1,975 matches
-
o viață tu, floarea mea de dor, dar nu ți-am spus-o-n față, tu, scumpul meu odor. stând singur în cetate, tu încă îmi lipseai, vrăjile mele toate numai tu le-mplineai. ești pasăre măiastră, cu aripi de cocor, deschide-mi o fereastră și-nvață-mă să zbor. eu vreau să zbor cu tine într-un tărâm de vis, prin lumile divine și chiar în paradis. ți-am fost mereu povară, iubire și durere, iar tu floarea mea rară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ar întrece să mă scape iar în vis nu mi-ar fi teamă să deschid metamorfoze te-aș căuta cât ține timpul florile de tuberoze iubire la dagherotip când febra estompează metafora din mine și-n decolteul zilei plutesc arar cocori când somnul priveghează cutia de comori atunci e ceasu-n care călătoresc spre tine precum o cavalcadă ieșită dintr o ramă c-un vis de bătălie și-același tresărit așa întinde toamna povești în răsărit iar frunzele sub pleoape ascund o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și e păcat să stea pomul fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea cu flori albe în buchete vor să sărute zarea. Noaptea-și închide pleoapa trebuie să vină zorii să vestească dimineața să pornească-n zbor cocorii. O zi împrăștie vântul miresme diafane în aerul ce mângâie clipele-n zbor, pe gene s-așează sclipiri astrale și privirea se-ncarcă cu-n tainic fior. Amintirea trezește doruri uitate și valuri ciudate mă-nvăluie ușor, te simt lângă mine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mic al dansului pictat în zori livid într-o secundă, ca un inamic. Nu așteptam sărutul tău de foc nici palma versului care-a ucis speranța unui fluture în joc cu rima bisturiului precis. Din flori de gheață, aripi de cocori și palme frământând un asfințit ai strecurat cucută în licori, când ai tăiat trecutul sub cuțit. Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă glasul cald, deși secundele-mi zâmbesc perfid, eu caut totuși ploaia de smarald. îngerii goi Când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care ascundeam iluzii dorului șoptit. Mă-nfioară gândul (ești aici) și-mi pareprimăvara asta s-a îndrăgostit... păpădii pocnesc, vișini dau în floare. Atenție, cad flori! cad flori de tei ca un păcat prin geamul verii care plânge de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
primul film de desen animat, din țară, cu pată de culoare direct pe peliculă(16mm) Excelsior. Debutează cu caricatură în revista ''Urzica''(1979). în anul 1984 recidivează cu un al doilea film de desen animat, cu desen direct pe peliculă ''Cocorii''. în 1981, la Salon International Simavi Cartoon -Ankara, a primit Mențiune de Onoare. A ilustrat romanul "Cloaca" de Dan Bogdan primul roman despre Revoluție(Timișoara,1992); în 1999 scoate cartea de caricaturi "Nu credeam să-nvăț a cerși vrodată", carte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
într-o țintire. Iubirea a rămas o recitare ... Când se face primăvară? Când în talpă mă sărută firul ierbii verde crud, Când stau mugurii pe ramuri tremurând cu trupul nud, Când viorile inundă cu solfegii viorii, Atunci este primăvară ies cocori de sub stihii ? Când cerbii ridică arbori spirală spre cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe lac sclipiri de aur se-oglindesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
într-un vas din aur, e o ciupercă bătrână, înaltă cât un om. Pe peretele opus ciupercii e o pictură intitulată Ținutul nemuritor al Reginei-mamă a Regatului de Mijloc. Înfățișează o zeiță taoistă care se deplasează prin văzduh pe un cocor și care privește în jos la un peisaj magic de pavilioane, pârâuri, animale și copaci sub care se joacă niște copii. În fața tabloului se află un recipient confecționat din santal roșu. Are sculptată în relief o mulțime dezordonată de tărtăcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cupă a înțelepciunii. În dreapta tabloului se află un raft albastru pentru cărți, plin până la refuz. Din tavan atârnă până la pământ două lampioane decorate cu caligrafii. Totul e sculptat și îmbrăcat cu aur. Prin toată încăperea sunt imagini cu dragoni și cocori, iar pe panouri aflate de o parte și de alta a ferestrelor stă scris: Noroc an după an și Pace în toate domeniile. Pe un raft din spatele patului se află un qin - un instrument cu șapte corzi din lemn lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră. Gărzile au căzut una după alta. Aceia care nu au fost împușcați au fost capturați, iar mai târziu aruncați în lac. Barbarii m-au legat de cocorul de bronz de lângă fântână. Au tăiat sacii și au fost încântați să descopere comoara. Buzunarele lor erau prea mici ca să încapă tot, așa că au scos robele Majestății Voastre și le-au transformat în saci. I-au umplut și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
da seama. Orice regrete ar putea să aibă în câteva minute, ele vor merge cu el în mormânt. Nu mai am nici o teamă. Măsor distanța dintre eunucul-șef și mine și țintesc spre stomacul său. Privirea mi se concentrează pe cocorul de pe roba sa. Nu-mi pasă dacă mă rănesc sau dacă pățesc ceva mai rău. Povestea va ieși la lumină. Va fi protestul meu împotriva tiraniei lui Su Shun, iar Tung Chih va câștiga simpatie din partea poporului. Împingându-mi capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu cinism manifestarea creatoare, am intrat în altul, în care pe lângă continuitatea pe care o aduceam cu literatura dintre cele două războaie ― și nu e cazul să citez aici reușitele reveniri ale unui Arghezi, Camil Petrescu, M. Sadoveanu (nu Mitrea Cocor și nu încă altele, dar desigur Nicoară Potcoavă), George Călinescu, Z. Stancu, Geo Bogza, E. Jebeleanu, fără să mai vorbim de generația mea, zisă de mijloc, care a debutat și apoi s-a manifestat din plin în același deceniu ― mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
apere de o primejdie de care eu nu eram conștient. Eram singuri, noi doi, în camera mea frumoasă de pe strada Ana Davilla și se făcuse dimineață... Generațiile afirmate tăceau. Se afirmaseră. Mihail Sadoveanu scrisese sau se pregătea să scrie Mitrea Cocor, care avea să-i aducă pe plan internațional o medalie de aur, dar nu Premiul Nobel, pe care îl merita pentru opera sa anterioară, premiu pe care sârbul Ivo Andrici avea să-l primească. Omul pe care îl admiram de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai multe ședințe decât acum, erau multe probleme noi care asediau turnul nostru de fildeș și mulți se rătăceau în ele, mai ales scriitorii din vechea generație, care încercau să le rezolve după metodele lor perimate. Nu atpăruse încă Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu, care să însemne un bun exemplu pentru ei. Și când lucrurile păreau că se încurcă tot mai mult, se deschidea atunci ușa și apărea Petre Dragoș. Era un om cu o statură mai degrabă înaltă, cu ochelari
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cimitirului pretinde că le consumă Împreună cu Dumnezeu, În timpul consfătuirilor În doi desfășurate periodic sub acoperișul de trestie ce tocmai a fost dărâmat de nucul căzut din senin; În mod cu totul surprinzător, anul acesta nu a fost zărit nici măcar un cocor, fapt ce pe mulți Îi pune pe gânduri; fostul cadru didactic Zidaru a stabilit un record greu de egalat: timp de douăsprezece ore - sprijinit, totuși, pe niște pernuțe - a stat În mijlocul bisericii Îngenuncheat și cu fruntea la podea; Întâmplarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O COLIVIE și‐n vremi de basm și reverie rămași alături trup la trup în suflet prinși în colivie ne aducem aminte flori ‐ lalea precum iubeai atunci iubita mea! sau mai revii sau mai revin sub fluturarea unei treceri de cocori pe banca unde‐ am stat trup lângă trup de‐atunci de când nici nu știai nici nu știam cum că eram/cum că erai! MINUNILE LUMII MELE Izabela mă iubea se dăruia mie se lăsa în mâinile mele s‐ o modelez
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
meu, Mie mă‐adresez, Când din dragostea pentru femei Îmi făcusem crez. A fost o vreme, dragul meu, De‐ ncredere adâncă, Că tot ce zboară prin văzduh Se și mănâncă... A fost o vreme și s‐a dus, Așa cum trec cocorii. Ce‐ am avut de spus am spus, Așa cum ploaia seacă norii. A fost o vreme ca‐n povești, Cu Feți Frumoși și Zâne, Ai fost un Vis și nu mai ești... Din mine, ce rămâne? Garabet Ibrăileanu 1871‐1936 În
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tamba, care stătea încurcat, Geni încercă să distreze copilul, șoptindu-i ceva de la spate; la asta, Samboshi întinse mâna peste umărul lui Tamba, trăgându-l pe Geni de ureche. Uimit, Geni nu protestă, iar doica îngenuncheată în spatele lor puse un cocor din hârtie în mâna lui Samboshi. Urechea lui Geni era salvată. Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau, în tăcere, lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala uriașă cu o mutră posomorâtă. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmi spune asta. Are capul spre podea și fundul în sus, spre tavan. Fraza are un efect enorm asupra mea. Bunicul mă înscrie la o școală din zonă, aflată la vreo câteva străzi distanță. Îmi dă un nume formal, Yunhe - Cocorul din Nori. Imaginea e luată din opera lui preferată, Pavilionul Auriu. Cocorul este simbolul speranței. Noua școală e un loc groaznic. Copiii bogați îi bat pe cei săraci oricând au chef. Yunhe îndură atât cât poate, până într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tavan. Fraza are un efect enorm asupra mea. Bunicul mă înscrie la o școală din zonă, aflată la vreo câteva străzi distanță. Îmi dă un nume formal, Yunhe - Cocorul din Nori. Imaginea e luată din opera lui preferată, Pavilionul Auriu. Cocorul este simbolul speranței. Noua școală e un loc groaznic. Copiii bogați îi bat pe cei săraci oricând au chef. Yunhe îndură atât cât poate, până într-o zi când e lovită de un băiat și un grup de fete aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de arhitectură tradițională și modernă. La capătul țărmului lung e un pavilion care, atunci când apune soarele, te face să te simți în cadrul poemului „La despărțire” al poetului antic Ci Yin. Unori, recităm împreună versurile. Și astfel, prieten drag, la Podul Cocorului Cafeniu Îți iei adio de la vest Cețurile din mijloc de april și florile din pomi dispar, Până când în imensitatea albastru-verzuie Umbra îndepărtată a pânzei tale singuratice nu se mai vede, Doar la marginea cerului fluviul curge. În fiecare dimineață, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
joci cu foarte puțin capital. Încerc să mă asigur că statutul tău nu este amenințat. Țin sub observație pe oricine trece prin patul lui Mao. Mao doarme în fiecare zi cu femei diferite. Sunt fără număr. Înghite asta, micuța mea Cocor în Nori. Înghite. Încearcă să ieși la suprafața apei în care s-a înecat Zi-zhen. E doar o rețetă pe care o urmează. E pentru a absorbi elementul yin. El penetrează fete pe care i le aduc de prin sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe toate cărările. Zadarnic îți asmuți vântul șiret, ca un paj trecut de prima tinerețe, prin toate cotloanele sufletului, amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
am tras, mă lipseam! — La mine durează și douăzeci! — La mine, treizeci! — Patruzeci! Două ore! Nu mai știu cum să scap de el, Îi spun că trebuie să merg la baie și tot nu mă lasă. — Am o relație la Cocorul... — Am pe una la Bucur... Am pe cineva care-mi e obligat... * Și, deși respirer c’est juger, uite că o dată În viață dăduseră cu ochii de Milena și uitaseră să o mai Întrebe: Dar tu, Milena, dragă, ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau ca în sufletele noastre cocorii să se grăbească spre alte lumi și să lase răni deschise ori regrete. Încă mai sunt mistere să le descoperim împreună... Încă mai cred în iluzii, iar dacă ne avem una pe alta-n suflet, iluzia că timpul nu trece
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]