1,269 matches
-
pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care are curajul să țipe e o femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu fața de la noi! Vai și amar de capul nostru! E cocoțată pe un garaj și de acolo aruncă asupra mulțimii de viitori miliardari fluturași cu îndemnuri la pocăință. Într-un fel are dreptate și ea. Să luăm de patru ori la Caritas și ne pocăim. Mulți dintre noi vor să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și noi la hotel să mâncăm ceva? Ieșim mai târziu la plimbare. Degeaba! Intrase deja în Cazinou. Îngrijorat, m-am ținut după ea. Am pătruns într-o sală imensă, plină de jocuri mecanice. Spre surprinderea mea, pe scaunele înalte erau cocoțați mai ales puștani în jur de paisprezece ani. Parcă ne găseam într-un cazinou de mâna a doua din vreun cartier bucureștean, iar nu în inima munților care te provocau să-i încaleci, să te bați cu ei. Doar ornamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui se ramifică înspre străbunii mei austrieci. Cel mai sus este cocoțată, în mod convențional, Maria Tereza, pentru că numai așa se explică hormonii și lighioanele din sângele acestui tronson familial. Austria este cea mai titirită, bibilită și scărpinată țară din lume - ordine și floricele! Austriecii sunt cei mai nestăpâniți, derutați și imprevizibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind pe birou. C XLII Cosmin apăsă clanța și izbi ușa de perete. Departe, la capătul unui covor-curcubeu, directorul stătea răsturnat într-un fotoliu de piele. Își fuma obișnuitul Lucky Strike cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unui mic demon mercantil care m-a îmboldit să nu pierd ocazia unui câștig nesperat, mai ales că "prețul acceptării" urma să intre imediat în buzunarul meu conform asigurărilor tatei. Și am exagerat. Fără îndoială, gardul pe care am stat cocoțat în capătul grădinii a fost o bornă între două drumuri. Unul e cel pe care am mers în viață. Altul e cel pe care aș fi putut merge dacă nu plecam cu "unchiul George". Numai că nu eu am ales
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zile suntem asediați de toți cățeii vecinilor și ținem poarta închisă. De obicei nu este așa, dar acum ,,vinovata‚ este Missy... vișla mea de vânătoare, singura cățelușă de pe stradă. Îl aud pe Radu, nepotul meu... are 4 ani, s-a cocoțat pe poartă și strigă: - Sonia! Sonia! vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prin buzunar... era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă! Bănuia, că profesorul fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai mare decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios; ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă; îl
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și lungi drumuri tăiate în stâncă. Pe lângă șine, copacii erau atât de deși, încât am fost cu totul luat prin suprindere când am zărit Sheffiledul, cu un șir de case în terasă, profilate pe cerul de un albastru mediteranean și cocoțate pe marginea unei creste, incredibil de înalte: aproape în vârf de stancă. Și dintr-o dată în fața mea s-a așternut un spectaculos peisaj urban: oțelăriile și coșurile de fabrici de lângă calea ferată aproape că erau înghițite de povârnișurile abrupte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli cerul liber ar trebui să te cocoți în vârf la C.E.T. Progresul, o fi având același efect? Unde? Unde vrei tu? În parc e prea frig, vrei să intrăm undeva? Nu la Operă. Se-nțelege, mă gândeam la Radio, ori la Elvira Popescu? Unde vrei tu. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate până să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu abia Îmi țineam echilibrul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de la foaia Europa și, argăsit de dor, așază slova-n aldină: „Pe trădătorii de neam numai comunismul ar ști să-i tragă la răspundere”. Dară toți ne tragem după nevoința laudei celui veșnic. Că noi, sfetnicii, În vârful ceriului Îl cocoțăm pe Vodă, orișicum și când s-o chema el. „Pe cînd, ce ne-a lăsat Ceaușescu, cine poate face un inventar?” scrie același Neacșu, directoriul Europei, cu tâmpla neagră și inima străpungită de singurătate. L-a iubit mult pe Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Copoului, care primea drumeții ce veneau dinspre Hârlău. Nu departe de aici îți aținea calea Bariera Sărăriei. De aici, coborând spre Târgul Cucului, se deschide, la stânga, Ulița Albineț, pe care se găsea bariera cu același nume. Trecând valea Cacainei, te cocoți tocmai la Bariera Morile de Vânt, cum se numea locul. Pe aici aveau drum cei veniți dinspre Hotin. În Tătărași erau două bariere: una se numea Bariera Salhana, așezată pe strada Dorojincă, și cea de a doua se chema Bariera
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dimineață să ne revedem la Bariera Socolei. * Soarele abia a făcut ochi. Mi-am luat rucsacul și bastonul - fiindcă astăzi avem oarece cale de străbătut - și am pornit la drum. Merg cu ochii în zare, să-l dibui pe ieșean cocoțat pe spinarea pasarelei Buciumului, dar nu se vede nici umbră. Te pomenești că “a adormit pe cămeșa fimeii” cum se zice și am de așteptat nu șagă - gândesc eu când urechile îmi sunt lovite de un râs din toată inima
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii... Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu noaptea ceea când am stat cocoțați pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii să-i tragă la măsea samahoancă cu șâpu’... Pe urmă, ține-te, frate, de povești... din care noi nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ciricului. Petrică a rămas dus pe gânduri, uitând parcă de prezența musafirilor. Într-un târziu, i s-a auzit glasul: ― Îți mai aduci aminte, Toadere? Era cam pe vremea asta. Și o noapte cu lună plină... ― Da, da, da. Atunci când, cocoțați Într-un turn pentru apă al unui colhoz, căutam să prindem mișcările celor din comandamentul rusesc... ― Și... le-am prins! ― Nu se putea altfel! După vreo trei sferturi de noapte... Era musai să le dăm de capăt! Acuma, ascultă comanda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cataplectic, de frică, pe poartă. Lasă-l, TA-NO! îi comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În comparație cu prezența permanentă a autorului în sat ca părtaș la întâmplări autentice, prezența mea în satul natal, mai ales în perioada 19501989 a fost sporadică, întâmplătoare și aproape nesemnificativă, pe motiv că n-am dorit să revăd aceleași figuri sinistre cocoțate în fruntea satului, care mă ostracizaseră în 1950, expulzându-mă din sat tocmai la vârsta de aur a unei tinereți clocotitoare și a unei energii pe care voiam s-o dăruiesc în întregime satului minunat în care crescusem și mă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de vremurile tulburi ale lui octombrie 1917 și acaparând tot mai multă putere și influență să devină atotputernic, în măsură de a decide soarta unor oameni și popoare, mai ales după lichidarea oponenților, care puteau oricând să-i demaște oportunismul... Cocoțat pe creasta valului politic și al evenimentelor ce s-au succedat, devine omul cel mai autoritar și puternic din uriașul conglomerat de popoare care au intrat samavolnic în cuprinsul U.R.S.S. în locul knutului țarist a adus mai groaznicul knut comunist
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se apropia din capătul străzii. Dar nu se ridică. Nu putu să se ridice, inițial. Dricul era tras de patru cai mascați, cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul era chiar Magicianul, bineînțeles, nici nu se miră atunci când îl văzu cocoțat pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de a Îngheța bocnă În Times Square. Adusesem fiecare câte o sticlă de băutură - nu prea otrăvitoare - iar ea ne confecționase trompețele din carton și coifuri lucioase, și ne-am Îmbătat criță, fericiți, și am toastat În cinstea Anului Nou cocoțați pe acoperișul ei cu vedere spre Harlem. Deși de băut băusemrăm cu toții, după ce toți ceilalți au plecat Lily se vădise a fi singura beată turtă. Vomitase deja de două ori și nu m-am Îndurat să o las singură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capul într-o parte, ca o prelungire a statuii. Petrache o ușui din vârful buzelor, dar pasărea îl privi pe jumătate nedumerită, pe jumătate înveselită. Atunci primele raze ajunseră pe creneluri și pătrunseră în atriu. Înainte de a trece dincolo de ziduri, cocoțate pe sulițele începutului de amiază, razele soarelui înconjurau creștetul cavalerului de bronz cu un nimb de lumină. Pe care corbul și-l scutură de pe pene, întinse aripile, ca și cum ar mai fi vrut, măcar o clipă, să prelungească umbrele de pe creștetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mare pentru ca bra țele lui să-l poată cuprinde. Petrache se prinse de faldurile mantiei și- și lăsă capul pe spinarea de metal, închizând ochii. Simți o tăcere curgătoare, ca și cum și-ar fi lipit urechea de un trunchi gros. Ședea cocoțat în spatele cavalerului de bronz și îi era bine. Răsăritul, ca o aureolă în jurul creștetului statuii, începu să coboare și să curgă, umed, în broboane, pe fruntea lui Petrache. Atunci își aminti, se aplecă și luă de pe vârful scării cununa de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-am știut ce se întâmplă, pe urmă oamenii au început, încet-încet, să se apropie. Până când au înțeles că totul se terminase și mahalaua era izbăvită. A fost de-ajuns unul mai curajos, că pe urmă au început să se cocoațe la grămadă pe mașini, careva a adus chiar un steag din ăla găurit și l-a înfipt în grătarul de la cupa excavatorului, ca într-o redută. Se apropiară de un camion ce zăcea, fără roți, cu burta lipită de pământ
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aveai cum... La noi răsăritul nu se vede niciodată. E un oraș în care oamenii nu văd niciodată soarele răsărind. Ei nici măcar nu știu asta. — Și tu de unde știi ? — Eu sunt singurul care-l vede. Soarele răsare în spatele castelului. Mă cocoț, în zori, pe ziduri și mă uit. Răsăriturile sunt altfel decât apusurile din partea astlaltă, dinspre câmpie. E ca și cum te-ai uita la o apă care curge și ți-ai închipui cum ar curge de-a-ndăratelea. Nu trebuia să le dea voie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]