1,239 matches
-
Alegerea noului comitet. Punându-se la discuție cele de mai sus, se declară În unanimitate dizolvarea vechiului Comitet și se alege În unanimitate de voturi noul Comitet” ce era compus din tovii de mai sus, cu specificația că primul se cocoțase pe scaunul de președinte, al doilea pe cel al secretarului și ultimul pe cel al casierului. Iată participanții la cinstita adunare electivă: „Aron Croitoru, Filip Tisler, Moise Fișman (care sigur au votat cu ei Înșiși, n.n.), Moise Iosub, Rabinovici, Avram
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care, vreme de câteva decenii va otrăvi sufletele românilor. În document se mai cerea ca „De Îndată (subl. În orig.)” să fie contactat „...Consiliul Județean sau comunal al FDP, care coordonează Întreaga activitate din actuala campanie electorală”. De asemenea, ștabii cocoțați pe Înaltele scaune de nababi de la București cereau imperativ celor din teritoriu să sprijine „...toate acțiunile inițiate de Consiliul Județean sau Comunal al FDP, atât pe teren propagandistic, cultural, economic, politic, etc.”. Cu certitudine, cel mai urât le-a sunat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
deoarece atunci când mi-a propus aderarea i-am răspuns așa: „Nea Mitică, lasă-mă-n durerea mea că totuna e și ca membru dar și ca ne-membru!”. f. După 22 decembrie 1989... Faptul că la conducerea țării s-a cocoțat tot un om al vechii gărzi este demonstrat de reangajarea unor foști securiști În noua structură numită SRI, numai pe criteriul tinereții care, cică, ar fi fost un atu prin aceea că nu au avut timp, bieții de ei, să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
operei lui Caragiale. Toate straturile sociale au fost nivelate, mitocani și „domni” se regăsesc laolaltă într-o turpitudine generalizată, iar Mitică, aristocratul- trickster al acestei lumi, recent „suprimat” devine victima glumei proaste pe care o inițiază. Cadavrul lăsat fără pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Îl prinsese cu plasa, pentru el, În ziua de șaptesprezece august 1883. Scena care se petrecuse În urmă cu treizeci de ani era retrăită. El și frații lui se opriseră brusc, cuprinși de o emoție neputincioasă, la vederea insectei râvnite, cocoțată pe un buștean și mișcându-și În sus și-n jos, de parcă ar fi respirat Într-un ritm accelerat, cele patru aripi roșii ca cireșele, cu câte un ochi de coadă de păun pe fiecare. Într-o tăcere Încordată, neîndrăznind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă. Zăpăciților, zăpăciților“, zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă. Fratele meu a izbucnit În plâns și s-a predat. Marele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc. Bat clopotele, primul fluture Brimstone zboară pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii optzeci, dar din când În când mai vizita domeniul câte un elan. Un micuț frasin și un și mai micuț plop de munte se cocoțaseră pe un bolovan pitoresc, ținându-se parcă de mână ca doi copii neîndemânatici și sfioși. Alți intruși, mai greu de prins - oameni străini veniți să mănânce la iarbă verde sau săteni veseli - Îl scoteau din minți pe venerabilul nostru pădurar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puțin obișnuit, cum ar fi fost de pildă oribila muzică a unei flașnete. Pe undeva, pe lângă grajduri, un bătrân vagabond Învârtea manivela și, marcat de impresii mai directe din anii anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
slobodă: acu' te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-a săvârșit bătrânul, s-au năpustit cele vlăstare arse de patima puterii și s-au bulucit care mai de care să se cocoațe pe "Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru un singur șezut, au prins fârtații a se îmbrânci, a se doborî unul pre altul...parcă eu n-am făcut la fel? ...și s-a iscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare din tăicuță; Sora, suflându-și nasul într-o pestelcă; și Țamblac, cu restul. Lacrimi, suspine, smiorcăieli de fericire... Ștefan trage mult aer în piept, o strânge pe după umeri pe Maria, mângâie creștetul Olenei, iar Petru i s-a și cocoțat în spinare... Ștefan privește în jur, cu bucurie și durere totodată, îngână: Acasă... Și războiul aista... se întunecă el și oftează. Alexandru se luptă cu somnul și cu un vrăjmaș nevăzut, pe care, harcea-parcea, îl taie cu latul palmei: Mamăăăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu se oprise nici măcar pentru o clipă, dictatorul refuza să abdice...” Aceasta ar fi trebuit să fie fraza de debut. Eroul, un profesor de țară, să zicem, un scriitor sau un savant anonim, locuind sigur într-o căsuță de bârne, cocoțată pe vârful unui deal, așteaptă, cu urechea lipită de un vechi aparat de radio, vestea cea mare. Care însă nu vine... Nivelul apelor crește și într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alături de Eminescu la școala Normală. 132 Vorbeam și nimeni nu mă întrerupea, parcă de frică să nu strice atunci rostul întâlnirii peste timp cu Natalia Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. și cum m-am ridicat, tot așa de brusc m-am și așezat, de data asta aproape gata de plâns fiindcă mi-am dat seama că făcusem ceva ce nu se prea potrivește la un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe el nu l-a călcat deloc trenul. Peisajul a devenit sumbru, am simțit curgându-mi pe obraz lacrimi, m-am prăbușit într-o durere grea, rușinat, încă nici bacalaureatul nu-l aveam și mi-am luat lumea în cap, cocoțându-mă pe niște prundiș, într-un vagon de metal. Am ajuns unde nu aveam ce să caut, la Caransebeș, acolo am aflat de "sfârșitul războiului". Cred că am fost primul român care a plâns în avans destinul care ne aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dar, firește, trebuie pedepsit pentru că a îndrăznit să fie naționalist și să nu-și renege credința. Iar în același timp, prietenul său Victor Pa[34]pacostea, ajuns la Universitate cu sprijinul lui Kico și al lui C. C. Giurescu, s a cocoțat pe o strapontină ministerială în guvernul care se pregătește să-l osândească pe Panaitescu. Niciun gest, nicio vorbă de apărare. Propria situație prețuiește pentru cei mai mulți oameni mai mult decât cel mai bun prieten; desigur că și acest „principiu” face parte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai bine de un deceniu în rândurile ei, pentru a se numi aproape peste tot tineri în preajma vârstei de 25 de ani, unii dintre ei încă studenți. Disensiunile firești provocate astfel în sânul celor mai multe organizații județene, actele necugetate ale unora cocoțați dintr-o dată în posturi de răspundere [277] care îi depășeau uneori, și ale tuturor acelor de care se înconjurau, au dus nu numai la o surdă atmosferă de nemulțumire în sânul Mișcării, dar în special la toate actele necugetate ale
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
primul. Nimic din încrederea și entuziasmul inițial nu se mai regăsește în îndârjirea și dezgustul din cel de-al doilea volum care, în ce privește măiestria, urcase o treaptă. „Lupta cu inerția” a fost mănușa azvârlită în obrazul oamenilor lipsiți de calitate, cocoțați în sferele importante ale lumii artistice și societății. Pasărea cu clonț de rubin Plin de elan dar inocent atât cât poate fi un provincial, la 17 ani Labiș poposea în capitală, încredințat că aici sau concentrat valorile culturii românești. Năzuind
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
căreia se ținea vizibil fără bucurie și temîndu-se pentru echilibrul său șeful grajdurilor, baronul von Wedel, în costum Ludovic al XIV-lea. Mașina era încadrată de soldații gărzii imperiale în platoșele lor sclipitoare, cu sabia scoasă. La seratele ambasadei germane, cocoțată în vîrful Capitoliului, aceiași cuirasieri aliniați la intrarea de la Sala tronului aveau o altă ținută impusă de împărat ținută de seară roșie, cu false platoșe brodate cu aur. În toate aceste manifestări exterioare, care îi făceau pe privitori să deschidă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
său, Ferdinand rămînea marcat de amprenta Vienei, oraș al copilăriei și tinereții sale. Aceasta se simțea după felul cum se desfășurau treburile la curte: trăsurile regale erau copia fidelă a celor de la curtea imperială, inclusiv "iegărul"102 cu pene albe cocoțat pe scaun lîngă vizitiu, demnitarii casei regale la început aleși în bună parte dintre gentilomii francezi: contele de Foras, de Grenaud, de Bourboulon, Clinchamp, Chèvremont respectau reguli de etichetă calchiate după cele de la Viena în măsura în care ele se adaptau la o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
făcut gesturile de disidență pe care le-a făcut, opera lui ar fi fost probabil alta. Ca să nu mai spun că în 1971, când a dat cu bâta în baltă, a făcut-o și pentru că nu mai putea să scrie, cocoțat în CC al PCR. Deci a fost abil. A făcut ce trebuia să facă pentru ca să poată scrie și publica. Pastenague nu mai zâmbește. Se preface că scrie la roman. Cotidianul, 22 noiembrie 2002 Oportunitatea idealismului Când mă gândesc la ce
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
strîmbăturile și sluțeniile lor pentru că vremurile au fost scrise de ghioagele unor nevolnici și nu de mințile oamenilor legați cu sufletul de neamul românesc. Fiecare a cîntat la struna puterii sau a idioților pe care vremelnicia și ticăloșia i-a cocoțat în fruntea mesei neamului iar acești culturnici ne țin și astăzi în hățuri, controlînd prin manipulare, intoxicare și constrîngere cea mai mare parte din trecu- tul nostru îndepărtat. Cînd probele desființau dogmele lor infailibile, imediat au fost puse la popreală
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
carpatină pe care o cunoaștem așa cum o vor-bea neamul nostru în mileniul lll î.e.n. și găsim în eme-gi/sumeriană cuvîntul hi-ig cu sensul de oamenii falnici, strălucitori sau aprigi ca focul și soș cu sensul de a că-lări, a se cocoța, adică falnicii călăreți sau aprigii călăreți. Toate izvoarele vechi vorbesc cu admirație despre neamurile geților și sciților care erau neîntrecute în că-lărit și în mînuitul arcului așa cum o face și Iordanes în textul menționat mai sus. Știm că religia geților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]