3,215 matches
-
bătălie. Dacă tătarii ne dau peste cap și fac joncțiunea cu Mahomed, Moldova e pierdută. Toate cărțile sunt În mâna ta și a căpitanului Oană! - Dar măria ta? - Eu și boierii rămânem, cu o mână de țărani abia sosiți de la coarnele plugului, În fața lui Mahomed. Nu riscați În câmp deschis și nu pierdeți călărimile țării. Căci altele nu avem. Dumnezeu fie cu voi! Spătarul Își făcu cruce și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ei îi place să participe, nu-s certăreți și, în caz de nevoie, te apără. Își amintește o întâmplare de când era în grupa mică. La o plimbare în parc i-a apărut în cale o gânganie mare, neagră, cu coarne, de care s-a speriat tare și a început să țipe. Mihăiță, un băiețel vesel și curajos, a luat o crenguță uscată și a dat la o parte din calea ei fiorosul gândac. De atunci Mihăiță a devenit prietenul ei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pline de roci detritice din cultura lumii, un amețitor dispozitiv de obiecte destinate tuturor folosințelor sociale. A umplut un caiet cu o singură listă lungă, sinuoasă, detaliind capsulele de semințe magice, instrumente chirurgicale, bețe chinezești de joc, tigve Naga cu coarne, un hăitaș, un pandantiv cu jad, o cască făcută din pielea unui porc țepos de localnicii din Insula Gilbert, o hârcă într-o sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a se concentra asupra muncii sale, sunt date uitării. În seara stabilită, Jonathan sosește la adresa de pe invitație și este condus de un majordom într-o salon placat cu crom, unde se află aliniate trofee de vânătoare cucerite de lumea bună. Coarne, colți, capete de cerb ies în afară de pe pereții lucioși. O gorilă își arată colții de peste ușa de la sala de recepție, plină de lume. Își lasă haina la servitor își intră în aerul îmbâcsit de fum. Prin ceață, abia deslușește fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Herefordshire cu care a crescut în copilărie; sunt puternice, au fețele albe, blânde, o capacitate uimitoare de a transforma iarba în carne roșie. Aceasta este prima sa călătorie în Africa, unde speră să vadă de aproape rasele de vite cu coarne scurte din vestul Africii, să studieze practicile fermierilor Fotse. Gitten, aflat și el la prima vizită nu este la fel de plăcut. Este specialist in ritualuri inițiatice și își manifestă deschis dezaprobarea față de prezența în expediție a lui Bridgeman. — Ce vârstă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în colțul unui pat și pe covoare de Damasc! 13. Ascultați, și spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oștirilor: 14. "În ziua cînd voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi și altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărîmate, și vor cădea la pămînt. 15. Voi surpa casele de iarnă și casele de vară; palatele de fildeș se vor duce, și casele cele multe se vor nimici, zice Domnul." $4 1. Ascultați cuvîntul acesta, juncane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în mine obscurități asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am așezat alături de ea, fără să scot o vorbă. Țîșnind din pupitru, Patricia se opri lîngă colegele din față cu care începu a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
într-o încăpere care la început fusese o verandă. Pe toată lungimea peretelui ferestrele răspîndeau lumina cu un soi de blîndețe. Aici stăpînul adunase toate lucrurile la care, în chip deosebit, părea să țină: icoane vechi de lemn, tocuri din coarne de cerb încrustate și vase ciudate ce încă mai păstrau o umbră roasă de culoare. Erau impregnate cu grăsimea pămîntului în care zăcuseră, grele de vreme. În cămăruța de doi pași această recompunere a timpului era de-a dreptul fascinantă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu le punea probleme. Azi în Huși, mîine-n Focșani, poimîine la Darabani, acești oameni erau comozi pentru stabilitatea lor calificată. De ani de zile ele însă rămîneau pe loc. Cine știe de data asta dacă Dumnezeu ori poate Cel cu Coarne aveau știință ce cutremure se vor ivi în Dobrina. Oare n-ar trebui ca directoarea să-mi facă vînt? De pildă, să-mi găsească un post la liceul din Oniceni... Dacă în curînd voi umbla pe umăr cu un toroipan
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din dosarul directoarei, acesta nu mă privi. Acasă m-am arătat surprins de transformarea lui. - Las-o pe aia, îmi zise junior, aia a fost la ședință. Era tocmai ședința în care, după matură chibzuință, hotărîsem să iau taurul de coarne și să răstorn tot ce aveam pe suflet. Pregătisem judicios un scenariu, cu introducere principială urmată de confruntarea cu faptele din școală. Bănuiam interesul tuturor pentru scandal și, deși nu trăgeam nădejde să se ridice careva împotriva lui Fărocoastă, îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
piper; turme de oi și porci, cirezi de vite; săbii și furci; stejari și pomi plini cu poame; struguri și frunzele lor, crestate adânc pe margini; spice de grâu cu mustăți dese și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu ele spre niște focuri mari o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne de țap. Unuia pictorul Îi făcuse și o puțulică nerușinată de care noi, băieții, făceam haz și cu care necăjeam fetele când le puneam să Întrebe pe mămicile lor ce era aia și la ce folosea, deși nici noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
canon: să aibă grijă de omul care se purtase bine cu el. Iedul se ferise să se Îmbete ori măcar să bea. Acuma arăta, și el, ca un diavol la locul lui: blana și barba păreau pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, nu mai atârna În țărână, ci se legăna de colo-colo, Împungând aerul după cum se străduia Iedul să țină drumul drept; ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca vorbele ce-i ieșeau din gură să nu aibă așa multă greutate În urechile și mințile elevilor. Înțeleseseră că, pentru o mai bună și sigură exploatare a vacilor, ar fi fost bine pentru oameni ca vitele să nu aibă coarne. Astfel puteau fi prevenite Împungerile. „Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a vacilor, ar fi fost bine pentru oameni ca vitele să nu aibă coarne. Astfel puteau fi prevenite Împungerile. „Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie!” găsise Vieru de cuviință s-o preamărească) o luase și, ca să nu se audă bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert de secol și mai bine după acea Îngrozitoare Întâmplare. Baronu se arătă dezamăgit. „Și ce averi vrei tu să dezgropi acolo, prostovane? Ce-a fost fier a ruginit demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o și luase la goană cu bicicleta, iar Baronu se repezi după el să-i dea cuvenita pedeapsă. Lui Ectoraș i se rupse lanțul. Oftă plin de necaz și porni și el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i În cap!” Nepriceput, Însă, acela nu nimeri țeasta. Îl izbi peste bot, peste gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost deosebit de atent să nu-l supăr pe Seniorul Katsuie înainte de venirea ta aici. — Ei, știi, unui om de stat mai vârstnic trebuie să i se acorde respect în orice situație. Dar știu că am întărâtat, din când în când, coarnele Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ta aici. — Ei, știi, unui om de stat mai vârstnic trebuie să i se acorde respect în orice situație. Dar știu că am întărâtat, din când în când, coarnele Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât toanele lui Nobunaga. — Ați auzit? râse Inuchiyo. Ați auzit, domnilor? Ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai vârstnic trebuie să i se acorde respect în orice situație. Dar știu că am întărâtat, din când în când, coarnele Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât toanele lui Nobunaga. — Ați auzit? râse Inuchiyo. Ați auzit, domnilor? Ceilalți doi izbucniră și ei în râs. Faptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că am întărâtat, din când în când, coarnele Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât toanele lui Nobunaga. — Ați auzit? râse Inuchiyo. Ați auzit, domnilor? Ceilalți doi izbucniră și ei în râs. Faptul de a spune asemenea lucruri de față cu ei nu prea însemna să le vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]