2,405 matches
-
zâna cu degete pe pleoape, zâna cu degete pe buze. Basmele și chipurile ingenue ale povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de bănci fără spătar. Cărțile de imnuri sunt așezate pe rafturi. Ușile duble care se deschid spre stradă, sunt barate cu chingi de lemn pe sub care se strecoară, printr-o deschizătură de câțiva centimetri, zgomotele orașului, roțile de tonga și clopoțeii de la biciclete, strigătele negustorilor. Locul este foarte curat, dar spartan, singura facilitate modernă fiind un ventilator montat în tavan. — Trebuie să i te adresezi nevestei mele pe numele ei, îl bruftuluiește pastorul. Nu vreau să te mai aud folosind acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tânăr care nu-și cunoaște încă puterile! Masa nu se mai mișcă și pentru un minut sau două, singurul zgomot care se mai aude în salon, este respirația greoaie a mediului. Apoi, foarte încet, abia perceptibil, se un sunet de clopoței. O voce de copilă, întreruptă de tuse, iese din gâtlejul doamnei Pereira. — Tra, la, la! Eu sunt! Cei din jurul mesei rămân în tăcere. — Hey, la! Ce distracție! Așa de întunecați, așa de posomorâți, de ce sunteți supărați? Domnul Shvipuri vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tra la la! — Te rog! intervine din nou domnișoara Garnier. Este cineva din Charleroi pe acolo? Doamna Pereira este cuprinsă de un acces de tuse. Bobby o simte foindu-se pe scaun. Încă o dată se aude zgomotul îndepărtat al unor clopoței și masa începe să se clatine. — Te rog! Domnișoara Garnier pare disperată. Charleroi? Ai văzut pe cineva? Te rog! Ai văzut? Domnișoara Garnier va rămâne dezamăgită. Mica Orhidee nu mai vorbește. După mai mulți clopoței și mișcări ale mesei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aude zgomotul îndepărtat al unor clopoței și masa începe să se clatine. — Te rog! Domnișoara Garnier pare disperată. Charleroi? Ai văzut pe cineva? Te rog! Ai văzut? Domnișoara Garnier va rămâne dezamăgită. Mica Orhidee nu mai vorbește. După mai mulți clopoței și mișcări ale mesei, se aude din nou vocea lui Blue Pearl. — Frecvențele spirituale sunt cam ocupate. Lanțul auriu dintre cele două lumi este mai puternic în seara asta. Mai sunt două spirite aici, ale unor tineri. Tineri soldați, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
preoții locali, și se îndrăgosti. Pe măsură ce-și depăna povestea, ochii pastorului ardeau cu asemenea pasiune, încât, în câteva clipe, imaginea vagă a lui Malcolm care începuse să se insinueze într-un colț al minții ei, asociată cu sunetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie și cu mirosul de medicamente și săpun parfumat, a fost complet ștearsă. Pentru ea, el deveni imediat Andrew: încă de pe când sta să-l asculte, ignorând piciorul lui Malcolm care o tatona, sorbea vorbele pastorului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau trei angajați ai hotelului. Deși n-a făcut nimic rău, Bobby nu crede c-ar putea să dea o explicație. Își răstoarnă scaunul pe spate și o rupe la fugă. Opriți hoțul! strigă mătușa Dorothy, cu vocea ei de clopoțel. Bobby se îndreaptă cu pași repezi spre intrarea principală. Din fericire, în holul de la intrare nu este nimeni pe fază și ajunge în stradă fără a fi oprit. Singura pierdere este pălăria Curzon, care-i cade când încearcă să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
undeva, să bea ceva mai întâi, mai precis la Egyptian Room, vai de abia aștept, e foarte modern, foarte americănesc, oh, dar ce știți voi despre asta și, cumva, ajung afară, într-un loc fără nici un semn doar cu un clopoțel în dreptul căruia scrie Mother Taylor’s, și fetele au dispărut, odată cu portofelul și pălăria lui Paul și orice altceva, lumea se scurge pe străzile lunecoase ca sângele dintr-o rană. Gertler strigă la naiba, la naiba cu voi toți! uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și semnificativ. Ca acele corpuri celeste ale căror traiectorie necesită riglă de calcul și tabele de conversie pentru a o calcula, Jonathan, o particulă fără casă, intră într-o coliziune. Un eveniment care schimbă totul, pentru totdeauna. Începe cu un clopoțel și scrâșnetul unui lanț neuns. O bicicletă dă colțul de la muzeul Ashmolean, iar pe ea este o fată. Bridgeman se dă la o parte din calea ei, dar pentru o secundă ea îl privește în ochi. Ochi albaștri. Lumea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a apărut în viața lui astăzi, Star dispare. El încearcă să-i spun cât de rău îi pare pentru incidentul cu bicicletele, iar ea îl sărută pe amândoi obrajii, urându-i să aibă o vară frumoasă, apoi dispare din ceainărie, clopoțelul deasupra ușii de la intrare vestindu-i ieșirea. El se întreabă dacă nu cumva a făcut ceva rău, dar nu se poate gândi la nimic. Nu i s-a părut supărată. Părea fericită. Se întoarce la colegiu năucit, dar jubilând. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
numele rostite de el nu par să aibă aceeași greutate ca atunci când le rotește ea. Ea începe curând să se joace cu colierul, să se uite melancolic la paharul gol. O femeie impozantă vine spre centrul încăperii, sunând dintr-un clopoțel de argint. Lady Tredgold solicită atenția invitaților săi, anunțând că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul încă nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
uscase tușu-n călimară Ideile se-amestecau confuze. M-am poticnit în gânduri îndrăznețe Mă dezarmase propria-mi rușine, Am reușit ca să îți dau binețe Și să întreb: Tu, cine ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin Hai toamnă cu miros de mandarin Mă iartă și mă spală de păcate, Trăiesc în zvârcoliri de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
câteva momente ca să ne împrospătăm înfățișarea. Se zice că în sală s-au așezat Majestățile Lor. Când Shim merge să anunțe sosirea noastră, aerul din jurul fetelor devine apăsător. Cea mai mică mișcare face ca bijuteriile noastre să zornăie ca niște clopoței de vânt prost confecționați. Simt o ușoară amețeală. Aud vocea eunucului-șef Shim, dar sunt prea neliniștită ca să-mi dau seama ce anunță. Vorbele lui sună distorsionat, ca acelea ale unei cântărețe de operă care joacă rolul unei fantome, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Li vin Mei și Hui. Ele primesc rangurile șase și șapte, Doamnele Marii Armonii. Am dificultăți în a reține care cine e, pentru că Mei și Hui arată la fel și sunt îmbrăcate ca niște gemene. Capătul ruyi-ul lor poartă un clopoțel din piatră, simbolul sărbătorii. Nuharoo e ultima. Ea e declarată împărăteasă și i se dă cel mai frumos ruyi. Sceptrul e făcut din aur și e incrustat cu multe pietre prețioase și jad. Lujerul ornamentat este sculptat cu simboluri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în aer liber situat într-o curte. Locurile sunt deja ocupate. Publicul e îmbrăcat cu mare pompă. Eunucii și doamnele de onoare se plimbă încolo și încoace pe intervale, ducând tăvi cu ceai și mâncare. Opera a început, gongurile și clopoțeii au sunat, însă mulțimea continuă să se agite. Abia mai târziu voi afla că se obișnuiește ca publicul să continue să vorbească în timpul spectacolului. Mie mi se pare că asta distrage atenția, însă e tradiția imperială. Mă uit în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre. De gât și mijloc le atârnă tobe de diferite mărimi. Fiecare are la spate o „coadă“ lungă de trei picioare făcută din fâșii de piele împletite. Când încep să danseze, fac cerc în jurul meu. Gura le miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de picioarele păsărilor și le dă drumul să plece. Ele se rotesc în cercuri deasupra palatului meu, învăluindu-l sunete minunate. Când e vânt puternic, sunetele mă fac să mă gândesc la muzică străveche. Există un papagal foarte inteligent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie textele de bază ale lui Tung Chih: Trupele străine nu vor pleca din China de bunăvoie. Tung Chih trebuie să le alunge. — E o idee groaznică să faci așa ceva unui copil! clatină Nuharoo din cap, făcând să-i zornăie clopoțeii ornamentali din inelul pentru păr. Tung Chih va fi atât de înspăimântat, că nu va vrea niciodată să conducă. — Tocmai de aceea suntem aici - ca să-l sprijnim, îi spun. Noi muncim cu el, pentru ca el să învețe arta războiului militând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sicriul era suspendat în aer pe un imens cadru roșu, în mijlocul căruia se afla un catarg asortat, cu un steag de nouă pe optsprezece picioare, pe care era blazonul cu dragonul de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
A refuzat, afirmând că este ocupată cu noua ei pasiune, colecționarea cristalurilor europene: — Uite cât de fascinanți sunt acești copaci din cristal! Mi-a arătat spre o cameră plină cu obiecte strălucitoare - copaci înalți până la umăr, tufișuri până la genunchi și clopoței din sticlă atârnau peste tot. Nenumărate casete și vase erau umplute cu flori de sticlă. Din tavan atârnau globuri din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să am păuni care să mă întâmpine în fiecare dimineață și porumbei care să zboare în jurul acoperișului meu cu fluiere și clopoței legați de picioare. Începusem deja restaurarea grădinii mele, iar An-te-hai se ocupa dresarea noilor papagali. Îi botezase după predecesorii lor: Învățatul, Poetul, Preotul Tang și Confucius. El a plătit un meșteșugar să cioplească o bufniță din lemn, pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le scoată, fiindcă, după ce mă îndoii și îmi ferii burta, se retrase la catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai aflau încă pe fluviul acela? Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? Să spun. Clopoțelul sunase, dar el continua să mă tortureze. Acolo pe hartă, la marea cotitură a uriașului fluviu, se găsesc niște așezări omenești și niște locuitori. Ce știu despre ele? Degeaba mă uit că a sunat sfîrșitiul orei, până nu spun nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la Sfînta Scriptură: „Cei din urmă vor fi cei dintîi”. După ce au început cursurile, am constatat că locurile din cancelarie aveau abonament. Pentru a ocupa scaunele de lîngă fereastră, cele mai plictisite cadre didactice plecau de la oră înainte să sune clopoțelul. În felul acesta erau obligate să le părăsească printre cele din urmă. Pînă la jumătatea lunii, cînd se deschidea școala, n-aveam alta de făcut decît să mă învîrt prin sat. Informațiile curgeau gîrlă. Surîzînd ironic pe sub ochelari și dezvelind
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dînsa prefera geografia. Dirijîndu-și conștiincios școlarii, Urecheru îi fugărea prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles, trîntind cu droaia note rele în catalog. Nu-l cruță nici pe fratele directoarei. Clanul Gărgăun a iscat atunci în școală un adevărat tărăboi. Față de alte tabere, familia Urecheru părea mai independentă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]