3,254 matches
-
George Safir , publicat în Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015. ți-am spus săru' mâna doamnă. am fost în ziua-ceea beat, că de felul meu o pup, dar nu strig în gura mare... tu, desigur, realistă mi-ai răspuns, clipind șiret: băi, e doamnă coana mare, eu nu-s doamnă, sînt femeie! să-mi săruți gura și ochii, sânii ăștia, lua-i-ar naiba, că se umflă când te vede și mă rușinez de-mi vine nu știu unde să m-ascund
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
ușor de gol, spune-mi tu, ce să mă fac? Citește mai mult ți-am spus săru' mâna doamnă.am fost în ziua-ceea beat,că de felul meu o pup,dar nu strig în gura mare...tu, desigur, realistămi-ai răspuns, clipind șiret:băi, e doamnă coana mare,eu nu-s doamnă, sînt femeie!să-mi săruți gura și ochii,sânii ăștia, lua-i-ar naiba,că se umflă când te vedeși mă rușinez de-mi vinenu știu unde să m-ascund
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
atât de plăcut. Veni și Motocel din grădină și se gudură la picioarele sale. Îl luă în brațe, ieși cu el în curte, apoi înspre uliță, să vadă pe deplin splendorile cerului împodobit cu puzderie de stele de toate mărimile. Clipi din ochi, când văzu o stea mare căzând din cer, luminând puternic, o clipă, apoi stingându-se. Cât stătuse el așa admirând feeriile cerului, auzi în noapte un zgomot de lemne la poartă. Se duse să vadă ce e acolo
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
A, da ... acele stele se cheamă „cosași”, de parcă ar fi trei cosași care merg unul după altul ... - Ce frumos lucesc ... De ce lucesc stelele așa de frumos? - De ce ? Cred că din cauza văzduhului. Vântul suflă aerul, și de aceea stelele par a clipi. - Vai !! M-am speriat ! Uite a căzut o stea mare, ca o flacără! Dacă pică pe noi ? - Nu-ți fie frică. Acelea nu-s stele, sunt doar niște pietre care vin din cer și se aprind când de izbesc de
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
dat injecții ca să rezist până luni, iar marți m-a și operat de fibrom. Am dansat și am râs în noaptea aceea, ca și cum ar fi fost ultima din viața mea. Eram atât de îndrăgostită, că aș fi murit fără să clipesc pentru cel care, după câțiva ani mi-a demonstrat în ce iluzie trăiam. Dar atunci am fost pe deplin fericită! Am găsit și costumașul de zi, tot de la acel eveniment. Mi-am amintit și fotografia făcută pe scările liceului, cu
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
s-a minunat, privindu-le zeci de minute pe fiecare în parte. A intrat și în câteva muzee și, o singură dată, în Sala Palatului, cu ocazia unui spectacol dat de Teatrul Vasilescu. A rămas mut, minute lungi, fără să clipească. Nu mai simțea nici privirea și nici coatele discrete de atenționare ale fetei de lângă el, colegă de liceu, care procurase biletele și a avut inițiativa să-l invite. Dana Munteanu era în clasa a XI-a pe vremea aceea. Cunoștea
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
de a ritma cosmosul, bineînțeles, într-un misteric / inițiatic „timp universal“ al muzicii sferelor etc.: «Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri [...]. În ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, în ce infinire de timp clipa de bucurie... Bine
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
când cum se ajunsese la situația în care se aflau, dar în ultimul timp îi era absolut egal. Doamne! Într-o vreme, la începutul căsniciei, când îl iubea atât de mult, și-ar fi dat viața pentru el fără să clipească, fără să ezite o clipă și fără să regrete. Pentru că ea nu știa să iubească de altă formă decât total, absolut, până la sacrificiu. Nu exista altă rațiune pentru ea, soțul și copiii erau întreaga ei lume, viața ei se raporta
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
a timpului risipă Frumoase-mi erau livezile toate Cu mere roșii pe aripi purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380528_a_381857]
-
6. „Era mai puțin rău decât crezuse că poate fi rău. Așa ni se pare când întâlnim răul, că nu e atât de rău pe cât de răul îl credeam.” 7. „Există însa coșmaruri care nu trec odată cu somnul. Deschizi ochii, clipești nedumerit și viziunea care te-a înspăimântat nu se îndepărtează.” 8. „Fii stăpân pe tine însuți și vei stăpâni lumea, a spus Dostoievski, având perfectă dreptate, nu atât că vei stăpâni neapărat întreaga lume, ci oricum, lumea ta proprie, în
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Noaptea singură și vastă plânge lacrimi tremurate de lumină Visează ! Praful muncii, asudul vieții: truda, s-au potolit. Toate drumurile duc mai afund, duc mai departe; În negură capetele și le-au adâncit Și cel din urmă ochiu de lumină Clipește mai tare, mai îmbietor, mai curat Și orice depărtare E atât de mare Că trupul rămas fără putere, lasă numai sufletul și gândul Să bată sporul apelor vieții întrecându-l. Visează ! Totul doarme și se călește pentru mâne, Pentru un
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
lumina În inimi novice, Rupsesem cortina Gândirii peltice Multiple dorințe Nespuse, dar clare Topeau necredințe De nopți seculare Valsa luna plină Cu-al zilelor astru În muzica lină Din ghiolul salmastru ........................ Nisipul foșnește Sub pași fericiți Și-o stea, fin clipește Spre îndrăgostiți... Dan Mitrache Referință Bibliografică: Pași pe nisip / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Mitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PAŞI PE NISIP de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379532_a_380861]
-
semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degustă plictisiți.Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând,Cu haine ponosite și fața ... XIV. GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015. Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș. A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș, Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun spiriduș
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
știți, zburdalnic și cu capu-n nori, Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori. Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie. Citește mai mult Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș,Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș.A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș,Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun spiriduș
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
văzut-o în vis avea părul despletit ochii adânciți mâinile slabe și degetele lungi purta cămașa albă cu dantela cusută în ajunul paștelui în care a plecat... și-a rotit ochii prin casă apoi s-a oprit la mine nu clipea inima îmi zvâcnea ca o rană m-am trezit cu ochii umezi am privit dincolo fereastra ea dispăruse în întunericul rece și greu îmi amintesc cum plângeam în mine pe furiș ca și atunci când eram mic și nu voiam să
GESTURI, DOAR ATÂT CÂT DUREAZĂ UN VIS de TEODOR DUME în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381213_a_382542]
-
a fost până a găsit o mătușă. Care i-a adus minunea. O pianină care mirosea... A istorie de primăvară. Restul, era ușor! Să stai de vorbă cu părinții tăi, privindu-i... Și ei - să îți zâmbească din fotografie... Să clipească din ochi... de fericire. Să le scânteieze în ei - lumina aceea - ba chiar - să se miște ușor... Aceasta - oricât ar părea de neînviat - este o fotografie vie... ------------------------------------ Cu deosebit respect, Liviu-Florian JIANU 8 aprilie 2016 Craiova Referință Bibliografică: Liviu JIANU
POVESTEA UNEI FOTOGRAFII de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381254_a_382583]
-
i se păru că o făptură neasemuit de frumoasă apăruse lângă el și îi umezea buzele cu cea mai proaspătă și mai bună apă pe care o gustase vreodată. - Ești bine? Întrebă o voce mai dulce decât cântecul păsărilor. Regele clipi mărunt către frumoasa fată care îi ridicase capul pe genunchii ei și îi dădea să bea dintr-o ulcică de lut. Întâlnindu-i privirea de un albastru mai curat decât cerul, regele se simți săgetat de un dor năpraznic căruia
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
lega o mare prietenie și nădăjduiau ca împreună să reușească să treacă de toate probele, pentru ca apoi să tragă la sorți care dintre ei avea să o ia pe prințesă. - Cu aripile fermecate prinse de umeri, Ador ajunse cât ai clipi la poarta castelului în care locuia Vrăjitorul din Nori. Plin de curaj și cinstit, el bătu cu putere în poartă. - Cine e acolo? auzi o voce groasă și tunătoare. - Sunt Ador Prințul de la Răsărit și îl caut pe Vrăjitorul din
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
se repezi să taie capul păsării care cânta adevărul. Atunci, Ador se arătă în fața tuturor, iar Pasărea Paradisului îi zbură pe umăr. Îl însoțea Vrăjitorul din Nori, cu barba lui lungă și roșie și cu mantia strălucitoare, purpurie. Nici nu clipiră bine cei prezenți în sala tronului că vrăjitorul îi transformă pe cei doi prinți mincinoși în doi șoareci, care își luară tălpășița chițăind din acel palat. Se încinse apoi o nuntă mare, Ador se cunună cu prințesa lui și, împreună
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
plictisit pocuratorul. Irod observă acest lucru pe chipul procuratorului. -Aș vrea ilustre prinț, ca un aliat de nădejde al Romei, să aflu concluziile anchetei asupra acestui Iisus. Iar apoi vă voi mai cere ceva. Ponțiu Pilat îl privi fără să clipească. Procuratorul făcea acum mental conexiunile pe care le intuia față de cererea lui Irod. Crezuse la momentul acela că Irod Antipa nu era prea interesat nici de persoana, nici de procesul lui Iisus din Nazaret și, ca să se eschiveze de povara
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
de prețuire de care nu mulți scriitori se pot bucura. Cred că nici eu nu-l merit pe deplin. Lumina pe care a lăsat-o să cadă pe chipul și pe scrierile mele este prea puternică și mă face să clipesc mai des. E lumina din toiul zilelor de vară când ... Citește mai mult Motto:„Chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge.Chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge,fiindcă m-am străduit să aprind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
de prețuire de care nu mulți scriitori se pot bucura. Cred că nici eu nu-l merit pe deplin. Lumina pe care a lăsat-o să cadă pe chipul și pe scrierile mele este prea puternică și mă face să clipesc mai des. E lumina din toiul zilelor de vară când ... XII. ELENA BUICĂ - OPRIȚI TIMPUL...!, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. Du-te vreme - vino vreme, cu toții simțim tot mai apăsătoare Moara de măcinat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
fac ceilalți copii care veseli dădeau din coadă și se repezeau să înfulece deîndată ce primeau farfuria sub nas. După ce și-a făcut curaj a înmuiat lingurița în cremă și a dus-o la gură. Porția a dispărut cât ai clipii, iar ochi rugători spre mămica cereau „repetir”. Nu știu dacă a căpătat sau nu dar am și acum sub ochii imaginației prima linguriță dusă la gură cu frânturi de prăjitură în ea. Abia atunci am realizat ce înseamnă de fapt
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
nemurire-un pui visând la paradis... Și când urgia neagră a suflat, Un vaier lung am auzit în gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean să urlu, ca un om, prin bocet... Am înțeles atunci că totu-i fad, Că-i îngropat în praful păcii Și cuiburile viselor mai cad, Iar apa vieții n-
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ți-am spus săru' mâna doamnă. am fost în ziua-ceea beat, că de felul meu o pup, dar nu strig în gura mare... tu, desigur, realistă mi-ai răspuns, clipind șiret: băi, e doamnă coana mare, eu nu-s doamnă, sînt femeie! să-mi săruți gura și ochii, sânii ăștia, lua-i-ar naiba, că se umflă când te vede și mă rușinez de-mi vine nu știu unde să m-ascund
ŢI-AM SPUS SĂRU MÂNA DOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374646_a_375975]