1,296 matches
-
Și iată din nou o întrebare care presupune trei patru răspunsuri. O să-ncep cu ul tima parte a întrebării, pentru că mă amuză. Nu am prietenii bazate pe salvări de la înec sau de la jaf. Oi fi eu o femeie eroică și clocotind de curaj, dar nici chiar așa. Nu am salvat niciodată viața nimănui - nici măcar pe a mea, dacă e vorba de mântuire. Despre priete niile mele literare, în special cu scriitoarea britanică Iris Murdoch - și în mai mică măsură cu Saul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mine...) - îmi era clar, văzându-i cum se delectează cu bucatele rusești, că nu le pot dezvălui ce gând mă bate și, oricum, nu ar fi fost impresionați; am luat deci ca alibi dezgustul meu față de filmul acela în care clocotea „o ură față de noi de mi-a întors stomacul pe dos” - expresie care avu un efect pozitiv: patriotismul meu era împărtășit și de ei, dar - vorba tot a criticului - „asta nu înseamnă să nu mâncăm ca lumea, ce dracu’?”. Tovarășul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
activist) se afla pe fețele lor! Pentru că ne-au râs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit destul de repede nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai fanteziste moduri, dar cea mai reușită rețetă pe care domnul învățător ne-a recomandato cândva și nouă, și pe care o redăm în câteva cuvinte: se aruncă toată cantitatea de urechiușe de care dispui într-un vas cu apă clocotită în care n-ai uitat să adaugi puțină sare și un pahar, două de vin alb. Până clocotește 15 - 20 de minute, se pregătește un castron de mujdei de usturoi verde cu sare, lămâie și o lingură, două de smântână
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și pe care o redăm în câteva cuvinte: se aruncă toată cantitatea de urechiușe de care dispui într-un vas cu apă clocotită în care n-ai uitat să adaugi puțină sare și un pahar, două de vin alb. Până clocotește 15 - 20 de minute, se pregătește un castron de mujdei de usturoi verde cu sare, lămâie și o lingură, două de smântână, în care se introduc urechiușele bine fierte. Se servesc direct din vasul cu mujdei cu mămăligă rece sau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o libertate clădită În pustiu... Am amînat cît am putut alegerea. Am tîrÎt după mine amăgirea că Euridice trăiește pînă cînd am simțit că nu mă mai pot minți și ochii mei vor să Înfrunte singurătatea. CÎnd am Întors capul clocoteam de revoltă Împotriva destinului meu. Auzeam pașii Euridicei și mă gîndeam că destinul rîde de mine urmărindu-mă. M-am Îndîrjit și m-am Întors ca să-mi dovedesc că nu mi-e frică să privesc În abis. Doar am avut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce îți trebuie. - Mă șochezi! - Dacă ești o momâie proastă! Apoi nu se mai uita la ea. Expresia de pe fața ei era una de crispare, cumplită și nimeni nu ar fi reușit să o descifreze. Avea un surâs de înger clocotind cu fața roșie de mânie, cu broboane de transpirație rece, cu toate visele năruite, singură, ducându-le în spate. Se retrase într-o cameră, se așeză în fața unei oglinzi și se privi mult timp. Apoi începu să vorbească cu ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valentin. - Ce crezi, că mie mi-e sete? - Credeam că ai ceva de mâncare. - Nu te așteptam să vii acum. În cele din urmă se așeză în pat lângă copil dându-i piept și hrănindu-l cu laptele matern care clocotea vrând să iasă afară. Perna se încălzi repede sub capul ei. Avea nevoie de un somn bun mai mult decât orice. Pe măsură ce adormea, ploaia ce bătea în fereastră se auzea tot mai încet iar somnul se prelungi până a doua
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Viața o privea ca pe o lumină divină fără să-i privească și latura întunecată. De multe ori anotimpul îi părea același, dar știa cu siguranță ce anotimp era atunci când rândunelele își faceau cuib în fisura unei clădiri. Sângele îi clocotea în vene când își amintea că nici concetățenii ei nu erau într-o perioadă bună și nici societatea în care trăiau. Revoluția avusese loc în anul 1989, aproape de Crăciun. Tranziția se preconiza a fi de lungă durată. Înainte de Revoluție, întreaga
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mea cu Livia. Sînt sigur că am în mine forța necesară de-a fi pentru Livia mai mult decît un soț. Dacă unii scriitori fac elogiul dascălilor la școala cărora s-au format, eu am clipe cînd simt în mine clocotind poemul pentru numele medicilor cunoscuți, în care am întîlnit în primul rînd omul dăruit omului. Berneagă, Ciobanu, Marinescu. Nume. Pot fi culese și din cartea de telefon, cu calm și indiferență. Dar voi deveni grav cînd, ajungînd la șirul Marinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-am căpătat puterea de-a mă stăpîni, dar furios pe dinăuntru, atît de furios încît să dau replica potrivită imediat ce doamna Teona mă va repezi. De ce prea departe, doamnă? întreb eu senin, cu voce calmă, sub care mă simt clocotind. Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Teona pe un ton calm și senin, ca privirea în care m-a învăluit, e chiar atît de normal să discutăm despre... literatură, despre coordonatele existenței umane... într-un birou ca acesta, înțesat pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă; dac’ai fi aici, mi-ar fi frică să nu fii în oraș cu pantofii uzi. Acum mi s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-un cazan cu smoală, grijile mari, spaima că s’ar putea să nu ne mai vedem niciodată, dacă evenimentele ne-ar scoborî o perdea de fierîntre noi. Atunci, iubita mea, nu știu ce aș face; poate m
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la Iad, datând din secolul al XVI-lea, Sfânta Maria Îi cere călăuzei sale, arhanghelul Mihail, să o conducă În Infern, „la muncile cele marile”. Acolo, ea vede „un râu de foc și Întuneric mare, și viermii neadurmiți și smoala clocotind ca focul”, În care sunt chinuiți „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se află și alți necreștini („toți ceia ce n-au crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Legenda jidovului rătăcitor”). Adevărata ispășire a păcatului de deicid se produce pe lumea cealaltă, unde „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos” au parte de „un râu de foc și Întuneric mare și viermi neadurmiți și smoală clocotind ca focul”, așa cum apare descris Iadul Într-o versiune românească - din secolul al XVI-lea - a legendei apocrife Călătoria Maicii Domnului la Iad <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>, dar și În reprezentările iconografice ale scenei Judecății de apoi de pe frescele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în spital, în timp ce soția s-a dus la fetița ei să-i cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur acasă!... La 20 iulie 1944 se atentează la viața lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
împotriva mea, spunându-mi că nesocotesc autoritățile locale, că mă consider a fi buricul pământului în acel sat, că nu știu să mă comport, că nu știu să lucrez cu masele de oameni ai muncii. Cu mult calm, deși totul clocotea în mine, mă las acuzat și-i cer sfatul asupra modului de a lucra în acel spirit cerut de el. Pe un caz real de la fața locului, dar presupus că s-ar putea întâmpla, îl rog să-mi spună cam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă adresez celor trei inși din biroul organizației cu un calm stăpânit - deși clocoteam în mine ca un cazan de aburi sub presiune... Le spun că, după patruzeci de ani de muncă în care mi-am făcut mai mult decât datoria, părul meu alb n-ar trebui stropit cu noroi... Ce au cu mine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
multe motive de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se mai gândi la libertate. Dac) Hobbes este o autoritate prea mare, s) ne gândim la opiniile sociale ale lui Jimmy Hoffa. Sau ale Nasului. Sau ale lui Lenin, așa cum corect Îl caracterizeaz) Navrozov. Și cu această se confrunt) America, clocotind iluzii politice. Cel putin, așa crede Navrozov. Probabil c) Aleksandr Soljenițîn este parțial de acord cu el. Se pare c) toți rușii sunt Înclinați s) ne priveasc) astfel. Chiar și v)rul meu, Nota Gordon, plecat de doi ani din
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Wiesbaden. De data aceasta tot ținutul din jurul nostru era o pustietate Înzăpezită și este greu de imaginat care ar fi fost exact ținta călătoriei plănuite de mine. Tocmai ne Întorseserăm din prima noastră plimbare de după-amiază cu Mademoiselle și eu clocoteam de ură și neputință. Reușisem să-l conving pe smeritul Serghei să-mi Împărtășească supărarea. Să ții piept unei limbi nefamiliare (cunoștințele noastre de franceză se limitau la câteva expresii folosite În casă) și pe deasupra să ni se mai tulbure
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă de sticlă a memoriei mele, că În limba bască „fluturelui“ i se spune misericoletea - sau cel puțin așa se auzea (printre cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nocturne“ și așa mai departe, pentru șocanta rimă „lungă“ vnemliu múze ia („ascultați glasul muzei“) și liubvi kontúzia („contuzia dragostei“), cărora eu le-am opus cea mai bună (și Încă nefolosită) descoperire a mea: zápoved (poruncă) cu posápivat (a adulmeca). Clocotea de furie la adresa lui Tolstoi fiindcă respingea arta războiului și Îl admira entuziasmat pe Prințul Andrei Bolkonski - căci tocmai descoperise Război și pace, pe care eu o citisem pentru prima oară la unsprezece ani (la Berlin, pe un divan turcesc, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în luptă cu balaurul! Ca însuși arhanghelul cu sabia sa de foc! S-o încins o luptă pe viață și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Europa toată, unită, ce forță! Să le trimitem veste! Să strigăm: "Vin turcii!" Săriți! Creștinătatea în primejdie! Nu suntem singuri! Tăutule! Peana și calamara! Slujba Domnului! Tăutul așteaptă cu peana în mână. Ștefan, cuprins de febră, se agită de colo-colo, clocotind în el: Așteaptă! Nu scrie! Să mă gândesc!... Tăutu lasă peana. Ștefan se adâncește în el, caută cuvinte potrivite, caută mormăind: "Mahomed ... Împărăția ... I-am călcat în picioare ... Le-am tăiat mâna cea dreaptă... Sub ascuțișul sabiei noastre... Vor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]