată a clasicismului greco-latin sunt alte forme de manifestare a crizei modernității. Una din cauzele eșecurilor democrației moderne este absolutizarea majorității și sacrificarea minorității pe care ar putea-o reprezenta elita. Această meteahnă veche a alegerilor este un derivat al "legii materiei și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
numai prin "idei majore" și "analize sectoriale", cum am propus noi. O modalitate apreciată nu numai în Franța și alte țări apusene, dar și la noi, rămâne aceea urmată de P. Hazard (1878-1944): criza conștiinței europene, apărută odată cu trecerea de la clasicism la iluminism, redată într-o carte (11) pe care o prezentăm în continuare. Autorul suținea evoluțiile stilistico-literare, artistice și sociale cu inspirate reconstrucții de atmosferă istorico-culturală și prin evocare de evenimente și multe personalități culturale influente, care au determinat schimbări
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
produceau alte discontinuități față de cele care s-au acumulat din Renaștere până la ultima victorie din 1685 a Contrareformei. Conceptele și datele empirice despre transformările intelectuale și mutațiile culturale, Hazard le-a concentrat pe construirea unei "paradigme istorice", situată între consumarea clasicismului, către sfârșitul secolului al XVII-lea, și debutul iluminismului, devenit dominant în secolul al XVIII-lea, până în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Treptat, în diverse țări apusene, doctrinele iluministe au făcut loc mișcărilor romantice și realist-critice de la mijlocul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
râsul este o "medicină morală". În aceste condiții se schimbă și scopul religiei. Ea ne îndeamnă spre buna dispoziție, care este sinonimă cu adevărata credință, respingând proasta dispoziție, care trimite spre ateism. Unele contribuții la criza conștiinței europene de la sfârșitul clasicismului le-au adus și slujitorii științei matematizate a naturii și inventatorii de mașini deveniți ingineri, care s-au implicat în "prima fază a revoluției industriale moderne". Reamintim că în urma acestor schimbări ale mijloacelor și formelor de organizare a activităților a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apărută în America și difuzată rapid în celelalte țări capitaliste și dependente de ele. Urmând tradiția istorică, Hazard găsea sursele acestui fenomen în modernitatea inaugurată prin evenimentele Renașterii și Reformei Contrareformei. Aceasta din urmă s-a încheiat odată cu trecerea de la clasicism la iluminism și de la absolutism monarhic la monarhie constituțională, respectiv republică, prin cele trei revoluții burgheze: engleză în secolul al XVII-lea, americană și franceză în secolul al XVIII-lea. Tot atunci au început și alte procese de amploare pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului mitologico-folcloric "național" deja pus în valoare de romantism și a mitologiei culte forjate cu sau fără ajutorul folclorului "național" și puse în circulație de marile culturi apusene. Printre cei care au știut să valorifice acest potențial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Realismul apare de data aceasta ca o formulă cu virtuți curative, arta socială fiind un antidot pentru "o mai strânsă și mai dăunătoare angajare pe calea formalismului și decadentismului"384. În această situație, pe filiera sinonimică, criticul aproape suprapune realismul, clasicismului și secesionismul, decadentismului. Arta portretului se deschide către o nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor, către un lirism al compoziției, ceea ce, cu o cuprindere mai largă decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespondență, în 1927, pictorul Ipolit Strâmbu îi adresa o scrisoare în calitatea sa de președinte al "Tinerimii artistice", solicitând informarea asupra unui prostest colectiv formulat de membrii asociației. Scrisoarea devine interesantă și pentru faptul că pictorul propunea un studiu asupra Clasicismului și Modernismului în artele plastice, vizând, de fapt, o recapitulare și o sinteză a preocupărilor membrilor organizației. În acel studiu, după ce s-ar da definiția exactă a fiecărui din aceste două curente și bazele pe care stă fiecare, după ce se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrările sale pare a fi oriental; dar lumina clară a orientului, la dânsul, cochetează adesea cu misticismul german. Opera sa este plină de inspirație și concepție clasică cu construcții idilice și pline de un erotizm ușor într-o feerie de clasicism oriental văzută prin prisma unor maiștri ca Böecklin (sic), Stück, Klimt și Besnard. [...] Tabloul său "O noapte de vară" e de o fantezie delicioasă și plină de mister. [...] Alăturea însă se poate vedea ușor Loghi al culorizmului oriental, feeric ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a posibilelor direcții la începutul mileniului este studiul lui Patrick Brantlinger, Bread and Circuses (Theories of Mass Culture and Social Decay) / Pâine și circ (teorii ale culturii de masă și declinului social), publicat în 1983. Referindu-se la teoria "clasicismului negativ", Brantlinger discută sensurile tradiționale și actuale ale metaforei "pâine și circ" și modul în care mitologia a influențat și continuă să influențeze istoria modernă. El consideră că sintagma "pâine și circ" este de regulă asimilată "declinului și căderii". Astfel
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
largi, săli spațioase, cu un salon de ceremonii, luxos mobilat, și, în fine, cu acoperământul său în formă de mansarde, prezintă, totuși, un aspect monumental”. Edificiul impresionează prin eleganța și unitatea detaliilor de arhitectură, cu elemente ce amintesc de palatele clasicismului francez, așa cum ne indică ruperea de pantă și mansarda acoperișului. Fațadele, remarcabile prin consecvența compoziției, unitatea detaliilor sculpturale și rafinamentul elementelor decorative - coloanele angajate și pilaștrii -, degajează, de asemenea, impresia de măreție și sobrietate a construcției. Un element interesant al
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
atracție specială pentru excepțiile morale. Pe el îl interesează tocmai acea umanitate care iese din clarificații, și arta lui e a artificialității somptuoase" (Ov. S. Crohmălniceanu) orientări ce se recunosc și în estetica simboliștilor și decadenților, atît de opusă principiilor clasicismului cărora le-a fost credincios Ion Luca Caragiale: "...oricît ar părea de oribil, verva bătrînului Caragiale, ostentativa-i comportare plebeiană, verdeața limbajului său, era dispus să le convertească în trivialitatea volubilă a lui Pirgu, sub a cărui înfățișare de măscărici
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
estetic prezent în programul formulat, în secolul al XVIII-lea, de Johann Joachim Winckelmann, la care acesta adaugă "grandoarea calmă" (Berlin, 2001, p. 28). Totuși, diferența specifică rezidă în momentul cultural invocat: daca Winckelmann are în vedere idealurile stabilite de clasicism, Blake se referă preponderent la modelul biblic. Simultan, este detectabil, în contextul operei de artă blakeene, un ton sau un mesaj simplu, amintind de parabolele christice, fiindcă, asemenea profeților iudei, Blake simte că se adresează unor mulțimi de oameni, nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
formulată de G. Genette: "Cel mai puternic efect oblic al epigrafului ține poate de simpla lui prezență, oricare ar fi aceasta: este epigraful-efect. Prezența sau absența epigrafului indică, cu mici abateri, epoca, genul sau tendința unei scriituri" (1987, p. 148). Clasicismul și realismul nu folosesc decît foarte puțin epigraful; în schimb, tradiția romantică se dovedește o mare adeptă a lui, o exagerare pe care o egalează doar anii '60 și '70, sub imboldul unei consacrări prestigioase. Așteptînd ipoteticele rezumate din gazete
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
etern al artei. [...] Este pur și simplu om al timpului său"40. Această atitudine s-a tradus în operă printr-o obiectivare fără detașare, căci intuițiile artistice ale scriitorului sunt mai apropiate de criteriul modern al autenticității decât de estetica clasicismului pe care o îmbrățișează Caragiale. Ar trebui susține criticul "să revizuim imaginea pe care i-o păstrăm lui Slavici și să-l vedem ca pe un precursor nu numai al lui Rebreanu, ci prin ideile și intuițiile sale despre literatură
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic nu-i garantează aceluia care se atinge de el că nu va cădea și el victimă a capcanelor lui. Dar înseamnă un risc frumos la care se expune
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să admitem că lingvistul, cu sau fără voia lui, este obligat să se aventureze bineînțeles, cu toate riscurile și erorile într-o direcție trasată de conceptul text-discurs. În orice caz, așa cum notează M. Mahmoudian cu privire la ceea ce el însuși numește pericolul clasicismului: Faptul că lingvistica structurală s-a rezumat doar la studiul frazei nu reiese neapărat din principiile teoretice pe care și le-a stabilit. De exemplu, definiția dată limbii de către Martinet nu implică nicidecum faptul că studiul lingvisticii ar trebui să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
en France) care se înscrie în acest demers teoretic și istoric, analizând expozițiunea și deznodământul unor binecunoscute monologuri narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? Încă din Antichitate, și cu precădere, în epoca clasicismului s-a făcut clar distincția între diegeză și mimesis. Acesta din urmă era conceput în sensul dialogului platonician, adică mai puțină imitație (sensul comun păstrat până în zilele noastre) și mai multă transcriere sau citare. Apar astfel opozițiile povestire vs dialog
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
La o simplă confruntare a titlurilor, putem avea deja o perspectivă asupra dezbaterii și înregistra două tendințe: analiza narativă (T. Pavel) și analiza conversației (Reboul-Moeschler) au posibilitatea de a analiza, fiecare cu instrumentele de care dispun, discursul teatrului din epoca clasicismului francez. Faptul că este vorba de tragediile lui Corneille, în primul caz, și de Școala bărbaților și Vicleniile lui Scapin, în celălalt caz, nu schimbă cu nimic datele problemei. Dincolo de "sintaxa narativă" și "analiza conversațională", putem recunoaște două modalități diferite
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de acompaniamentul acordic, vertical, ce caracterizează mai ales creația clasică. Diversitatea exprimării muzicale începută în Preclasicism, va culmina cu stabilirea cadrului sonor tonal-temperat. Formele și genurile muzicale încep să aibă un contur clar, reprezentând un mod de gândire organizat odată cu Clasicismul. Dar în secolul al XIX-lea, structurile intonaționale și cele arhitectonice vor cunoaște treptat o disoluție radicală concomitent cu o atitudine conservatoare. Romantismul ca și Secolul al XX-lea prezintă fenomene sonore contrastante care dau mai multă expresivitate lumii muzicale
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
1973, pagina 3, dovedește concepția melodică în care modurile vor avea treptat sunetul al șaptelea alterat suitor, devenind sensibilă (eolian pe la) pregătind apariția sistemului tonal. Afirmarea tonalității în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, respectiv în Preclasicism și Clasicism, a condus la conceperea unui nou tip de melodie - delicată, ornamentată. Importante pentru această perioadă vor fi creațiile lui Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, Georg Friderich Händel. Exemplul extras din tratatul lui Alexandru Pașcanu - Armonie, București: Editura G.P. da Palestrina
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]