1,591 matches
-
adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să rămână mărturiile de asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă va fi ucis de pietrele nebunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să-mi ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fetița... Și la spital a mai spus „lasă-mă în pace”, atunci când lichidul, săpunat din clismă i-a răzbit prin gât, pe nas și pe gură. ...Adriana vrea să plece... Se așază ca o amazoană pe coada de lemn a coasei, sprijinită ca un drapel pe umărul morții, și trece fluidă prin fereastră, peste ulucă, fără să atingă stratul de zăpadă proaspătă de pe cerceveaua ninsă. - La revedere unchiule, cântă pe nas singura mea dragoste suavă, surâzându-mi de pe coada de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca un drapel pe umărul morții, și trece fluidă prin fereastră, peste ulucă, fără să atingă stratul de zăpadă proaspătă de pe cerceveaua ninsă. - La revedere unchiule, cântă pe nas singura mea dragoste suavă, surâzându-mi de pe coada de lemn a coasei, fără teamă, plutind și îndepărtându-se tot mai mult de-a lungul dunelor albe, înspre cimitir. ...Afară, platinatul disc lunar, albăstrea întinderea vizibilă până la negrele chenare strâmbe și colțuroase. Interveni o pauză în cursul căreia Ferdinand Sinidis servi cafele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atât de mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale gondolelor tăind ca niște coase prin vârtejurile de fulgi - dar pentru puțin timp. Pâcla cenușie reveni. Apartamentul său se găsea Într-o anexă din spatele Casei, cam Întunecat și cam umed, cu vedere spre un canal minor și mohorât. Conștiința faptului că, nu demult, același apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe doi, apropo de cîine, la scriitorul ce Încearcă ca și animalul să surprindă nu orice, ci lucrurile importante, natura, moartea, de pildă, participam la multe Înmormîntări, eram invitatul de onoare, sau o conturam frumos pe carton, cu carioca, cu coasa, cînd nu-mi ieșea cu efect din dramă personajul principal. Mă gîndesc la armonii. Frazele În interiorul cărora cauți un cuvînt minuscul ce pentru majoritatea oamenilor nu-i decît un semn ca oricare altul, unul de circulație, să zicem, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-nțelege nimic din societatea de după ’90, dar nici n-o ocărăște, fix În mijlocul filmului colorat violent ca lumea din jur, are un mic flash-back maro, de prin anii ’50, și o vedem Împreună cu iubitul ei pe cîmpul sovietic, la coasă, imaginile sînt precum secvențele de propagandă cunoscute, diferind ușor prin cîte-o scenă cu el fumînd o țigară, cu ea privindu-l cu dragoste, cu amîndoi În căpiță. Nu e vorba de vreo masochistă nostalgie după vremurile comuniste, ci de melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în rugăciune, până într-un târziu, când mă acopăr discret cu imensitatea cerului
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
zise mătușica Vi, pufăind din țigara răsucită. Nu, cît timp e În doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se pierdeau pe măsură ce se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mătușica Vi, pufăind din țigara răsucită. Nu, cît timp e În doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se pierdeau pe măsură ce se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Vi, pufăind din țigara răsucită. Nu, cît timp e În doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se pierdeau pe măsură ce se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă În scalp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu Articole dame și Electrocasnice). Nu, nu. Nu. Trebuie să trăiesc. Sunt mamă. Înainte, moartea nu era așa o problemă. Adică, desigur că doream s-o evit cât mai mult posibil, dar de când am copii, o văd pe doamna cu coasa peste tot și sar tot mai sus și mai sus ca să evit lama ei șuierândă. Aveți tot ce vă trebuie, doamnă? În lumina chioară din cabină, stewardesa a devenit o gaură de cutie de scrisori dată cu ruj În jurul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Daniele, fiindcă asta mi-e meteahna mea, că fără să mă căptușesc pe dinlăuntru, nu pot munci Apoi, Mărăcinescu i-a grăit cu ciudă, zicându-i Înainte, când erai țăran prost, nu un membru al clasei muncitoare și trăgeai la coasă, numai cu un castravete murat și cu o bucată de mămăligă rece, pe toată ziulica, puteai lucra, fără să te plângi, iar acuma, până nu-ți legi de gât traista doldora de pâine și de slănină sau de salam, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și pentru ce? Pentru că acel om refuzase să mai participe la un război considerat ca nefiind al lui. Un soldat merituos și curajos, dar care după trei ani de lupte se săturase, vroia să plece acasă, înapoi la câmpul și coasa lui. Tot timpul cât ofițerul procuror citise cu voce gravă sentința Curții Marțiale, condamnatul privise către un punct situat la mare distanță, de parcă ceea ce se petrecea în acele momente nu aveau nici o legătură cu el. În genunchi, a ascultat smerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai simplu când îndepărtezi din viața ta tot ceea ce nu contează cu adevărat. Cât despre moarte... Începe să râdă cu poftă, destins, acoperindu-și din când în când gura cu palma. Culmea ironiei e că doamna cu glugă neagră și coasă începe să-ți fie chiar simpatică. E și ea o simplă slujbașă cu program de lucru permanent. Nu tu concediu, fără zile libere, mai că începe să-ți fie milă de ea. Dar să o lăsăm în pace, poate sughite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fața oamenilor lui Mâțu care-i anihilează rapid. Cât durase totul? Exact 12 minute. Încet, încet, ninsoarea se potolește. Ieșită dintre nori, luna luminează cu raze reci corpurile a douăzeci și trei germani și doi români așa cum fuseseră surprinse de coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-o obscură luptă corp la corp în munții Slovaciei. Probabil că atunci când lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gurii, accentua brutalitatea chipului. Îl recunoscuse imediat, Ernst Kaltenbrunner, individul de care însuși Heinrich Himmler se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu trebuie să ne batem capul. E tot ce pot face în condițiile date. Sper ca următoarea noastră întâlnire să se desfășoare în circumstanțe mai fericite. Îl privește cu ironie lugubră pe von Streinitz: doar dacă nu intervine doamna cu coasa. * * * Aplecat deasupra aparatului de emisie-recepție, tânărul sublocotenent de transmisiuni manevrează atent butoanele pentru o nouă verificare. Printre paraziți se aud tot felul de semnale sonore dar nici unul nu este cel pe care-l așteptă. Chipul palid, cu ochii somnoroși, dezvăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pași repezi de moarte. Și totuși, chiar dacă apăsați de iminența sfârșitului, figurile lor cadaverice, cu cearcăne groase, sunt aproape liniștite. În război viața este o moarte continuă și indiferent cât de calm, speriat, nepăsător sau agitat ești, dacă doamna cu coasa vrea să te întâlnească, asta oricum se va întâmpla. Nu poți face decât să aștepți, pregătit de luptă și cu dorința de ați vinde pielea cât mai scump. Unul dintre ei își aprinde o țigară și începe să se scarpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
interese străine de interesul adevărat al poporului. Căci ce este statul și ce scop are el? Nu din carte - aievea. Iasă cineva pe uliță sau la câmp și va vedea îndată ce e. Colo unul vinde, altul cumpără, unul croiește, altul coase, un al treilea bate fier[ul] pînă-i cald, la câmp se ară, se samănă, se seceră, colo meliță cînipa, țes, tund oi și numai în zi de sărbătoare stau mînile și lucrează crierul. Atunci se folosește omul de prisosul liber
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Desfrânații, prin cinismul lor, continuă marele poet în timp ce ne așezam în fotolii, sânt mult mai bine pregătiți, pe ei nu i-a exaltat această viață pe care au scuipat de-atîtea ori în toiul petrecerilor lor deșănțate, încît apariția celei cu coasa și cu rânjet perpetuu le provoacă cel mult un nou hohot de râs descreierat și un ultim scuipat aruncat Aceleia drept în figură..." Chipul marelui poet nu exprima însă nici regret, nici amărăciune și mi se păru că niciodată nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei, refuzi să accepți că pământul se mișcă." " Da, știu, Galilei, eppur si muove, până la urmă o să-mi spui, Petrini, că vreau să ne retragem prin păduri, să bem lapte de iapă și să ne radem cu o bucată de coasă. Vreau doar să spun un lucru simplu, că aflând că cerul care mi-a încîntat copilăria nu mai e același, nici eu n-am mai rămas același, în timp ce bunica stătea și se uita la el ceasuri întregi în șezlongul ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
persoane. Se vorbește de treizeci morți. La Borispol de asemenea a fost o încăierare între locuitori și trupe. Ca de obicei mulțimea a jăfuit casele ovreilor, a dărâmat sinagoga, a băut sau vărsat butoaiele cu băuturi, apoi, înarmîndu-se cu ciomege, coase, drugi și alte instrumente, au atacat și cartierul unde se aflau cazacii. Comisarul poliției și ofițerul, care dispunea numai de treizeci de cazaci, nu puteau domoli furia tulburătorilor amețiți. Ofițerul a fost dat jos de pe cal; mai mulți cazaci au
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
M.E. (1976), „Barriers to exit”, în R. Masson, P.D. Qualls (eds.), Essays in Industrial Organization in Honor of Joe S. Bain, Ballinger, Cambridge. Chow, Y.K., Hamilton, R.T. (1993), „Corporate divestment: an overview”, Journal of Managerial Psychology, 8, pp. 9-13 Coase, R. (1937), „The Nature of the Firm”, Economica, 4 (16). Collins, R., McLaughlin, Y. (1996), Effective Management, ed. a II-a, CCH Australia, Sydney. Cool, K., Costa, L.A., Dierickx, I. (2002), „Constructing competitive advantage”, în A. Pettigrew, H. Thomas, R.
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Pașaportul”], „A hős borbély” [„Bărbierul cel viteaz”], „A prókátor” [„Avocatul”], „Anachronizmus” [„Anacronism”]; A magyar nép élce szép hegedűszóban [Umorul poporului maghiar În vers frumos de vioară], Budapesta, 1872 — anecdotele „Más a kés, más a kasza” [„Una-i cuțitul, alta-i coasa”], Csej muna na mincsuna și Rossz atyafiság [Înrudire rea]. Jókai Mór XE "Jókai Mór" költeményei (vezi nota 838), I, cap. III, pp. 82-83; 86-87; 173; 204-206: poeziile „Adjon Isten, fogadj Isten” [„Să-ți dea Domnul!”], „Legyen úgy, mint régen volt
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]