1,295 matches
-
pe insula Saint John, unde am făcut, pentru prima oară, cunoștință cu sistemul nord-american. Acea primă escală nu mi-a lăsat nici o amintire agreabilă, dimpotrivă, am avut senzația unei cazărmi de batalion disciplinar. Aeroportul din Quito mi s-a părut cochet. Era așezat în oraș, dispus într-o depresiune generoasă, care permitea vizitatorului să se bucure de imagini picturale ale unei localități pașnice, cu clădiri viu colorate, cu străduțe curate și armonios așezate. În memoria mea, escala din Ecuador a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ing. Marin Ciortea, părinții lui Tudor și Anca, situată În perimetrul cuprins Între calea ferată Sibiu Copșa Mică, Șoseaua Națională Nr. 14, Gara Copșa Mică și Șoseaua Axente Sever -Blaj. Era constituită din circa 5 ha teren arabil, o casă cochetă Înconjurată de arbori pentru Împiedicarea prafului și atenuarea zgomotului de pe șosea, un adăpost de cai de rasă și altele. Doamna Ciortea era foarte primitoare și se antrena adesea cu noi la cele mai diferite jocuri ale adolescenței. La “Ferma Ciortea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
repede, ca să ne luăm cuibușorul În primire. Am Început un șir Întreg de audiențe la Spațiul Locativ ca să obțin o locuință. Întâmplarea a făcut ca un consătean, maistru croitor, stabilit În București, Eugen Siliște, să posede pentru Închiriat un “apartament” cochet, pe strada Arsanca nr. 14, constituit din două cămăruțe despărțite printr-un zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de circa 80 cm lățime, un antreu și o bucătărie, totul cu o suprafață de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ci făcea parte dintr-un proiect coerent de dezvoltare omogenă a economiei românești în teritoriu. În plus, Iașii aveau și resursa umană de înaltă calificare necesară pentru a popula o asemenea uzină, ce număra, în 1912, aproape 350 de angajați. Cochetul centru cultural și intelectual devenea treptat și miezul unor agitații muncitorești. Dacă în prima parte a cărții autoarea insistă asupra constituirii și extinderii fabricii în planul structurii ei productive, în partea a doua accentul se mută asupra angajaților, o categorie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în cele două-trei boscorodeli ale vreunui țăran comori de înțelepciune. El, care, cu cruzimea asta bonomă, a descris ucigător un oraș de provincie unde se exilase după ce terminase facultatea. Vorbește de parcă în fraza lui se aude o muzică monotonă și cochetă. Sunete care par să pătrundă prin catifea. Poate și pentru că a fost înscris un timp la un liceu de muzică. L-a văzut taică-su cu o cutie de pantofi în mână și i s-a părut lui că parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am Început să scriu această carte.) ...Peste drum de liceul nostru, Sf. Sava, era pensionul Ne goescu, cu toate fetele lui pe la ferestre, nebune după noi, băieții, și toate clorotice, fiindcă mâncau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alegeri modeste de colaboratoare a amorurilor lor extracon ju gale printre institutoarele fără vârstă sau printre fostele lor ser vitoare izgonite de acasă din bănuiala onoratelor lor neveste. Însă cea mai spirituală dintre toate fu vecina mea din curte, văduvioară cochetă și fâșneață, care mă tot ispitea anun țându-mi o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găsesc, nu este nici urât, nici detestat sau socotit de prisos, niciodată. Pe fata prietenului șerban, măritată de câțiva ani și Încă foarte tânără și azi, după doi copii, am văzut-o sărutând, aproa pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit adesea șopotind, ca doi tandri logodiți, la telefonul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a angajat. Constantin Beldie era foarte independent și crea greutăți la fabrică. Proprietarul fabricii, prietenul meu, m-a rugat să-l scap de Beldie și să-l iau. Prin 1940 s-a Împrietenit cu o evreică. O gazetăriță mică și cochetă pusese mâna pe el. Beldie nu mai venea acasă nopțile și nu mai dădea bani În casă. Până atunci toate pasiunile sale se rezolvau ziua, dar această nouă iubire complica lu crurile și familia s-a alarmat. Fiul său, Puiu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sunt indiscret într-un moment atât de delicat pentru tine, dar n-ai nici o mătușă așa, mai sărăcuță? Să iei, de exemplu, doar argintăria și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau din Mexic direct în piscina din Florida, n-aveam cum să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Arcul de Triumf și ne îndreptăm spre Băneasa. La ieșirea din București facem o scurtă rugăciune ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să călătorim bine. De-a lungul autostrăzii ce duce spre Ploiești, ne întâmpină păduri înverzite, localități cu case cochete, livezi cu pomi înfloriți, șiruri de mașini și biciclete care se îndreaptă spre capitală. Reporterii de la TVR schimbă câteva vorbe cu fiecare dintre noi, înregistrează pe bandă de magnetofon și filmează până dincolo de Ploiești, apoi luându-și rămas bun de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în sus pe Calea Victoriei, mi-a povestit câte ceva despre dânsul. De fapt locuia la Cluj, unde cânta la vioară în orchestra Operei. Acum, în vacanță, venise la București la părinții lui, care stăteau în apartamentul unui prieten - Dan Nasta - în cochetul bloc de pe strada Puțul de Piatră, care aparținuse chiar soției acestuia - Rori, o hiperintelectuală... După o oprire protocolară la cofetăria de pe Calea Victoriei colț cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
curând o ambianță neutrală - ca a aerului pe care îl respiri zilnic: nu tot atât de necesară, dar la fel de ne-simțită. Dar faptul este: mă simt bine! Notiță a lui Pierre Pentru Dânsul mă înscriam în peisajul liniștit, patriarhal și pe alocuri cochet al străzii pe care locuiam... De altfel, mi-a mărturisit chiar de la început simpatia pe care o nutrea încă de mult pentru strada aceasta. Așa că era fatal să-mi acorde o oarecare atenție... 18 februarie 1953 Încă o pagină din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
făcut slujbe de pomenire și parastase, au împărțit colive și câte ceva din lucrurile celui mort. Eu am primit un halat de casă de mătase roșie și un batic, de asemenea roșu, ținuta de interior a lui Mihai când se voia cochet... și, totodată, Alice a început să-mi dea cu porția și pe numărate din hârtiile vechi ale lui Mihai, adunate cu sfințenie într-un geamantan, pe care eu le copiam bătându-le în câte trei exemplare la mașina de scris
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Șeful echipei de nettoyeurs (curățători, " agenți de suprafață ", aspiratorgii, habar nu am cum să traduc în limba română) este un țigan de circa 45-50 de ani, refugiat politic bosniac. El este cel ce ne repartizează seară de seară etajele în cochetul sediu al băncii private SBS și tot el este cel ce se ocupă cu fișele noastre de prezență sau cu întreținerea aspiratoarelor portocalii marca Stihl. Fiecare aspirator urlă cât un motor de avion înainte de decolare; chiar și acum, în timp ce scriu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cadranului. Iar ca senzația de out of time să fie completă, Anna îmi spune că în piața din fața catedralei Sf. Nicolae au fost arse vrăjitoare până târziu, în anul 1731. O ultimă imagine din orașul Fribourg. Închisoarea este mică și cochetă (în măsura în care o închisoare poate fi cochetă). Este așezată undeva la marginea orașului vechi și pare o casă din povești, așa cum este ea înecată în ghivece de flori roșii și albe, dublate de obloane alb-negre, culorile orașului Fribourg. "Les chagrins éternels
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
of time să fie completă, Anna îmi spune că în piața din fața catedralei Sf. Nicolae au fost arse vrăjitoare până târziu, în anul 1731. O ultimă imagine din orașul Fribourg. Închisoarea este mică și cochetă (în măsura în care o închisoare poate fi cochetă). Este așezată undeva la marginea orașului vechi și pare o casă din povești, așa cum este ea înecată în ghivece de flori roșii și albe, dublate de obloane alb-negre, culorile orașului Fribourg. "Les chagrins éternels sont l'occupation de ceux qui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
armonie. Încet apare luna, sus Pe-ntinsul cer albastru Iar eu privesc cu gandu-mi dus Frumosul nopții astru... Într-un boschet în umbr-ascuns Pe strune-abea tresare Melodic, tainic, nepătruns Un cintec de chitare... Și tot vazduhu-i parfurmat De florile cochete Ce parca-acuma s-au adunat În splendide buchete... Pe palul cer din cînd în cînd O stea s-aprinde iară, Cu fulgerarea unui gând Din vremi de-odinioara... În umbră lor bătrânii tei Veghind de-atata vreme Incat-au
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
îi mai spune și că are semnul acela de peștișor pe șoldul stâng, pentru că i-a fost mereu poftă de pește când era gravidă cu ea, iar doamna făcea mereu merlucius pe grătar, împrăștiind fumul prin tot cartierul de case cochete... Nu-și mai amintea nimic din acele zile; memoria a pus frumos în acele sertărașe poveștile duioase ale mamei; singura imagine care i se atașează gândului fugar e un cer negru; undeva, spre înalt, urmele zilei se pierd rozalii în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
le strânge bine fesele. Sordidul apărea în dificultatea de a avea o aparență atrăgătoare. În comunism, atracția sexuală este sau ar trebui să fie științific programată, ca în Brave New World, nu lăsată la voia simpatiilor și antipatiilor aleatorii. Femeia cochetă era un produs al capitalismului decadent și o femeie supusă... ochiului masculin. Femeia comunistă trebuia să fie tractoristă, mecanic auto, cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
le pună sângele în mișcare. Plecaseră în ajun de an nou, când copiii satului tocmai porniseră cu plugușorul pe ulițe, ca să ajungă, când încă mai erau poate două, poate trei ore până în zorii zilei noului an, în fața unei mici și cochete cabane cu ușa zăvorâtă, în jurul căreia pe multe zeci de kilometri nu se auzea decât tăcerea zăpezilor. Slavă Domnului. Era o noapte senină, cu lună plină, iar ei simțeau un sentiment de bucurie, de victorie, de fericire că în sfârșit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zile calde, luminoase și îmbietoare la plimbări și evadări în natură. Când soarele parcursese ceva mai mult de un sfert din drumul său celest, Dumitru Dascălu bătea la poarta gospodăriei amicului său din tinerețe, trăitor într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului. Căsuța împrejumuită de cerdac pe trei laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cel pentru scurtmetraj (Lampa cu căciulă al lui Radu Jude în loc de Marilena de la P7 al regretatului Cristian Nemescu). Dar Mădălina Ghițescu (Marilena din filmul celui care nu mai este) ia totuși premiul pentru debut sau tânără speranță. (Mădălina îmi șoptește cochet la ureche că are 29 de ani !) Premiul pentru cel mai bun film european se duce spre Volver, superbul film al lui Almodovar, pe care l-am și nominalizat, și votat. Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii raflează mai multe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dactilografierea textelor, drumurile la București, la alte teatre din țară... au costat... Autobuzul gonește ca un nebun pe culoarul din mijloc al șoselei. Trec prin fața mea ultimele case de la marginea orașului, frumos lucrate, unele cu etaj: niște vile mici și cochete. Urmează un spațiu gol, arat de astă-toamnă, apoi trecem pe lîngă stația de benzină. De-acum încolo, pînă la combinat, cale de vreo opt-nouă kilometri, autostrada va tăia în două cîmpia lată, străjuită doar departe, pe stînga, de niște dealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în palma bărbatului, se desface în floare... Ana lui Manole sau Vitoria Lipan două ipostaze, la fel de dragi și de dorite, ale aceluiași suflet de femeie, născut aici odată cu florile Carpaților... Primele case ale orașului par și mai vesele și mai cochete. Mai încolo, spre centru, chiar sub poala muntelui, două buldozere intră fără milă în niște vile vechi, frumoase încă. Am auzit că toată poala muntelui va rămîne liberă, să aibă copiii orașului un loc al lor, să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]